Campania electorală pe cale de a se încheia a fost slabă, anemică, lipsită de creativitate și pare a fi fost un joc de convingere mediocru în care nici un partid nu a investit în mod real. În schimb, campania pentru prezidențiale promite să fie un război în toată regula pe o linie de front deschis împotriva lui Traian Băsescu. Președintele este ținta unui curent așa-zis „progresist“, care încearcă să-l împingă la o periferie a câmpului politic printr-o tentativă demolatoare colectivă care își are originea într-un centru ideocratic comun,
ce forțează schimbarea orizontului de receptare a lui Băsescu și destructurarea instituției simbol a României – Președinția.
Ziarul „Curentul“ propune un diagnostic sumar al momentului actual politic, care ar putea anticipa ce poate urma în perspectiva competiției electorale pentru alegerile prezidențiale.
„Sacrificarea“ lui Băsescu
La distanță de doi ani de la încercarea de demitere a președintelui, gruparea foștilor 322 este pornită să-și ia revanșa, cu putere sporită și la altă scară. În spatele grupării acestora se ascund interesele câtorva tipuri de organizații, care par de-a dreptul concrescute: personaje din servicii speciale, masonerie, rețele de tip mafiot – rețele oculte care se împletesc într-un proiect politic comun, ce urmărește preluarea puterii, pe paliere extinse față de cât au acumulat până acum.
Există suficiente elemente care probează ideea că împotriva lui Traian Băsescu este dus, pe mai multe paliere, un adevărat război imagologic. Miza este anihilarea capacității de răspuns, epuizarea resurselor de imagine prin atragerea în tot felul de bătălii „joase“ în care ar trebui să se justifice, să se apere, să răspundă – erodarea bazei de susținere, izolarea și eliminarea din spațiul politic, prin „diabolizare“ și atac direct la persoană.
Președintelui i se creează o imagine amalgamată, în care sunt introduse aparent „dezordonat“ teme divergente – de la plasarea atenției asupra familiei sale, la contestarea poziționării sale în plan extern, și i se zugrăvește un tablou de personaj aflat în conflict cu toate zonele politice care este contestat puternic în chiar legitimitatea funcțiilor sale.
Negația și denigrarea, „demitizarea“ și „prelucrarea“ lui Băsescu din ultima perioadă este expresia unui „apetit“ critic, generat și coordonat de o grupare descalificată moral – gruparea din jurul lui Iliescu – dar, totodată, dominantă din punct de vedere politic.
„Sacrificarea“ lui Băsescu, „executarea“ sa simbolică, este misiunea detractorilor – peste 1.000 de ziariști – „comunicatori“ ai principalelor trusturi de presă – care îl au drept subiect de atac.
Instanțe de toate tipurile, actori politici, dar și reprezentanți ai spațiului cultural cu platformă de audiență îndeamnă dezavuarea, demitizarea, reconsiderarea și negația ca noi vectori normativi ai discursului „oficial“ despre Traian Băsescu. Coordonarea acestui tip de discurs se executa militărește, din câteva centre de comandă, amplasate divers, cum ar fi chiar din mirifica Deltă a Dunării.
Factorul Moldova – Rusia, în jocul electoral din toamnă
La întâlnirile echipelor Geoană – Vîntu, care nu au avut loc doar în Deltă, s-au pus la cale, între altele, scenarii de campanie care propun utilizarea factorilor externi împotriva președintelui – care urmează să fie culpabilizat pentru vrute și nevrute – însă „profesionist“, sub bagheta unor „analiști“ de tipul lui Hurezeanu, de exemplu.
„Bateria“ foștilor președinți Iliescu și Constantinescu, precum și foștii miniștri de Externe romåni, Severin, Năstase, împreună cu o serie de comentatori din aria GDS – Armand Goșu, Emil Hurezeanu, sunt deja folosiți pentru a discredita proiectele sale de politică externă – atacate sub pretextul că ar avea un caracter iresponsabil și aici este vorba în mare parte despre relația cu Rusia, precum și despre planurile legate de Marea Neagră și Republica Moldova. O confirmare directă a noii linii strategice impuse de Vîntu a fost activarea lui Hurezeanu, la câteva zile după consfătuirea cu Geoană din Deltă.
Într-o emisiune tv din 26 mai 2009, în direct cu ministrul de Externe Diaconescu, Hurezeanu, la unison cu Nistorescu, pe Realitatea, și cu Gådea și Stan, pe Antena 3, îl pun la colț pe Băsescu în probleme de diplomație, în special pe relația răsăriteană. Hurezeanu a ținut să sublinieze că „în ultimii doi ani, în ultimul an, România înregistrează, în materie de relații externe, un declin foarte îngrijorător. Și când e vorba cu relațiile cu vecinii… Băsescu întreține o stare de conflictualitate generalizată în toate direcțiile: și cu Rusia, și cu Moldova, și cu Ungaria“. Băsescu are mari probleme de politică externă, a reiterat Hurezeanu, spunând, frisonat, că din acest motiv „ne critică ministrul Apărării ucrainean și consilierul președintelui rus“.
Contextul cromaticii regionale – epuizat
Un factor-cheie psihologic legat de cromatica jocurilor electorale regionale din 2004 nu mai este de actualitate în acest an. „Revoluția portocalie din Ucraina“ a fost un astfel de factor care a influențat psihologic deznodământul campaniei electorale. Asocierea cromaticii Alianței D.A. cu mișcările de protest „portocalii“ de la Kiev a determinat asocierea dintre albastrul Uniunii PSD+PUR și albastrul lui Viktor Ianukovici, care a fraudat alegerile din Ucraina și era perceput ca un antidemocrat și filo-rus, iar pe Traian Băsescu – cu eroul mediatic pozitiv, „pro-occidentalul“ Viktor Iușcenko.
Factorul geopolitic regional – Ucraina în principal și mai ales Moldova, a jucat și joacă un rol important politic cu răsfrângere asupra României. Băsescu a fost acuzat în fel și chip de către rusofilii de la PSD că „provoacă“ Rusia și că din cauza lui s-au răcit relațiile cu Chișinăul.
Pentru regimul de la Chișinău, care s-a înțeles bine și cu PNL, și cu PSD, un președinte ca Geoană, cu Iliescu în spate, la cârmă, ar fi mai mult decât convenabil. Rusia a presat în toate direcțiile împotriva lui Băsescu pe plan european, încercând mai ales să diminueze tentativa temerară a lui Traian Băsescu, din data de 14 aprilie, de reparare a consecințelor pactului Hitler – Stalin, prin acordarea în regim de urgență a cetățeniei, basarabenilor. PSD-ul a fost partidul care aproape a blocat acordarea cetățeniilor către basarabeni și bucovineni în perioada sa de guvernare spre beneficiul direct al Rusiei și Ucrainei.
Vectorii comunicaționali Iliescu – Constantinescu
Iliescu și Constantinescu nu se orientează către același electorat, astfel că fiecare va îndemna segmente diferite împotriva lui Traian Băsescu. Falanga lui Iliescu este grupată în spatele acestuia într-un nou proiect intitulat „Clubul de la București“. Ion Iliescu a inițiat organizația Clubului de la București, cu rostul explicit de a-l debarca pe Traian Băsescu de la conducerea statului.
Constantinescu este alimentat din spate de Patriciu. Geoană, Constantinescu și Voiculescu s-au văzut des în perioada suspendării președintelui din 2007 și au dezbătut, împreună cu Patriciu, un proiect numit generic „să alegem Binele“, în fapt, proiectul putând fi numit România fără Băsescu – adică renunțarea la a alege între răul cel mai mare și răul cel mai mic, așa cum s-a întâmplat în 2004.
Răfuiala lui Patriciu cu Traian Băsescu, cel care și-a permis să dea liber dosarelor de cercetare penală a celei mai mari fraude din istoria României – cazul Rompetrol – se apropie de momentul de apogeu. Patriciu a fost cel care a instituit primul așezarea lui Traian Băsescu în ordinea „tiranilor“ – l-a comparat cu Lukașenko – dictatorul belorus și l-a mai numit pe Băsescu „maimuță“, „gorilă“, „cioban“, „frână în calea progresului țării“. Tot similar, la lansarea recentă a lui Geoană, l-a numit și Iliescu pe Traian Băsescu, afirmând explicit că acesta trebuie „înlăturat democratic“.
Proiectul de „înlăturare democratică“ a fost, însă, schițat public inițial de Constantinescu: formatorii de opinie trebuie mai întâi reformați, selectați după criterii, restul, pro-Băsescu, urmând a fi aruncați peste bord. Cei rămași ar trebui apoi să schițeze portretul-robot al conducătorului de Bine și acest portret (portretul de președinte lansat de Trustul lui Vîntu) ar trebui apoi diseminat, politica mare urmând să o facă acei candidați cărora acest „costum“ să li se potrivească.
Geoană doarme liniștit – groparul FNI lucrează pentru el
Desigur, lui Geoană, pe post de ginerică nătâng, i se va rezerva cel mai bun costum de candidat. În 2004, campania PSD a fost construită pe ideea tandemului Năstase-Geoană – acum se joacă tot în tandem cu mână moartă – respectiv cuplul Iliescu-Geoană este proiectat la înaintare.
Biroul Permanent Național al PSD a luat decizia ca la numai 4 zile după înființare să contracteze firma SOCO Dezvoltare& Management SA, care devine (prin Cosmin Gușă și Sorin Ovidiu Vîntu) firma de consiliere electorală a președintelui PSD Mircea Geoană în viitoarea campanie prezidențială, la care se mai adaugă și consilierii „americani“ aduși de Hrebenciuc.
Vîntu, după ce a țepuit în episodul I pe FNI-iști, Banca Agricolă, Bancorex, CEC – (Afacerea Camenco), Banca Română de Scont și BID, are planuri mari în continuare legate de CEC, de fondurile de pensii, de exploatări miniere, iar rolul pe care l-a avut PNȚ-ul în trecut, în acumularea averii sale, pare a fi transferat PSD-ului, care nu poate fi însă „operativ“ în lipsa controlului total, la vârf, al instituțiilor statului.
Geoană doarme liniștit, deocamdată – Vîntu lucrează pentru el, dar nu se știe dacă deviza hipnotică va (mai) ține încă o dată la români.
