Dacă vă pierdeți locul de muncă, aveți posibilitatea de vă vinde casa. Dacă vă pierdeți casa, aveți posibilitatea să vă vindeți bunurile. Dacă pierzi posesiunile tale, te poți prostitua. Și dacă pierzi totul, mai ai de vânzare un singur lucru: propriile organe.
De două ori în ultimele două săptămâni, experții din întreaga lume s-au reunit în Europa, pentru a discuta de dezvoltarea la nivel mondial a pieței de organe umane. La reuniune au fost prezentate două hărți. Una prezintă țările din care pacienții au călătorit după organe în ultimii trei ani: Arabia Saudită, Taiwan, Malaezia, Coreea de Sud. Celelaltă hartă arată care au fost țările în care organele au fost vândute: China, Pakistan, Columbia, Filipine.
Numerele de pe hărți sunt de ordinul miilor
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, numărul tranzacțiilor anuale internaționale cu rinichi este de aproximativ 6.000. Dovezile includ rapoartele de la brokeri și de la medici, sondaje de la spitalele din Japonia, înregistrările de stat din Singapore, cât și studii efectuate în cartierele sărace indiene și egiptene.
În unele sate din Pakistan, 40 la sută din locuitori, trăiesc doar cu un singur rinichi. Graficele prezentate la întâlniri arată că numărul de „donații“ de la pakistanezi independenți sunt exorbitante. Datele din Filipine arată același lucru.
Primul transplant de organe de succes a avut loc cu o jumătate de secol în urmă. De atunci, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, și alte boli de rinichi, s-au înmulțit. Antibioticele s-au îmbunătățit, pe piață existând în momentul de față tot mai multe medicamente care suprimă răspunsul imun la organe străine. Dar, tot mai mulți oameni au nevoie de transplanturi. Donațiile nu au ținut pasul cu cererea. Se estimează ca aproximativ 170.000 de pacienți din Statele Unite și Europa sunt pe listele de așteptare. Mai mult de 70.000 de americani sunt în așteptare pentru rinichi, iar lista a crescut la o rată de aproape 5.000 pe an.
Oamenii suntpe moarte
În loc de așteptare, mulți pacienți s-au organizat pentru a recruta donatori proprii. Au început cu panouri, cu anunțuri la mica publicitate, apoi s-au mutat pe site-uri Web, cum ar fi JoeNeedsaLiver.com, și HelpMyGrandpa.com. În jurul lumii, oamenii au aflat că organele lor pot fi calea de ieșire din impas. Peruani, ucraineni, chinezi, cât și deținuți americani și-au făcut publicitate propriilor organe. Anul trecut, un dramaturg din Coreea de Sud și-a folosit un rinichi ca garanție pentru un împrumut bancar.
Politicienii au încercat să țină în frâu această piață. Statele Unite a interzis vânzările de organe de mai bine de 20 de ani. India, care se confruntă cu acceași problemă, a adoptat și ea această măsură în 1994, fiind urmată anul trecut de China.
Noi standarde au fost instituite
Pentru a mări numărul de donatori de organe, medicii au creat noi standarde printre care au fost incluse limita de vârstă a donatorilor, precum și starea de sănătate a beneficiarului.
În cazul în care Congresul revizuiește interdicția cu privire la vânzările de organe, așa cum speră unii avocați, parlamentarii din Carolina de Sud au un plan de a oferi deținuților din închisoare reducerea pedepsei de încarcerare în schimbul donării de organe sau prin donare de măduvă.
În cazul în care guvernele naționale nu pot controla prețurile sau salariile într-o economie globală, cu siguranță ei nu pot controla achiziționarea de „viață extinsă“. În ultimii doi ani, brokerii israelieni de organe și-au mutat afacerile din Columbia în China întrucât aici oferta este mai vastă iar legea mai permisivă. Cinci persoane au fost acuzate, în centrul Chinei, de implicare în comerț ilegal cu organe, dupa ce un adolescent și-a vândut un rinichi, pentru a-și cumpăra un iPhone și un iPad. Cazul a stârnit preocupări că nu se iau suficiente măsuri împotriva impactului negativ pe care il are răspândirea consumismului asupra societății chineze, în special printre persoanele tinere, care au crescut în condiții mai bune decât generațiile anterioare. Procurorii din orașul Chenzhou i-au acuzat pe suspecți de vătămare intenționată, pentru că au organizat extracția și transplantul unui rinichi al elevului de 17 ani prezentat ca Wang. Printre acuzați se află un chirurg, un contractor al spitalului și niște brokeri care căutau donatori online și care au închiriat o sală de operație pentru efectuarea intervenției. Aproximativ 1,5 milioane de persoane din China au nevoie de transplant de organe dar numai 10.000 de transplanturi sunt efectuate în fiecare an, ceea ce susține comerțul ilegal cu organe. Brokerii pot compara prețurile de organe de la țară la țară, la fel ca la achiziționarea de grâu sau porumb.
Interzicerea comerțului de organe se prăbușește. Indienii, care și-au pierdut familiile în tsunami-ul din 2004 și-au vândut rinichii, ignorând legea. Bulgaria impune norme mai rigide cu privire la comercianții de organe.
Oficialii chinezi au interzis unui spital din China efectuarea unei transplant de rinichi unui corespondent BBC. În urmă cu trei săptămâni un ziar coreean a raportat că politica Chinei referitoare la donarea de organe a ridicat pur și simplu prețul unui rinichi chinez în Coreea de Sud.
Unii reformatori cred ca pot rezolva penuria de organe și îmblânzi pe piață prin legalizarea vânzărilor. Cea mai recentă propunere a acestora, prezentată la una din reuniunile europene de săptămâna trecută de către dr. Arthur Matas de la Universitatea din Minnesota, este un sistem cu un singur plătitor de organe. Achizițiile de rinichi se pot face prin oferirea de bani donatorilor săraci eliminând specula. Astfel că Guvernul poate stabili și ține în frâu prețurile organelor și poate determina persoana care le primește.
Dar, în orice țară cu asigurări de sănătate naționale, oamenii vor găsi modalități de a cumpăra mai mult decât li se oferă.
Deja se dezvoltă un nou gen turism, și anume acela al turismului medical.
Bogații vor merge în străinătate, așa cum ei fac deja. Este adevărat că plățile ar putea provoca mai multe „Donații“. Dar studiile analizate în cadrul reuniunilor din Europa arată că inundarea pieței cu organe achiziționate va reduce motivația de a dona.
Americani, britanici, israelieni, japonezi, chiar și sud-coreenii pleacă în străinătate în căutarea de organe pentru că prea puțini dintre conaționalii lor au fost de acord să doneze organe, atunci când mor.
Unele au obiecții religioase. Altele sunt greu de mulțumit. Altcineva le va furniza organele. Fie că el va fi un pescar sau un muncitor șomer care are nevoie de bani și nu pot găsi un alt mod de a-l obține. Cea mai sigură cale din a-l opri de a vinde un rinichi se face prin inundarea pieței cu organe gratuite.
Parmac Lucian
