Cercetători care servesc patria sunt refuzați la finanțarea invențiilor lor revoluționare, de România. Congresul Național al Cercetătorilor și Inventatorilor din România (CNCIR) este o asociație înființată în iunie 2006 de câteva zeci de cercetători și inventatori români. CNCIR a depus spre finanțare la organsimul competent din subordinea Ministerului Educației și Cercetării două proiecte științifice: unul în 2011 și unul în 2013, PN-II-PT-PCCA-2011-3.2-0082 PN-II-PT-PCCA-2013-4-0168 care își propuneau să fundamenteze implementarea în producția autohtonă a instalațiilor de generare a energiei pe bază de hidrogen, prin descompunerea apei, integrând și energia solară, pentru creșterea randamentului. Proiectele au fost evaluate de experții UEFISCDI ca fiind slabe deși reprezentau punerea în practică a trei brevete de invenție, unul național și două internaționale, protejate în cele mai importante 50 de state ale lumii, prin emiterea a 100 de brevete de invenție în aceste țări. În 31 martie 2015, invenția a fost brevetată și în Statele Unite.
Importanța economică a invenției este extraordinară. De fapt se împlinește un vis al omenirii: se asigură combustibilul viitorului din apă. Ca buni români, inventatorii acestui procedeu au dorit să-l implementeze în România deși aveau, evident, solicitări din alte țări.
Dar pentru șeful UEFISCDI, Adrian Curaj asta este egal cu zero. Organismul care ar trebui să finanțeze cercetarea în România, UEFISCDI evaluează, conform legislației în vigoare, cu experți din străinătate, selectaţi din celelalte state membre ale Uniunii Europene sau din statele membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, a căror pondere este de cel puţin 50% pentru fiecare proiect şi program, cu excepţia proiectelor din domenii ştiinţifice cu specific românesc, a proiectelor care solicită o finanţare mai mică decât echivalentul în lei a 20.000 euro şi a cazurilor în care cel puţin 50% din bugetul proiectului evaluat este cofinanţat în bani de către persoane de drept privat. Această idee cu evaluatorii străini a fost introdusă prin Hotărâre de Guvern de către Emil Boc în 2011, fiind evident o prevedere imbecilă, având în vedere că oferim pe tavă crema inteligenței românești unor cetățeni străini. Pe vremuri se folosea spionajul economic pentru aflarea oricărei idei inovatoare. Acum, grație lui Emil Boc ușurăm munca spionilor. Doar evaluatorii externi, în țările lor, nu respectă legislația României referitoare la trădarea economică. Prinde orbul, scoate-i ochii! (bineînțeles că admitem că printre evaluatori sunt și unii care nu-și însușesc rezultatele muncii altora).
În cazul acestor proiecte, evaluatorii au fost Mohammed Sohel (Noua Zeelandă), Shyy Woei Chang Taiwan (China), Senneca Osvalda (Italia), Luis Gandia (Spania), Secci Stefano (Italia), J.L.Bobet (Franța), Francesco Matteucci (Italia).
Indignați de refuzul finanțării proiectului revoluționar, inventatorii acestuia au solicitat o audiență la Autoritatea pentru Cercetare Stiințifică unde au fost primiți de președintele Tudor Prisecaru, un consilier și directorii de departamente. Concluzia a fost că „mulți dintre evaluatori merită câte o medalie de idioți” dar proiectele au rămas respinse la finanțare.
Aflând că acest organism UEFISCDI finanțează proiecte depuse de apropiați ai lui Adrian Curaj, că se finanțează proiecte în care se pontează persoane decedate și ore de muncă fictive, CNCIR a depus o plângere penală pentru faptul că invenția de transformare a apei în combustibil a fost declarată neeligibilă. Cercetătorii CNCIR consideră că evaluatorii au acceptat să evalueze proiecte a căror tematică le era puțin cunoscută și au stabilit punctaje în mod subiectiv, bazându-se numai pe acele aspecte pe care le stăpâneau într-o oarecare măsură, fără a aprecia corespunzător proiectele în integralitatea lor. Aceștia apreciază că majoritatea proiectelor promovate de evaluatorii străini sunt proiecte mediocre, reciclate din epoca „comuniștilor” și transmisibile de la un institut la altul. CNCIR a contestat și faptul că cei opt experți internaționali nu au reușit să se pună de acord asupra conținutului proiectelor și să aibă o viziune unitară, astfel că punctajul acordat a variat de la 37 la 83, unii văzând cîte un aspect ca fiind ceva extraordinar iar ceilalți îl considerau banal, punctajele fiind acordate în consecință.
Fără să ofensăm pe nimeni, un agent șef principal de poliție de la Sectorul 6 (pe gradele vechi, plutonier adjudant-șef ) deci fără studii superioare, a clasat dosarul penal pentru că după ce a cerut lămuriri chiar de la UEFISCDI, a constatat că s-au respectat procedurile legale în vigoare la evaluarea celor două proiecte. Nu-i găsim omului nicio vină: probabil avea competența legală de a da o soluție în dosar. Evident, nu avea competența științifică de a analiza această plângere și nici nu a solicitat punctul de vedere al vreunui alt expert în domeniu care se putea obține prin dispunerea unei expertize tehnice, așa cum solicitase CNCDI.
Totodată CNCDI a semnalat în plângerea depusă și că „cei care se află astăzi la conducerea departamentului de cercetare din Ministerul Educației au fost beneficiarii fondurilor de cercetare prin instituțiile de la care sunt detașați. Asupra acestui aspect cu siguranță nu se putea pronunța domnul agent șef principal de poliție, ci DNA, către care ar fi trebuit declinată, în opinia noastră, lucrarea.
De altfel la UEFISCDI nu pot fi contestate decât vicii de procedură la evaluarea proiectelor. Conform rezultatelor finale afișate la cele 159 de contestații depuse, niciuna nu a fost admisă, acestea având ca obiect evaluarea propriu zisă și nu s-au referit la procedură.
Cu toate că s-au respectat procedurile indicate în pachetul de programe, mulți directori de proiecte au fost foarte nemulțumiți de comentariile evaluatorilor și de diferențele mari de punctaj care se puteau vedea în fișa de evaluare concatenată (care era pusă la dispoziția fiecărui director prin platforma online disponibilă).
Metodologia de obținere a consensului pentru nota finală este una idioată: se reia evaluarea doar dacă se constată o diferență de 10 puncte între notele individuale și media tuturor celor trei note. Și la olimpiada faza pe școală se recorectează lucrarea dacă e diferență între cele două note de un punct. Așadar, științific, ar fi fost să se reia evaluarea la diferențe între cele 3 note de 10 puncte și nu față de medie. Dar cum zicea și domnul agent principal de poliție, așa scria în procedură, așa s-a aplicat.
Aici apare un alt corifeu al finanțării propriilor proiecte după cum am scris AICI: Florin Talpeș, patronul SOFTWIN. Sub conducerea acestuia CNDI a asigurat procedurile de alocare a proiectelor către evaluator, a stabilit procedurile de evaluare și monitorizare științifică a proiectelor, a stabilit procedurile de negociere a contractelor de finanțare cu respectarea pachetelor de informații aprobate.
Milioane au fost disponibile pentru proiectele lui Talpeș care au avut rezultat ZERO. Nu cunoaștem niciun rezultat de cercetare aplicativă utilizat de statul român. Și nicio inovare remarcabilă pentru statul român.
Iar pentru transformarea apei în combustibil brevetată pe toate continentele, nu au fost alocați bani pentru că un chinez, un mahomed și doi italieni au zis că e slab proiectul. Rușine!
Dacă cercetătorii conduși de dr.ing. Marin Radu vor renunța la ideea de a asigura prin lucrarea lor originală securitatea energetică în România prin trecerea la principalul vector energetic al planetei: hidrogenul și vor implementa acest proiect în altă țară, toți incompetenții de la minister în jos ar trebui să plătească. Se răsucește și Jules Verne în mormânt când vede atâta prostie.