Continuam publicarea -Raportului PETROM-, episodul de astazi culminand cu un moment extrem de interesant – cel a arestarii, timp de doua zile, a directorului general al PETROM, Ion Popa (14-16 iunie 2000, la Braila). Un fapt care a provocat numeroase reverberatii atat in cercurile de interese din spatele lui Ion Popa, cat si in randul partidelor aflate la putere. Cele cateva zeci de ore cat seful PETROM a fost tinut in arest au constituit, probabil, primul si poate singurul interval in toata perioada postdecembrista in care clica din spatele directorului general s-a simtit cu adevarat amenintata. Episodul viitor va analiza modul in care capii petrolului romanesc s-au pozitionat in acele zile, prin reactii surprinse de presa, fata de arestarea si apoi anchetarea lui Popa.
Pregatiri asidue, rezultate deloc
La 26 aprilie 1999, Ion Gh. Popa si ministrul industriilor, Radu Berceanu, semneaza contractul de consultanta financiara cu consortiul bancar ABN AMRO-ROTHSCHILD pentru cresterea de capital social si contractul de oferta publica initiata pe pietele internationale de capital. ABN AMRO-ROTHSCHILD este consortiul care castigase licitatia pentru desemnarea consultantului financiar, care va pregati cea mai spectaculoasa privatizare a anului (1999) din Romania, a SNP PETROM SA.
La acea data, din totalul actiunilor SNP PETROM SA, 7,6% erau detinute de 800.000 de actionari particulari minoritari, care aveau drept de preemptiune pentru a-si pastra cota de capital, iar restul de 92,4% de catre statul roman, procentul din capitalul social de 6.400 miliarde de lei care sa fie transformat in titluri de valoare emise nefiind inca stabilit. La privatizare urmau sa participe si investitorii strategici si de portofoliu, interesati in obtinerea unui procent mai mare de 10% din capitalul social al PETROM, evaluarea companiei urmand sa fie intocmita de consultantul financiar desemnat in contextul global al PETROM si nu pe sectoare de activitate, totodata fiind luate in considerare si relatiile existente ale companiei cu partenerii din tara, dar si din strainatate.
Marti, 24 august 1999, ziarul -Romania libera- publica articolul -Din pricina restructurarii, PETROM si-a redus productia-. In SNP PETROM SA, cu exceptia eliminarii specialistilor intre anii 1994-1998, personal de catre Ion Gh. Popa, si a inlocuirii lor cu persoane incapabile si incompetente puse numai pe jaf si frauda, nu avusese loc nici o restructurare, dar productia era insa in continua scadere, de la valoarea de 6,7 milioane de tone din 1994 la 6,5 milioane tone de titei in 1997, asa cum de altfel declarase Ion Gh. Popa in ziarul -Romania libera- de joi, 18 decembrie, 1997, la pagina 9, in articolul -SNP Productie de titei de 6,5 milioane de tone-. La 30 noiembrie 1999, ziarul -Romania libera- publica, in pag. 16, articolul -Coruptie si jaf/Nereguli care au consecinte grave – IGP cerceteaza o frauda de circa 300 de miliarde la PETROM Moinesti-, in care sunt mentionate numele directorilor Badea Dumitru (adus intre timp, de Ion Gh. Popa, la sediul central al SNP din Bucuresti), Neculai Munteanu si Antoanetei Mihai, toti de la sucursala SNP PETROM SA Moinesti.
Popa impune alta marioneta la sefia CA
Tot in luna noiembrie 1999, este realcatuit Consiliul de Administratie al SNP PETROM SA, avandu-l drept presedinte pe Marius Velescu, directorul Directiei de Geologie din SNP PETROM, pe care Ion Gh. Popa il promovase in vara anului 1992, dupa ce acesta fusese adus in Bucuresti de la Trustul Teritorial Pitesti.
La data de 9 decembrie 1999, ziarul -Evenimentul zilei- publica, referitor la -Scandalul Sun Oil-, un interviu cu ministrul industriilor si comertului, Radu Berceanu, in cadrul caruia ministrul declara ca nu este implicat in afacerea Sun Oil.
La 20 martie 2000, Ion Gh. Popa prezideaza sedinta Consiliului de Administratie al SNP PETROM SA in cadrul careia ia hotararea de a sista livrarile de titei, gaze si alte produse catre societatile comerciale care nu isi respecta obligatiile contractuale, anuntand de asemenea ca pretul titeiului livrat catre societatea ROMPETROL SA si alti operatori independenti creste cu 27,2%, ajungand la 28,86 dolari/baril, in conditiile in care pretul mondial al titeiului este in scadere la acea data, fiind de 25,16 dolari/baril, iar SNP PETROM SA datorand peste 250 miliarde de lei la ROMPETROL SA.
In urma acestor declaratii, domnul Razvan Soare, director al ROMPETROL SA, anunta in presa centrala (vezi ziarul -ZIUA- din sambata, 1 aprilie 2000, pag. 6, articolul -Lichidarea PETROM-) hotararea conducerii grupului ROMPETROL SA -de a il actiona in judecata pe Ion Gh. Popa pentru calomniile proferate la adresa companiei ROMPETROL, cat si societatea SNP PETROM SA pentru recuperarea datoriei de 250 miliarde de lei-.
Opt ani de tocat bani
La data de 6 mai 2000, ziarul -Romania libera- publica in pagina 8, sub titlul -Sucursalele SNP PETROM SA vor fi transformate in centre de profit-, strategia economcia pe termen mediu a acestei societati, strategie care era recomandata inca din 1992 de catre raportul final al grupului de experti de la Banca Mondiala si firma de consultanta Bechtel.
In cadrul acestui articol se poate citi ca -?ë Pana in 2006 vor fi inregistrate anual circa 1.000 de km de profile seismice 2D si 400-500 km de profile seismice 3D, iar minimum 25-30 de sonde de cercetare vor fora anual, fiind necesare in acest sens 150 milioane de dolari. Vor fi modernizate 40 de statii/an pana in 2006 (120 milioane de dolari), se vor construi 30-40 de statii noi de distributie, (9.150 milioane de dolari, pana in 2006) si va fi achizitionat un sistem informatic de conducere de 4,5 milioane de dolari-.
Iata deci ca SNP PETROM SA nu are nici la ora actuala un sistem informatic, pe care Centrul de Calcul si Lucrari Auxiliare – CCLA, condus de ing. Dan Leucutia, se lauda in 1990 ca il va realiza pana in 1992. De altfel, SNP PETROM nu detine la ora actuala nici macar un sistem informational pe baza fluxurilor caruia sa se poata implementa un sistem informatic, tinand cont ca dezvoltarea si tehnologia se afla sub conducerea aceluiasi fost inginer de instalatii – Dan Leucutia, care datorita incompetentei sale a avut grija sa distruga toata informatizarea SNP PETROM SA, fiind sub comanda directa a lui Ion Gh. Popa si amandoi fiind, oricum, si parteneri de afaceri. Este interesant de aflat ce s-a intamplat cu sutele de milioane si miliardele de lei care au fost alocate timp de opt ani, intre 1992-2000, la Centrul de Calcul si Lucrari Auxiliare – CCLA, condus direct intre 1993-1997 si ulterior supervizat din sediul central al SNP PETROM SA de Dan Leucutia, intrucat acesti bani aveau anual destinatia realizarii sistemului informatic pentru conducerea PETROM.
Privatizarea? Punct si de la capat…
Tot la data de 6 mai 2000, ziarul -ZIUA- prezinta un articol intitulat -Guvernul va trebui sa ia o decizie in privinta privatizarii PETROM-, in cadrul caruia se arata ca vineri, 5 mai, ministrul industriei si comertului, Radu Berceanu, a declarat: -Guvernul va trebui sa decida asupra continuarii procesului de majorare de capital a SNP PETROM, inceput anul trecut, sau a reluarii procesului de privatizare. In Memorandumul Guvernului intocmit in vederea prelungirii acordului stand-by cu Fondul Monetar International se arata ca s-a avut in vedere, initial, oferta unui pachet minoritar (35%) din capitalul PETROM, dar se vor analiza motivele pentru care o astfel de strategie a esuat. Guvernul informeaza FMI ca va fi organizata o noua licitatie internationala pentru privatizarea pachetului de control al PETROM in acest an-.
Iata deci ca declaratiile efectuate de-a lungul anilor de catre Ion Gh. Popa si de liderul sindical Liviu Luca, referitor la privatizarea SNP PETROM SA, nu au avut nici o valoare, acest proces fiind amanat timp de opt ani de zile sub comanda acestor doi conducatori.
Dupa opt ani de zile, in luna iunie 2000, dintre persoanele importante marcate anterior, SNP PETROM RA era condusa de aceiasi:
Marius Velescu – presedintele Consiliului de Administratie al SNP PETROM SA;
Ion Gh. Popa – director general al SNP PETROM SA;
Florin Ciocanelea – director general adjunct al SNP PETROM SA si director al Directiei PETROM-International;
Liviu Luca – presedintele FSLI din SNP PETROM SA, vicepresedinte al CNSLR-Fratia;
Cristian Istodorescu – este acum director al Directiei de Cooperare Economica Internationala din Ministerul Industriilor si Comertului.
Luni, 12 iunie 2000, Ion Gh. Popa apare la emisiunea domnului Dan Diaconescu, -In direct-, pe postul de televiziune 7abc, comentand asupra unei viitoare audieri a dansului la Parchetul Judetean Braila, dar axandu-se mai mult asupra binefacerilor pe care dansul le-a adus SNP PETROM SA si tarii, in cei opt ani de cand se afla la conducerea primei regii a Romaniei, laudandu-se de unul singur cu remarcabilele sale realizari.
Arestarea lui Popa, cutremur in SNP
La data de 14 iunie 2000, pe baza Ordonantei nr. 360/P/2000 a Parchetului de pe langa Tribunalul Braila, directorul Ion Gh. Popa este arestat preventiv pe o perioada de cinci zile, pentru comiterea infractiunii de abuz in serviciu in forma calificata, in paguba avutului public, fapta prevazuta de articolul 248 indicele 1 din Codul Penal, cu aplicarea art. 41 alineatul 2 Cod Penal si terminand cu subminarea economiei nationale. Prim-procurorul Parchetului Braila, Gheorghe Ivan, a dispus de altfel ridicarea cu mandat de aducere inca din cursul dupa-amiezii de marti, 13 iunie 2000, a lui Ion Gh. Popa de la sediul SNP PETROM SA si aducerea sa urgenta de catre politistii IJP Braila.
Actiunea s-a desfasurat foarte rapid si in secret. In sarcina inculpatului s-a retinut ca acesta a dispus livrarea de produse petroliere catre mai multe societati comerciale din Braila, impotriva dispozitiilor conducerii SNP PETROM SA privind conditiile de livrare a respectivelor produse. Procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Galati, domnul Constantin Bulgaru, a declarat corespondentilor de presa ca cercetarea a fost dispusa la ora 4.00 in dimineata zilei de 14 iunie 2000, deoarece -cu toate ca inculpatului i s-a pus in vedere inca de vineri, 9 iunie 2000, sa se prezinte la sediul Parchetului din Braila pe data de 13 iunie 2000, acesta a fost prezent in acea zi de-abia in jurul orei 20.00, cand au inceput audierile-, fiind audiat timp de aproape noua ore. Organele de cercetare penala au stabilit ca Ion Gh. Popa a contribuit cu buna-stiinta la decapitalizarea patrimoniului SNP PETROM SA Bucuresti – Sucursala PECO Braila. In aceasta cauza, impreuna cu directorul general, mai sunt cercetate in stare de arest preventiv inca 12 persoane.
Pe de alta parte, Biroul de Presa al IGP arata ca, in ce-l priveste pe Ion Gh. Popa, s-a retinut ca in perioada 8 aprilie-11 octombrie 1999, incepand cu adresa nr. 1935/8 aprilie 1999, s-a dispus livrarea de produse petroliere catre firma SC Insula Mare a Brailei SA, in valoare de 16.635.321.166 lei, in conditiile in care se stia ca la data livrarii societatea beneficiara mai avea un debit restant de 887.000.000 lei. Cu toate acestea, la data de 6 septembrie 1999, prin adresa nr. 4631, Ion Gh. Popa a dispus livrarea de produse petroliere si catre SC INA COMPANY AGROZOOTEHNICA SRL Bucuresti, in valoare de 816.085.711 lei, cu toate ca stia ca nu fusesera achitate livrarile anterioare in valoare de 650.000.000 lei. Prin dispozitiile date, incalcand instructiunile SNP PETROM SA aprobate chiar de el insusi si de Consiliul de Administratie al SNP PETROM SA, Ion Gh. Popa a creat un prejudiciu in valoare de 29.499.505.510 lei, care nu a fost recuperat.
Cand lipseste nasul, conduce finul
In perioada arestarii sale, interimatul la SNP PETROM SA este asigurat de finul sau – ing. Florin Ciocanelea, ca urmare a Deciziei nr. 954/17 noiembrie 1999, semnata tot de Ion Gh. Popa. Decizia prevede ca Florin Ciocanelea sa preia prerogativele directorului general (nasul sau) in situatia in care acesta este in imposibilitatea de a-si exercita functia.
Sindicalistul Luca, investitor in banci si jucator pe piata de capital
Pentru a avea o imagine despre anvergura afacerilor pe care le deruleaza liderul Federatiei Sindicatelor Libere din PETROM, Liviu Luca, acesta detine in nume propriu actiuni in valoare de minimum patru miliarde (in jur de 2%) la Banca de Credit si Dezvoltare – Romexterra din Targu Mures. Banca a fost infiintata in 1993, din initiativa a 1.068 de fondatori, persoane fizice, majoritatea salariati in industria gazului metan, cu sprijinul efectiv al ROMGAZ SA, care are 3,45% din actiuni. Din 1998, PETROM a devenit si el actionar la aceasta banca, detinand 2%, insa cel care trage sforile la Romexterra este Luca: FSLI PETROM, organizatia sindicala pe care o reprezinta, este cel mai important actionar, cu un pachet de actiuni de 19,9%. Beneficiind, asadar, in mod direct de aproape un sfert din actiuni, Luca are practic controlul asupra celor mai importante decizii, instaurand in randul functionarilor bancii atmosfera specifica de teroare pe care a impus-o si la PETROM. Liviu Luca are ganduri mari cu Romexterra pe care viseaza ca o va detine integral. Banca, una de marime medie, cu active de 1.580 miliarde, este considerata una dintre cele mai -curate- din intregul sistem bancar, fiind curtata, de-a lungul timpului, de mai multi investitori si avand, anul trecut, un profit de aproximativ 200 miliarde. Din acest motiv, Romexterra este ispititoare pentru Luca, un personaj care, in ultima vreme, si-a extins operatiunile si pe pietele de capital. Luca a cumparat in numele sindicalistilor pe care-i reprezinta un important pachet de actiuni PETROM, circa 0,36%, valorand peste doua milioane de dolari. Actiunile au fost achizitionate la Bursa de Valori, vanzatorul fiind Fondul de Investitii Global. Luca s-a laudat in repetate randuri ca vrea sa cumpere pana la 10% din PETROM, suma pusa in joc, peste 60 milioane de dolari, parand a nu fi o problema pentru el.
O prima marturie din interiorul PETROM
Dupa publicarea primelor seriale ale raportului PETROM, redactia a primit mai multe semnale din partea unor persoane implicate de-a lungul timpului in viata companiei si dispuse acum sa faca cunoscute amanunte -intime- referitoare la manevrele de culise din interiorul SNP. Unul dintre acestia, Bogdan Popescu, a fost pentru nici doua saptamani presedinte al Consiliului de Administratie al PETROM in toamna lui *99, iar marturia sa este extrem de interesanta, pentru ca ilustreaza felul in care Liviu Luca isi impune, practic, vointa cu pumnul in fata ministrilor sau a managerilor companiei.
Stimati domni redactori,
Unul dintre membrii Consiliului de Administratie al PETROM, din octombrie 1999, imi semnaleaza aparitia seriei dumneavoastra de articole despre aceasta companie. Felicitari pentru curaj si calitatea informatiei din partea… unui cunoscator.
Iata o mica relatare care va arunca o lumina suplimentara asupra acestui personaj primitiv, dar malefic care este Liviu Luca si a asociatilor sai, Ion Popa, Leucutia et Co.
Intr-adevar, in toamna anului 1999 am fost solicitat insistent, de catre ministrul Berceanu, sa preiau conducerea Consiliului de Administratie al PETROM cu o sarcina prioritara: marirea capitalului si pregatirea de privatizare partiala. Dupa mai multe zile de discutii cu specialistii locali, am acceptat. Dl ministru ar fi dorit sa ne ocupam si de supervizarea operatiilor (-Ei centreaza si tot ei dau cu capul-, spunea dansul), dar am refuzat, nefiind complet candid, cum s-ar putea crede, dupa ce veti vedea cum s-a derulat gagul. Mi s-a dat deci -carte blanche- pentru a recruta CA si a elabora o strategie.
Venind din Elvetia, unde am fost unul dintre responsabilii celei mai mari firme de consulting petrolier din lume, la acea vreme, cunoscand bine industria petroliera romana, dar si pe cea internationala, propunerea ca atare mi s-a parut mai mult decat interesanta. Rezolvarea problemei de atragere a unui partener strategic, fiindca acest gen de proiect, pe care eu il vedeam de o durata de patru-sase luni, combina in mod ideal cele doua competente ale mele. In plus, daca o reuseam in transparenta si intr-un timp relativ scurt, ar fi fost o formidabila propaganda internationala pentru privatizarea altor monumente.
De la inceput – probabil ca nu va mira – am avut tot felul de probleme. De exemplu, nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca alcatuirea acestui CA este mai mult decat dificila deoarece mai nimeni din specialistii valabili nu au fost tentati, iar in afara celor cativa valabili am gasit un desert complet. Mai toti invocau argumente falacioase sau pretextau alte afeceri in curs etc. Mai mult, unul dintre candidatii mei nu i-a placut ministrului, care l-a recuzat (a avut noroc, realizam retrospectiv).
In fine, CA s-a format, a inceput sa lucreze (intr-o luni) la analiza tehnica si financiara a PETROM, sa se intalneasca cu consultantii internationali deja angajati, sa asigneze sarcini precise fiecarui membru etc. Rutina, in ceea ce ma priveste. Am pregatit o documentatie, am facut o repetitie a prezentarilor ce trebuiau facute firmelor occidentale cu directorii executivi ai PETROM si ne-am prezentat (la sfarsitul saptamanii) la o masa rotunda la nivelul cel mai inalt cu prima societate ce manifesta interes, compania nationala greaca. De aici incolo lucrurile incep sa se deterioreze rapid. De ce? Ati intuit deja de ce!
Dl Liviu Luca, ca sa revenim la el, unul dintre cei convocati sa participe la masa rotunda, intra in sala mult dupa inceperea reuniunii, intrerupe prezentatorul PETROM (unul dintre directorii tehnici), face un numar de amenintare si de intimidare cu trimiteri la maniera in care el poate pastra sau deteriora pacea sociala la PETROM si, fara sa astepte traducerea -speech-ului- domniei-sale sau eventuale chestiuni, iese pe usa congestionat, cu ochi bulbucati, probabil mandru de prestatie. Noroc ca a aceasta a fost in romana si ca grecii (cu exceptia unuia, care facuse studii in Romania) nu au inteles mare lucru. Presa (-Adevarul-, ziarul PRM, al carui nume imi scapa etc.) continua misiunea de demolare la ordinul lui Liviu Luca si/sau Ion Popa & Co. si incepe, in weekend, o campanie violenta impotriva CA bazata pe enormitati si alegatii lipsite de cel mai elementar bun-simt jurnalistic sau profesional, totul in afara oricarui context real.
Luni dimineata, membrii consiliului se reunesc insa imperturbabili pentru debriefing in birourile ce ni s-au dat in sediul PETROM. Dupa o jumatate de ora, suntem notificati ca dl Luca a dispus sa nu iesim din birouri – situate in fata celor unde grecii studiau documentatia, ce qui pro quo imond! – pana nu va decide dansul de prejudiciile aduse companiei si de maniera in care am vrut sa vindem -secretele- ei strainilor etc. Bla bla fetid cu care ne-au gratulat 40 de ani predecesorii. Un portar etilic ne bareaza totusi iesirea fara sa stie de ce: ordin de la dl Luca! La pranz suntem -eliberati- – e drept, cu scuze – de dl Popa. Dupa masa, aflu de la un jurnalist ce dorea sa-mi ia un interviu ca ministrul Berceanu ne destituie… dupa o saptamana si o zi de functionare… intr-o conferinta de presa la Ministerul Industiilor, situat… 50 m in fata PETROm. Ubuesc, nu-i asa? Unii spun ca este doar carpato-dunarean, altii pomenesc Mioritza. Putin importa; faptul este ca ne-am ridiculizat inca o data fata de straini. De altfel, ati auzit de cea mai mica privatizare a PETROM din 1999 incoace?
Toata aceasta relatare este ca sa va pun in contextul operativ al PETROM, cum ati realizat un stat in stat, cu o putere de corupere incomparabila, in toata impunitatea si, mai ales, cu mijloace materiale ce par nelimitate. Incompetenta crasa a dirijantilor pe care cu drept o evocati nu are egal decat in cupiditatea lor; mi se spunea ca toti sunt megamilionari. In ceea ce priveste faptele ce le relatati, sunteti (poate, astept urmarea) departe de a realiza toata complexitatea si amploarea delapidarii resurselor uneia dintre companiile ce ar trebui sa fie floarea industriei romanesti si, de ce nu, internationale, asa cum intentionam sa o facem daca am fi avut sansa, caci specialistii nostri in petrol stau alaturi de oricine in lume, fara sa roseasca. Poate vom avea ocazia sa mai vorbim de unele si de altele.
Salutari cordiale
Bogdan M. Popescu
