Recent, compania Arthur Andersen a definitivat raportul de audit al Fondului National de Investitii (FNI), necesar in vederea consultarii de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare a investitorilor pagubiti. Documentul sustine ca valoarea activului net al FNI, calculat de SOV INVEST, a fost supraestimata inca din 1998, fapt care a creat o crestere ireala a valorii unitatilor Fondului de circa 3.229 miliarde de lei. Acest lucru dovedeste ca FNI a devenit un joc piramidal inca de pe vremea cand parintele sau, Sorin Ovidiu Vintu, nu era doar un simplu investitor, ci era implicat in acest fond prin intermediul Societatii Generale de Investitii.
Constatarea a fost confirmata, ieri, de catre presedintele Asociatiei Nationale a Investitorilor FNI, Ovidiu Mazilescu, care ne-a declarat ca parintele Fondului, Sorin Ovidiu Vintu, a renuntat (chipurile oficial) la actiunile detinute la SOV INVEST in vara anului 1998. In raport, Arthur Andersen dezvaluie ca mare parte a documentatiei FNI nu mai exista (n.r. – documentele de la infiintarea FNI si pana in 1998, partial si pentru 1999), astfel ca anumite sume si tranzactii desfasurate in acea perioada nu mai pot fi explicate sau sustinute de documente justificative. In acest context, auditorul subliniaza ca nu exista certitudinea ca rapoartele efectuate de diverse institutii abilitate (CNVM, Finante si Justitie) includ toate neregulile existente. Totusi, din datele la care a avut acces, Arthur Andersen sustine ca fraudele operate la calculul activului net al FNI au facut ca, in 24 mai 2000, numarul unitatilor de fond in circulatie (75.117.285) sa fie aproape dublu decat cel comunicat de SOV INVEST (34.227.843).
Raportul auditorului mai dezvaluie totodata si plimbarile de bani pe ruta FNI-FNA-SOV INVEST-Gelsor SA, care au fost posibile prin intermediul a doua contracte de report incheiate intre Gelsor si SOV INVEST la 8 iunie 1999. Conform contractelor respective, la 9 octombrie 1999, FNA urma sa ia de la Gelsor 11,95 miliarde de lei, iar FNI sa achite companiei create de Vintu aceeasi suma. Numai ca, la 8 octombrie 1999, SOV INVEST a incheiat o nota de compensare cu Gelsor, prin care se compensa datoria Gelsor catre FNA cu datoria FNI catre Gelsor. Compensare de pe urma careia tot FNI iesea in gaura, deoarece trebuia sa vireze catre FNA suma de 11,95 miliarde de lei, lucru interzis de lege, care prevede ca -o societate de administrare trebuie sa se abtina de la a efectua tranzactii cu si intre fonduri de investitii si societati de investitii individuale aflate in administrarea sa-.
Referindu-se la obligatiile fiscale datorate de persoanele care au investit sau au retras bani de la FNI dupa introducerea impozitului pe venitul global (prevede ca profitul obtinut din tranzactiile cu unitati de fond realizate prin intermediul bancilor este impozitat cu 1%), Arthur Andersen arata ca nu a putut face o analiza completa cu privire la tranzactiile cu unitatile de fond. Ca atare, nu s-a putut cuantifica datoria fiscala reprezentand impozitul pe venitul global aferent cererilor de rascumparare neachitate de cei care au retras bani de la FNI si nici dobanzile penalizatoare si penalitatile de intarziere aferente. Ceea ce inseamna ca profiturile obtinute de domnul SOV de pe urma FNI nu vor fi niciodata impozitate, atata vreme cat el nu a fost beneficiarul direct al acestora si nu mai exista documente doveditoare.
In privinta actiunilor cotate detinute in portofoliul FNI, raportul Arthur Andersen demonstreaza ca multe dintre acestea au fost emise de societati comerciale aflate direct sau indirect in curtea unor oameni de afaceri din anturajul lui SOV. Astfel, FNI a avut in portofoliul sau actiuni la Electrocarbon, RAFO Onesti, CAROM Onesti, Transporturi Rutiere Onesti sau Letea Bacau.
