Povești cutremurătoare ale unor foști dependenți de heroină:
Numărul dependenților de droguri a crescut îngrijorător în România, iar numărul tinerilor care experimentează astfel de senzații crește invers proporțional cu vârsta. Din nefericire, autoritățile abilitate nu pun mare preț pe programe de recuperare și cu atât mai puțin nu se investesc bani în centre specializate de dezintoxicare. În toată țara, astfel de centre pot fi numărate pe degetele de la o singură mână, iar în ceea ce privește eficiența lor, am putea spune că este zero. Însă am avut ocazia să descopăr la marginea Bucureștiului un alt fel de centru, de altfel singurul din România, unde șansele celor care vor să scape de dependența de droguri este mare. La Centrul de Recuperare Post-cură Teen Challenge de la Grădiștea, ce-i aparține ONG-ului Teen Challenge Romania, am ajuns grație Poliției Romåne, care a lansat, cu ocazia Zilei internaționale de luptă împotriva consumului și traficului ilicit de droguri, proiectul „Îți controlează drogurile viața?“. Am descoperit aici tineri care s-au drogat ani de zile cu heroină, însă care în prezent duc o viață liniștită, departe de „moartea albă“. Au avut puterea să vorbească despre trecutul lor, cu care nu se mândresc deloc. Cătălin, un tânăr de 27 de ani, a început să consume droguri la 17 ani, din pură curiozitate. „Am început cu țigările (n.r. marijuana). Am consumat timp de șase luni, iar după aceea simțeam că drogul nu-și mai face efectul în organism. Așa că am început să mă injectez. Am ținut-o așa aproape opt ani de zile. La început, făceam parte dintr-un anturaj de prieteni care aveau foarte mulți bani. Părinții lor aveau un supermarket, iar ei furau foarte mult de acolo. Practic, doi ani de zile nu am dat niciun ban pe heroină. Aveam drogul în fiecare zi și nu mi-am dat seama că sunt dependent. După doi ani de zile, când m-am despărțit de acest anturaj, mi-am dat seama că sunt dependent. Nu mai aveam bani și am început să simt durerile de spate, aveam frisoane, nu mai puteam să dorm noaptea. Așa am început să fur și eu din casă: bani, aur, tot ce prindeam să pot să-mi procur doza, iar după o perioadă, când părinții mei și-au dat seama că sunt dependent, au încercat să mă ajute. Am fost la dezintoxicare de patru ori la spitalul Alexandru Obrejia, însă de fiecare dată fără niciun rezultat“, ne-a mărturisit Cătălin. A plecat din țară, crezând că poate fugi de droguri, a stat închis în casă, a încercat aproape orice metodă pentru a se lăsa. „Totul a durat opt ani. În martie 2007, i-am întâlnit pe cei de la Team Challenge. Mi-au explicat că au un program care durează un an de zile. Am acceptat să vin aici din două motive: nu mai aveam unde să mă duc pentru că locuiam pe străzi, părinții mei m-au dat afară din casă și nu mai voiau să aibă de-a face cu mine, și al doilea motiv este că îmi doream cu adevărat să-mi refac viața. Abia în momentul în care m-am lăsat de droguri am realizat că drogul e în mintea ta, nu poți fugi de el. Dependența psihică este mult mai puternică decât cea fizică. În momentul în care am realizat asta, am început să fac pași spre vindecare“. Cătălin lucrează în prezent în cadrul acestui ONG și tot ce-și dorește este să-i ajute pe cei care au problemele pe care el le cunoaște atât de bine.
„Credeam că mă pot lăsa oricând“
Dan, 26 ani, recunoaște că de mic a fost atras de un stil de viață mai libertin. „Nu-mi plăcea să ascult de părinți, de profesori. Încă de mic am început să consum alcool, beam foarte mult, mergeam în cluburi cu prietenii mei, unde consumam foarte mult. După ce am terminat armata, când părinții mei credeau că îmi voi face un drum în viață, am încercat pentru prima oară heroina. Eu stăteam în Rahova, unde consumul de droguri e foarte ridicat. Aveam 21 de ani și credeam că pot să mă las oricând, că o să fie ok, însă am simțit toate simptomele dependenței. Părinții mei au aflat mai târziu, când deja îmi pierdusem serviciul, aveam probleme cu poliția, îmi pierdusem prietenii, nimeni nu mai voia să aibă de-a face cu mine pentru că încercam să profit de pe urma lor. Am pierdut tot ce se poate, iar părinții mei m-au dat afară din casă. La început mai stăteam pe la prieteni, însă, ușor, ușor, toate ușile mi s-au închis. Am ajuns să trăiesc pe stradă cu încă un băiat care consuma și el. Toată ziua furam, încercam să înșelăm oamenii, ne drogam. Cel mai urât lucru pe care l-am făcut pentru droguri a fost atunci când i-am smuls telefonul mamei mele din mână. Eram într-o zi foarte disperat, am așteptat-o până a venit de la serviciu, i-am cerut telefonul să sun pe cineva, însă ea, săraca, știa ce o așteaptă. Nu a vrut să mi-l dea și atunci i l-am luat efectiv cu forța. Am lăsat-o plângând în stradă, iar eu am plecat să-l vând pentru a-mi cumpăra heroină“, ne-a mărturisit Dan. Ca el mai sunt încă 16 tineri, toți băieți, care încearcă să se reintegreze în societate mulțumită acestui program, absolut gratuit, oferit de Team Challenge Romania. Programul durează un an și constă într-o recuperare completă din punct de vedere fizic prin programul strict care durează de la 7 dimineața până la 10 seara, timp în care tinerii fac mult sport, muncesc, învață să citească din nou. „E puțină armată, puțină școală, puțină familie, dar toate într-un singur program. Programele sunt făcute în așa fel încât un tânăr să poată fi recuperat din toate punctele de vedere“, a declarat directorul Centrului, Cătălin Baciu. În cei trei ani de când există centrul, 30 de „studenți“ (așa sunt numiți tinerii în curs de recuperare) au trecut prin programul de recuperare. Potrivit directorului Team Challenge, numai în București sunt peste 80 de mii de dependenți de heroină și tendința este în creștere.
