S-a afirmat ca ceea ce s-a intamplat cu ocazia -privatizarii- de la Societatea Nationala Tutunul Romanesc SA este mai degraba de competenta Parchetului decat a Parlamentului Romaniei. Nimic mai adevarat! Pentru ca modul in care unicul producator national de tigarete a incaput pe mana magnatului Ioan Niculae nu reflecta altceva decat incalcarea cu buna-stiinta a legislatiei romanesti, prin care s-au adus prejudicii statului de zeci si zeci de milioane de dolari, bani tocmai buni de rezolvat, de exemplu, problema salariilor din invatamant.
Sa recapitulam. In prima jumatate a anului 2000, -Tutunul Romanesc- a fost cumparata de InterAgro, societatea care apartine magnatului Ioan Niculae, cu 40 milioane de dolari. Plus asumarea neconditionata a datoriilor societatii (55 milioane de dolari), plus investitii de 35 milioane de dolari, cu gaj pe 90% din actiunile societatii. InterAgro a apucat, conform contractului, sa plateasca 10 milioane de dolari din pretul actiunilor, restul de 30 de milioane urmand a fi platit in 90 de zile. Dar a urmat circul proceselor intentate impotriva privatizarii SNTR (suspendarea privatizarii, suspendarea suspendarii s.a.m.d.), soldat, la finele lui 2000, cu anularea privatizarii. Moment in care, potrivit contractului, Ministerul Agriculturii trebuia sa inapoieze cele zece milioane de dolari, in cel mult cinci zile de la anularea contractului. Pas sa se intample asa ceva. Potrivit unor surse din MAAP, din cele 10 milioane de dolari, numai doua ar fi ajuns in vistieria Agriculturii, restul luand drumul Finantelor. Iar niste smecheri de pe acolo s-au gandit sa incalce obligatia juridica -de a face-, amanand -sine die- plata restului de circa opt milioane de dolari.
Procesul intentat pentru recuperarea banilor a fost castigat, in mod firesc, de InterAgro, dar de plata sumei cuvenite, nici pomeneala. Ministerul Agriculturii, onor Ilie Sarbu, a preferat sa bea adalmasul cu Niculae (care nu a facut decat sa profite, ca orice veritabil om de afaceri, de prostia unor reprezentanti ai statului) pentru actiunile SNTR, semnandu-se un contract -de stingere a datoriei-, cu valoare de cesiune a 53,7% din actiuni. Pe degeaba, ba inca si ceva (si nu putin) pe deasupra. Adio plati de datorii (ulterior, prin grija Guvernului Romaniei), adio investitii asigurate!
-Privatizarea SNTR, precum si importantele facilitati fac din acest caz un veritabil domeniu de studiu al coruptiei institutionalizate la nivel guvernamental. (…) Este evidenta reaua-credinta a Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor si a Ministerului Finantelor Publice-, se arata in motiunea simpla -Coruptia institutionalizata-, depusa la Parlament. Afirmatie confirmata, pe un ton diplomatic, de catre Eneko Landaburu, director in Comisia Europeana, in cadrul scrisorii prin care a solicitat lamuriri oficialitatilor romane: -Mai mult, in ceea ce priveste actualul proces de privatizare, v-as fi recunoscator daca ati putea trimite comisiei documentatia de fundamentare a conditiilor finale de vanzare a 53% din actiunile SNTR catre InterAgro. In acest caz, conditiile finale par a fi substantial diferite fata de cele convenite ca urmare a procesului de oferte concurentiale (licitatie) din luna mai 2000 si considerabil mai favorabile pentru compania achizitoare-.
In numarul de maine al ziarului -Curentul- vom demonta mecanismul infernal prin care -Tutunul Romanesc- a fost dat in mod gratuit si premeditat, sub acoperirea unei reputate companii internationale de consultanta, care a efectuat raportul de expertiza contabila la SNTR. Subliniem insa ca, in fapt, toate au ca punct de plecare inconstienta sau interesele unor infractori in uniforme de functionari sau de demnitari ai ministerelor din Guvernul Romaniei, care, nici macar in al 12-lea ceas nu s-au sinchisit sa faca rost de banii care nu li se cuveneau, preferand sa plateasca inzecit, cu actiuni SNTR.
