Rovana Plumb nu citește Monitorul Oficial și ne temem că nu citește nici altceva. Ministrul Muncii, Rovana Plumb, a anunţat că va transmite o adresă prin care solicită Curţii Constituţionale lămuriri cu privire la faptul dacă alocaţia de stat pentru copii este un drept universal egal sau aceasta poată fi acordată diferenţiat, în funcţie de veniturile unei familii.
„Am făcut o adresă către Curtea Constituţională prin care vrem să ştim dacă acest drept universal înseamnă un cuantum al alocaţiei egal pentru toţi copiii sau faptul că toţi copiii pot să primească o alocaţie, dar putem să dăm şi diferit în funcţie de nevoile copiilor care vin din familiile defavorizate. În ceea ce priveşte alocaţia de stat, vrem să ştim foarte clar dacă acest drept universal se aplică fără discriminare în ceea ce priveşte cuantumul sau se poate face diferenţiat în funcţii de nevoile copilului”, a declarat, joi, ministrul Muncii, care a precizat că săptămâna viitoare va trimite această adresă.
Pe lângă faptul că CCR nu dă consultanță juridică demersul este inutil pentru că încă din 2006, prin decizia 277, CCR a răspuns acestei întrebări:
„Norma constituţională înscrisă în cap. II privind drepturile şi libertăţile fundamentale nu prevede şi nu permite, în definirea subiecţilor dreptului la alocaţiile acordate de stat, nici o altă condiţie în afară aceleia ca beneficiarii să fie copii. Această consacrare a dreptului copiilor la ocrotire specială, sub forma alocaţiilor acordate de stat fără nici o discriminare, corespunde principiilor generale care stau la baza statului român, prevăzute în art.1 alin.(2) din Constituţia României, şi prevederilor privind ocrotirea copiilor, cuprinse în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi în alte pacte şi tratate la care România este parte.”
„În consecinţă, Curtea Constituţională constată că prin textele de lege care formează obiectul excepţiei se condiţionează acordarea alocaţiei pentru copii de urmarea învăţământului general obligatoriu şi de încadrarea acestora în una dintre formele de învăţământ prevăzute de lege, limitări vădit contrare atât art. 49 alin. (2) din Constituţie, mai sus citat, cât şi prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, conform cărora „cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”.
