Academia Română este cel mai înalt for științific al țării, dar, totodată, încă de la constituirea ei în 1866 ca Societate Literară Română, ea a însoțit mersul națiunii pe care o reprezintă. Sensibilă la problemele cu care aceasta era și este confruntată, ea s-a simțit și se simte datoare să ajute la mersul înainte al României. Prin intervențiile și sfaturile sale, prin luările sale de poziții, nemotivate politic, Academia Română a apărat și apără interesele naționale.
De două decenii, România trece prin transformări decisive de care va depinde pentru lungă vreme viitorul ei. Mutațiile sociale și economice ce au avut și au loc nu s-au desfășurat întotdeauna în conformitate cu așteptările cetățenilor. Libertatea recâștigată în decembrie 1989 a dat prilej de afirmare nu numai binelui, ci și unor acțiuni nepotrivite, malversațiunilor și unor afaceri speculative. Capitala țării, menită a fi unul dintre centrele urbane cele mai însemnate ale Europei, este victima unor astfel de încălcări ale unei firești și sănătoase dezvoltări. Deși există un plan de dezvoltare sistematizată a orașului, deși se tot afirmă că monumentele de arhitectură și în general cele istorice sunt apărate, asistăm de ani de zile la repetate încălcări și derogări care au făcut ca excepțiile să devină regulă!
În toate orașele din cadrul Uniunii Europene căreia îi aparținem se acordă grijă părților istorice, nu numai prin conservare și restaurare, dar mai ales prin respectarea riguroasă a spațiilor unde este permisă ridicarea de noi construcții și printr-o severă reglementare a regimului de înălțime al clădirilor. Construcțiile înalte sunt așezate în general departe de centrul istoric și totodată monumentele istorice și cele de arhitectură sunt puse în valoare și apărate de ridicarea în preajma lor a unor construcții care le-ar putea afecta poziția lor urbanistică și cu atât mai mult sunt interzise construcții care le-ar pune în primejdie ființarea.
Academia Română își exprimă profunda îngrijorare față de starea de fapt care s-a creat în această privință în București. Ea face apel în primul rând la Primăria și Consiliul municipal al Capitalei, dar în egală măsură la toate instituțiile statului și mai ales la cele mai înalte, la Președinție, Parlament și Guvern, ca și la clasa politică în întregimea ei, pentru a se pune capăt acestei situații deosebit de grave. Ridicarea de clădiri înalte de peste zece etaje în partea centrală și istorică a orașului, acordarea de repetate derogări și nerespectarea planului de sistematizare, și mai ales a regimului de înălțime, contribuie nu numai la desfigurarea înfățișării Capitalei noastre, dar pune în primejdie dezvoltarea ei viitoare.
Cazul construcției înalte din preajma Bisericii armenești și consecințele sale, dar mai ales problema deosebit de gravă a clădirii înalte în curs de construcție în imediata apropiere a Catedralei Sf. Iosif impun autorităților înalte ale statului adoptarea unor măsuri grabnice de apărare și salvare a unui monument al orașului, totodată catedrală a uneia dintre Bisericile de seamă ale țării, și în acelaași timp de a apăra de desfigurare centrul orașului. Situarea Capitalei noastre într-o zonă seismică constituie de asemenea un argument care impune o grabnică reacție în ceasul al doisprezecelea a celor în drept pentru remedierea unei situații de neacceptat.
Academia Română își exprimă, totodată, surpriza față de hotărârea unei instanțe a justiției în acest caz, care depășește prin importanța și consecințele ei cadrul limitat doar al unei probleme de natură judiciară. Organele abilitate a veghea la buna administrare a actului de justiție – atât din domeniul de specialitate, cât și din cel politic – ar trebui să analizeze chestiunea și să încerce o grabnică remediere a situației care s-a creat. Este, de asemenea, și un semnal de alarmă care ne este dat, impunând autorităților statului, clasei politice și societății noastre în ansamblul ei adoptarea de măsuri riguroase de respingere a desfigurării unei dezvoltări armonioase a Capitalei noastre și de apărare a viitorului orașului București, inima României.
Constituirea Fundației „Panteonul României“
În ziua de 8 iulie, în Sala de prezidiu a Academiei Române a avut loc ceremonia de constituire a Fundației „Panteonul României“, organizație non-profit, care va coordona derularea proiectului „Panteonul României“. Inițiat de Academia Română, acest proiect are ca obiectiv construirea unui spațiu de cuvenită aducere aminte a marilor personalități ale istoriei neamului nostru. Despre necesitatea, utilitatea și importanța Panteonului României au vorbit acad. Ionel Haiduc, președintele Academiei Române, acad. Dan Berindei, vicepreședinte al Academiei Române, acad. Păun Ion Otiman, secretar general al Academiei Române, dr. Radu Ciuceanu, directorul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, care a citit și un mesaj din partea ÎPS Bartolomeu Anania, ES Arhiepiscopul Ion Robu și prof. dr. Gabriel Țepelea, membri de onoare ai Academiei Române și ing. Nicolae Ivan. În acest cadru, au fost conferite Diplome celor 27 de membri fondatori ai Fundației.
Declarația Academiei Române referitoare la proiectul Roșia Montană
În ultimul timp a fost reluată în presă dezbaterea cu privire la proiectul de exploatare aurifieră de la Roșia Montană.
Academia Română își reafirmă poziția exprimată anterior și consideră că proiectul nu reprezintă o lucrare de utilitate publică și prin urmare nu justifică efectele colaterale negative: afectarea gravă a mediului înconjurător prin exploatarea în carieră deschisă de mari proporții, distrugerea unor situri arheologice unice în Europa, utilizarea unei tehnologii riscante, lipsa unei soluții economice și sociale pe termen lung. Academia Română consideră inoportună punerea în practică a proiectului și este de părere că trebuie găsită o altă soluție de redresare economică a zonei fără afectarea mediului înconjurător și fără alte consecințe dăunătoare.
Academia Română nu respinge ideea investițiilor străine în economie, dar consideră că acestea trebuie să aducă beneficii reale, sigure și de lungă durată.
