După jumătate de secol de la prima vizită a unui papă pe Pământul Sfânt, papa Francisc aduce cu el, la 24 mai, la Ierusalim, ‘dialogul interreligios’, care a marcat și vizita istorică a papei Paul al VI-lea în 1964, dar în contextul actual al tensiunilor religioase și politice. În pofida caracterului său ecumenic, vizita papei suscită o amplă aversiune, mai ales între comunitățile radicale evreiești ultraconservatoare, informează luni ziarul El Pais.
Motivul este liturghia finală cu care se va încheia vizita, la Cenaclul din Ierusalim, locul în care tradiția arată că a avut loc ultima cină a lui Iisus cu apostolii săi. Lăcașul adăpostește două obiective principale de importanță religioasă și istorică: Mormântul legendar al Regelui David la parter și Sala Cenaclului, la nivelul superior, împreună cu Capela coborârii Sfântului Duh.La parter, în partea de vest, se mai află și odaia Spălării picioarelor. Edificiul are un minaret și o mică cupolă, iar timp de patru secole, până la crearea statului Israel, a servit drept moschee. Pe terasa superioară se rugau evreii ultrareligioși din Israel, când Orașul Vechi și Zidul Plângerii se aflau sub controlul Iordaniei, până la războiul din 1967.
Și alți predecesori ai papei Francisc au oficiat o slujbă în acest loc, dar viitoarea liturghie se va desfășura într-un context nou: potrivit comunităților ultrareligioase, Israelul ar negocia cu Vaticanul concesionarea unei părți a lăcașului, lucru pe care israelienii îl neagă. Echilibrul complicat al vizitei este ilustrat chiar de program: trei zile (24, 25 și 26 mai), trei state (Iordania, Autoritatea Palestiniană și Israel). Un calendar pus la punct la milimetru de diplomația de la Vatican pentru a nu se repeta greșelile care au umbrit vizita, în mai 2009, a papei Benedict al XVI-lea, care a avut ‘darul’ de a-i deranja atât pe israelieni, cât și palestinieni.
Israelienii au fost nemulțumiți de discursul lui prea evaziv despre Holocaust — nu a amintit de responsabilitatea naziștilor și nici nu a cerut iertate poporului evreu — și pentru că Vaticanul a ținut să dezmintă că în tinerețea sa Joseph Ratzinger a militat în tineretul hitlerist, deși însuși papa a recunoscut acest lucru în cartea ‘Sarea pământului’ (1997) a ziaristului Peter Seewald. Palestinienii au fost mulțumiți de criticile sale la adresa zidului de separare — ‘una din cele mai triste impresii ale mele a fost zidul’ separator, a spus papa—, dar au fost nemulțumiți că Suveranul Pontif nu a vizitat Gaza și a invocat măsuri de securitate pe care în Israel nu le-a pretins. Sechelele acelui voiaj încă se fac simțite, notează El Pais.
