Un muzician de elită la confluența spiritualității românești și universale
La împlinirea unui secol de la naștere, compozitorul Paul Constantinescu a fost omagiat în cadrul unei sesiuni științifice organizată de Secția de Arte, Arhitectură și Audiovizual a Academiei Române și Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. După cuvântul de deschidere rostit de acad. Marius Sala, vicepreședinte al Academiei Române, au susținut comunicări: prof. Univ. Cornel Țăranu, membru corespondent al Academiei Române – „Repere stilistice în creația lui Paul Constantinescu“, prof. Octavian Lazăr Cosma, vicepreședinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România – „Paul Constantinescu. Cavalcada confruntărilor“, prof. Dan Dediu, rectorul Universității Naționale de Muzică din România – „Simfonismul la Paul Constantinescu“, dr. Vasile Tomescu – „Paul Constantinescu 1909-2009“, și prof. Alexandru Bădulescu – „Paul Constantinescu și Ploieștiul“. Toate au ilustrat modul exemplar în care compozitorul și-a urmat crezul estetic: „Nu numai că am utilizat melodii românești, dar cel puțin am vrut să fac ceva românesc de la început la sfârșit în ritm, în melodie și armonie, de altfel, căutarea acestui românism este singura mea preocupare în muzică“. Fidel acestui crez, Paul Constantinescu a lăsat moștenire operă destinată dăinuirii la confluența luminoasă a spiritualității românești și universale, compunând în toate genurile muzicale clasice – lied, oratorii, operă, balet, simfonie, muzică de film.
Născut la 30 iunie 1909 la Ploiești, Paul Constantinescu și-a început studiile muzicale în orașul natal și le-a continuat la București, unde a avut profesori străluciți ca Mihail Jora (armonie, compoziție, contrapunct), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii) și Dimitrie Cuclin (estetica muzicală). Între 1933-1935 și-a perfecționat studiile muzicale la Viena cu Franz Schmidt și Joseph Marx. De-a lungul anilor, a fost violonist și dirijor la Ploiești, profesor de muzică la Lugoj, profesor de armonie, contrapunct și compoziție religioasă la Academia de Muzică Religioasă din București, profesor la Liceul Militar Muzical din București și profesor de armonie la Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ din București, consilier la Ministerul Propagandei Naționale și la Radiodifuziunea Română. Octavian Lazăr Cosma îl definea pe Paul Constantinescu: „Artist fecund, a făurit titluri de răsunet, în cele mai diferite sfere și forme, pe parcursul celor treizeci și patru de ani hărăziți activității componistice, fiecare opus poartă o pecete perfect individualizată, având distincție, chiar și în contextul propriei opere. Paul Constantinescu caută mereu noi sensuri și tipare inedite, repetarea fiindu-i improprie“. Cu referire la reperele creației sale, a adăugat: „Este compozitorul român jucat pe scena Operei Mari din Viena, cu baletul «Nuntă în Carpați» (distinsă cu Pre-miul «George Enescu»), montat și la Odessa, iar suita din acest balet deține un record de programări la marile orchestre; Opera «O noapte furtunoasă» s-a reprezentat în centre europene, în turneele instituției lirice bucureștene; Oratoriul «Patimile și Învierea Domnului», editat la Editura germană Bürenreiter Verlag a intrat în repertoriul rulat al formațiilor din întreaga lume. La fel și oratoriul «Nașterea Domnului»… Nu pot fi omise capodopere precum poemul coral «Miorița», Tocata pentru pian, sau cântecul «Gornistul»“. Pentru Cornel Țăranu, „ethosul bizantin și cel folcloric, culoarea pitoresc-balcanică sau capodopera «Miorița» stau mărturie a unui orizont stilistic personal, ce-l plasează pe Paul Constantinescu cert ca un lider al generației sale“.
Personalitatea lui Paul Constantinescu însăși a fost una de excepție, cu o afirmare precoce, îngemănând, cum afirmă Dan Dediu, spiritul de geometrie cu cel de finețe, „talentat în toate domeniile – de la oratorie la desen, de la calambururi geniale și vorbe de duh la gândirea sistematică“. Împreună pot fi cuprinse în termenul de „simfonism“, câtă vreme „a știut permanent să armonizeze multiplele talente și să le canalizeze în domeniul predilect al preocupărilor sale: muzica“. O ilustrează întreaga sa operă componistică și să amintim doar poemul muzical coregrafic „Târg pe Muntele Găina“, drama în trei acte „Pană Lesnea Rusalin“, muzică pentru filmele „O noapte de pomină“, „Castelul Peleș“; „O noapte furtunoasă“, „O scrisoare pierdută“, „Moara cu noroc“, muzică simfonică (suite, rapsodii, concerte, simfonii), muzică vocală (colinde, madrigale, cântece pe versuri de Eminescu, Arghezi, Ion Barbu ș.a.), muzică de cameră (două suite în stil bizantin, sonatine, piese pentru pian), muzică corală („Liturghie în stil psaltic“, „Cântecele Iancului“ ).
Paul Constantinescu a fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1963, odată cu alte personalități ilustre ca dirijorul George Georgescu, pictorii Corneliu Baba și Alexandru Ciucurencu. Din nefericire, avea să se stingă din viață chiar în același an. O viață scurtă, bogată în împliniri artistice, dar și cu multe necazuri, convertite în acte de creație care au îmbogățit patrimoniul cultural național. Cum afirma Vasile Tomescu: „Proiectându-se luminos peste tenebrele care au tulburat și apoi au curmat cu mult înainte de vreme palpitul vieții muzicianului, opera sa a devenit o prezență semnificativă în dinamica spiritualității românești și de peste hotare“. În Academia Română, concluziona acad. Marius Sala, „Paul Constantinescu rămâne în galeria compozitorilor de vază – George Enescu, Tiberiu Brediceanu, Constantin Brăiloiu, Sabin Drăgoi, Mihai Andricu – care au onorat prin prezența lor cel mai înalt for de cultură al țării“.
