Mult-trambitata reforma a industriei de aparare, editia Adrian Nastase, s-a dovedit a fi inca din start un esec, ca si precedentele, ea rezumandu-se la disponibilizari masive de personal.
De aceasta data, insa, si cei care au ramas in sistem au probleme, in sensul ca ei sunt platiti la limita legii, dat fiind ca au fost abrogate mai multe acte normative, fara a se pune nimic in loc. Daca ar fi numai atat… Plata angajatilor se face pe baza unor dosare trimise la Bucuresti de directorul fiecarei intreprinderi, in care se stipuleaza gradul de incarcare cu comenzi si, in consecinta, necesarul financiar. Pana cand dosarul se intoarce aprobat la uzina, muncitorii mai au de asteptat, drept pentru care in momentul de fata se inregistreaza mari restante la plata salariilor.
Pana in prezent, abia s-a reusit plata lichidarii pe luna februarie, si nici aceasta in toate uzinele. Au ramas restante doua chenzine – avansul si lichidarea pe luna martie, in conditiile in care se apropie vertiginos data cand ar trebui platit avansul pe aprilie.
Reprezentantii ministerelor implicate au venit care mai de care cu solutii mai originale. Cei de la Finante au propus ca angajatii sa aiba un dublu statut – salariati ai societatilor comerciale – atunci cand sunt comenzi – si bugetari, atunci cand nu sunt. Acest mod dual de plata intra insa in contradictie cu legile existente, pentru ca un angajat nu poate lucra pe baza a doua grile de salarizare.
La randul lor, Ministerul Industriei si Resurselor si cel al Muncii si Solidaritatii Sociale au avansat varianta platii 75% din salariu pe durata inactivitatii cauzate de lipsa comenzilor. Aceasta -solutie- nu ar reprezenta insa decat reeditarea legilor abia abrogate de guvernanti. Se pune in mod logic intrebarea de ce a mai fost nevoie de aceste schimbari legislative, avand in vedere ca se merge pe principiul caragialesc -sa se revizuiasca, primesc. Dar sa nu se schimbe nimic-.
