Sistemul de justiție penală din Iran, profund viciat, a generat un alt act șocant de cruzime, a declarat Amnesty International, după ce doi tineri condamnați pentru furt au suferit amputarea degetelor în Inchisoarea Centrală din Mashhad, in nord-estul provinciei Khorasan, duminica 28 iunie.
Conform Khorasan, un cotidian afiliat statului, unul dintre tineri, avind initialele MA, 26 de ani, a fost condamnat la amputarea degetelor de la mana dreapta de Filiala 136 a Tribunalului Penal General din Mashhad pentru spargerea caselor oamenilor pe timp de noapte și furtul obiectelor de valoare lor. Celălalt a fost condamnat la aceeași pedeapsă pentru 10 capete de acuzare de tilharie și furt, dar nici o informație nu a fost data cu privire la numele și vârsta sa exactă. Ambele sentinte au fost puse in executare după ce au fost aparent confirmate de Curtea Penală de Apel din provincia Khorasan. Oamenii au fost transferati la o clinica medicala imediat după ce degetele de la mâna dreaptă le-au fost tăiate fără anestezie generală, lăsând doar degetul mare și palma intacte.
Aceste pedepse brutale încalcă in mod flagrant dreptul internațional și nu există nici un loc pentru acestea în sistemul de justiție penală. Pedeapsa cu amputarea este o tortură, o infracțiune în conformitate cu dreptul internațional. Iranul, care este o parte semnatara a Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (PIDCP), este obligat prin lege să interzică tortura și alte tratamente crude, inumane sau degradante, sa le pedepseasca în toate circumstanțele și fără excepție și sa ii urmareasca penal pe cei responsabili de aplicarea și executarea unor astfel de practici.
Cu toate acestea, Codul Penal al Iranului continuă să prevada pedepse corporale, cum ar fi amputarea, flagelarea și orbirea, care încalcă legislatia privind interzicerea torturii și a altor rele tratamente aplicate oamenilor. În conformitate cu articolul 278 din Codul penal iranian, pedeapsa pentru furtul savirsit prima data este „amputarea in intregime a patru degete de la mana dreapta a hoțului, în așa fel încât degetul mare și palma rămân neatinse.” Al doilea furt se pedepsește cu „amputarea piciorului stâng în așa fel încât jumătate din talpa ramine intacta.” Al treilea si al patrulea furt se pedepsesc cu închisoare pe viață și , respectiv, pedeapsa cu moartea.
Autoritățile iraniene de nenumarate ori au sustinut pedeapsa cu amputarea, inclusiv în public, considerind ca este cea mai buna pedeapsa pentru descurajarea furtului și si-au exprimat regretul că nu o pot practica atit de des pe cit ar dori, din pricina condamnării internaționale. Acum o lună, Ayatollahul NaeemAbadi, reprezentantul liderului suprem iranian în sudul provinciei Hormozgan, a deplâns, în timpul unui discurs în Mashhad, ca sentintele cu amputarea nu sunt puse în aplicare cu fermitate „, securitatea in societate putind fi restabilită prin tăierea câtorva degete.”
In ciuda preocuparilor Consiliului ONU pentru Drepturile Omului cu privire la practica iraniana, Mohammad JavadLarijani, șeful Consiliului pentru Drepturile Omului in Iran, a negat, în octombrie 2010, pedepsele corporale, cum ar fi amputarea, flagelarea și tortura ,dar a susținut că acestea sunt „cultural justificate „.
Departe de a etala orice aparență de justiție și ordine, argumentele autorităților în apărarea amputarii expun inumanitatea scandaloasa a unui sistem de justiție penală, care are la baza acte de cruzime. În loc sa legalizeze brutalitatea, autoritățile iraniene vor trebui să elimine imediat toate formele de pedeapsă corporală și să ia măsuri urgente pentru a aduce sistemul de justitie penala al țării în conformitate cu legile și standardele internaționale privind drepturile omului.
Reformare și reabilitare
Pedeapsa prin amputare reprezintăo încălcare flagrantă a legilor internaționale și în afară de aceasta împiedică pe cei găsiți vinovați să se reintegreze în societate, să obțină locuri de muncă și să se întrețină după eliberarea lor.
În articolul 10 (3) din Pactul Internațional cu Privire la Drepturile Civile și Politice este prevăzut că „sistemul penitenciar va cuprinde un tratament al deținuților din care obiectivul esențial trebuie să fie reformarea și reabilitarea socială.”
Principiile de bază ale ONU privind tratamentul deținuților face apel la statele membre de a oferi „cu sprijinul și participarea instituțiilor comunitare și sociale, precum și cu respectarea intereselor victimelor, condiții favorabile pentru reintegrarea foștilor deținuți în societate în cele mai bune condiții posibile.”
Medicii – complici la tortură
În Iran, codul care reglementează punerea în aplicare a pedepselor corporale, inclusiv amputarea menționează necesitatea prezenței unui medic pentru evaluarea și executarea pedepsei. Acest lucru este o încălcare directă a eticii si legilor internaționale ale drepturilor omului, care interzic în mod expres „implicarea furnizorilor de servicii medicale” în tortură și alte rele tratamente.
În conformitate cu Declarația de la Tokyo a Asociației Medicale Mondiale „Medicul nu va îngădui, ierta sau participa la practicarea torturii sau a altor proceduri crude, inumane sau degradante, indiferent de infracțiunea de care victima este suspectată, acuzată sau vinovată”. Medicii din Iran, inclusiv cei care aparțin Organizației Medicale a Iranului, trebuie să se abțină de la acțiuni care au ca rezultat tortura și alte rele tratamente, și să vorbească cu forța împotriva legilor și practicilor care obliga furnizorii de servicii medicale pentru a fi complici la tortură.
Date referitoare la amputări
Începând cu anul 2008, Amnesty International a primit rapoarte cum că pentru peste 24 de oameni le-a fost aplicată amputarea ca pedeapsă penală. Aceste cazuri s-au întâmplat în diferite orașe din Iran, inclusiv Abadan, Ahwaz, Karaj, Kerman, Kermanshah, Mahshahr, Malayer, Sari, Shiraz, Teheran, Yazd, și Zahedan. Se consideră că cifrele sunt reale deoarece autoritățile Iraniene nu publică date cu privire la utilizarea amputării, pentru a evita condamnarea internațională.
De exemplu în septembrie 2014, fostul Procuror al provinciei Esfahan, Mohamad Reza Habibi, a anunțat că în perioada martie 2013 și martie 2014, cinci hoți recidiviști au suferit amputarea mâinilor în aceasta provincie, fapt care a fost ținut secret din cauza „dușmănilor străini”.
Autoritățile Iraniene ar trebui să dea publicității regulat, date complete cu privire la numărul de sentințe de amputare emise și efectuate în Iran indicând: (a) natura infracțiunii; (b) vârsta, sexul și etnia persoanei condamnate; (c) ce instanță i-a condamnat, (d) dacă condamnarea și sentința așteaptă recurs sau au fost confirmate; și (e) circumstanțele de implementare.
