Povestea senatorului liberal Ioan Ghișe ar putea deveni de departe un best-seller. De la un benevol colaborator al fostei Securității a lui Ceaușescu, până la o cariera de succes în vârful unei țări democratice și membră a UE sau a NATO. Unul care de circa o săptămână ne inundă ecranele și ne varsă tot felul de lături și intoxicări ca în vremurile tinereților sale, atunci când pentru el a fi unealta Securității era un motiv de infatuare. Un carierist înfierat cu litera stacojie specifică celor care avea relații apropiate cu fosta Securitate. O situație ce seamăna mai degrabă cu scenarii din țări mai răsăritene, acolo unde nu serviciile speciale sunt ale unei țări, ci serviciile secrete au o țară iar foștii „securiști“ ai finalului de Război Rece se regăsesc la butoanele puterii. Din această categorie face parte și Ioan Ghișe, cel mai de preț „cruciat“ al democrației care a confundat tunica de cavaler de la Malta cu o pancartă inspirată din filmele americane cu „homeleși“.
Dar până și aceia au demnitatea lor. Turbat ca un leu în cușcă deoarece nimeni nu îi ia în calcul schimonoseala procedurală încercată după decizia CCR de invalidare a referendumului pentru demiterea lui Băsescu, Ghișe a primit misiunea integrată, la fel ca în vremurile bune de dinainte de ’89, să încerce o diversiune în fața Cotrocenilor. În pana de idei și respect de sine, Ghișe s-a tăvălit din nou prin penibilul situației și s-a dus să îndeplinească slujba dezonorantă trasată de Crin&Co. Un pion sacrificabil în numele așa-zisei democrații USL.
„Securism“ de familie
Dar cine este acest Ghișe, un personaj vizibil doar când este nevoie? Un cal de curse prin noroi numai bun de biciuit când șefii săi au nevoie de o diversiune. Dacă în urmă cu câțiva ani Ghișe lucra să pună botniță presei, acum acesta încearcă tot felul de acțiuni penibilă împotriva adversarilor politici. Evident, în numele democrației. Aia pe care o slujea și înainte de 89 și despre care Voiculescu zicea că o făcea „ca să mănânce și el o pâine“. Intrarea în politică și-a făcut-o în 1991 iar până în 1992 a activat în Partidul Alianța Civică (PAC). Din 1998, Ghișe va intra în PNL. Ca primar al Brașovului, aceasta a deținut două mandate consecutive între 1996-2000 și 2000-2004. Primul mandat de parlamentar l-a deținut între 1992 și 1996, revenind în legislativ începând cu anul 2004.
Ghișe a intrat în vizorul CNSAS încă din 2002. Paradoxal sau poate de frică, Ghișe a recunoscut singur că a dat note informative despre studenți libieni școlarizați în România și cazați la căminul unde era pedagog. Unul de școală nouă și cu mai multe grade. CNSAS, instituție care la acea vreme nu intrase în posesia tuturor arhivelor Securității deținute de SRI și SIE, a emis inițial o decizie favorabilă lui Ghișe. Numai că în 2006, președintele PER Brașov, Dumitru Butan, a cerut reanalizarea cazului acestuia. În apărarea sa, Ioan Ghișe a trimis conducerii PNL o scrisoare deschisă, în care-și motiva angajamentul față de Securitate. „Situația mea specială am adus-o la cunostința partidului încă din ianuarie 1992, înainte de a fi propus pentru prima funcție publică“, se disculpa Ghișe. Butan a scos la iveala angajamentul dat actualul senator Ioan Ghișe către fosta Securitate, în anul 1983. Toată povestea avea să iasă la iveală cu câțiva ani în urmă. Între timp, Ioan Ghișe a primit certificatul nr. 79/2002 de la CNSAS, certificat în care se susține că acesta n-a făcut poliție politică.
Ghișe recunoaște pentru a fi pe jumătate iertat
Pe la finele verii toride din 2006, Ghișe venea cu o delațiune incendiară: a turnat la fosta Securitate. Pentru a-și căuta singur circumstanțe atenuante, el susținea atunci că totuși nu a făcut poliție politică și că opinia publică trebuie să facă distincția între turnători și colaboratori. Ghișe recunoștea atunci cu o lejeritate debordantă că a furnizat șapte note informative către Securitate, de o durată de doi ani, perioadă în care a lucrat la uzina Tractorul Brașov, ocupându-se de un contract pentru Libia. O scuză convenabilă similară cu a amicului său brașovean Sorin Roșca Stănescu, cunoscut și ca „Deleanu“ sau „H15“, care se ocupa și el la începuturile carierei sale de „teroriștii palestinieni“ din România. Numai scopuri nobile pentru oameni de onoare, precum Ghișe și Stănescu. Turnătorul acoperit apoi în liberal susținea cu tărie că cele șapte note informative nu conțineau altceva decât date despre activitatea studenților libieni veniți în practică la uzina Tractorul, în condițiile în care unitatea avea și profil militar. Ghișe pretinde că angajamentul semnat cu securitatea făcea parte din anexele contractului româno-libian și viza aplicarea legii siguranței naționale. Apoi brusc, ca prin minune după doi ani, efectele angajamentului ar fi încetat, odată cu expirarea contractului. ?ê?£i asta a venit cu lepădarea lui Ghișe de Secu. Ba mai mult, chiar tatăl său ar fi fost cel care l-a sfătuit să accepte angajamentului cu Securitatea. Evident, din patriotism.
Revenit ca musca-n fundul PNL-ului
În urmă cu circa șase ani, atunci când Ghișe a fost descoperit pentru legăturile cu Securitatea, perioadă similară cu ieșirea la suprafață a cazului Monei Muscă, PNL de atunci a fost consternat de toată această situație. Inițial, Ghișe a fost aruncat la pachet cu Mona Muscă. După circa trei luni de zile vajnicul apărător de astăzi al democrației, Ioan Ghișe, avea să apară renăscut din cenușa Securității pe care o slujise în trecut. Un botez de iertare a păcatelor care avea să transforme un turnător într-un „cruciat“ împotriva dictatorului Băsescu. Revenit în PNL, Ghișe a fost cel care s-a făcut remarcat în plenul Camerei Deputaților prin obiceiul de a boicota discursurile pesediștilor strigând „Jos comunismul!“. Ulterior, „comuniștii“ invocați de Ghișe aveau să-i devină parteneri politici și tovarăși de drum împotriva „dictatorului suprem din vila Dante“. Întrebat dacă există vreo diferență între cazul său și cel al Monei Muscă, propusă pentru excluderea din partid, Ghișe afirma în 2006 că fiecare liberal trebuie judecat în parte, iar sancțiunea de retragere a sprijinului politic trebuie aplicată după ce se analizează modul în care „acuzații“ au încălcat statutul sau codul etic și moral al PNL.
Noi visuri parlamentare
În planul activității parlamentare, Ghișe nu a excelat niciodată. În mandatul parlamentar 2004-2008, venind după două mandate consecutive de primarul al Brașovului, Ghișe a reușit „performanța“ de a acumula 7 ore și 41 de minute pentru luările sale de cuvânt din Parlament, conform site-ului oficial al acestei instituții. Cam tot atât cât stă la două-trei talk show-uri transmise de Antenele lui Felix. Dar un bun „vârf de lance“ pentru acțiunile de partid pe care nimeni nu vrea să le execute este binevenit oricând. ?ê?£i oricum, Ghișe a depus din nou documentația pentru un nou credit la bancă, la fel ca în 2008, în perspectiva alegerilor parlamentare din această toamnă, acolo unde se vrea din nou senator pentru patru ani. O chestiune strictă de business și o investiție care trebuie să justifice profitul ulterior. Chiar dacă la vedere este unul de funcționar de 1.000 de euro pe lună. ?ê?£i ce mai contează puțină umilință publică în fața Cotrocenilor cu pancartă atârnată de gât, atunci când Ghișe ne mai poate sfida pentru încă un mandat din fruntea țării? Pentru că Ghișe, Ioan Ghișe, știe foarte bine că trebuie să ieși în evidență pentru o oră, fie și pentru prostii, pentru ca apoi să huzurești câțiva anișori buni pe o leafă bună, mașină de serviciu, apartament de serviciu și alte combinații de la serviciu.
Nicolae Bucur
