Descoperita si brevetata de comercianti abili care aveau nevoie de un mod inteligent de a cosmetiza defectele si a evidentia avantajele produselor si serviciilor fabricate, manipularea prin statistici a devenit o practica si la nivel politico-economic. Sondajele prelectorale la comanda nu mai au nevoie de niciun fel de comentariu. Simpla comparare a ceea ce au prezis magii de la institutele de cercetari cu rezultatele efective obtinute la diferite scrutine poate califica sau descalifica profesional autorii. Din pacate, nu am auzit, dupa ce presa a prezentat aceste manevre, decat vagi explicatii diletantiste despre depasiri ale marjei de eroare din cauza schimbarilor de perceptie a intervievatilor intre momentul sondajului si cel al votului efectiv. Despre o demisie din motiv de diletantism sau manipulare nu cred ca o sa auzim prea devreme.
Mai periculoase par a fi insa reverberatiile manipularii statistice in sfera socialului si a economicului. Cele mai discutabile probleme se refera la indicatori macroeconomici de baza, calculati de diferite institutii guvernamentale, fie ca ele se numesc institute de statistica, fie comisii nationale de prognoza. Se remarca doua probleme care, in cazul perpetuarii, risca sa traga in desuet ceea ce economistii numesc inflatie sau somaj.
In primul caz e foarte greu sa poti convinge pe cineva ca ai o inflatie de cinci la suta cand buzunarul lui e de la luna la luna mai gol, in conditiile in care veniturile sunt constante. Omul percepe mult mai clar din simpla perindare prin fata galantarelor, unde de la o zi la alta preturile se rostogolesc precum bilele la 6 din 49, cat de mult i se scumpeste traiul si nu mai crede in gogorite calculate pe un panel demult depasit. Romanul nu mai da doi bani pe ce i se spune, ci se increde numai in ceea ce constata. Inca nu am inteles faptul ca nu putem cheltui ca europenii (structural si cantitativ) atata timp cat nici nu castigam, dar nici nu muncim cat ei.
Al doilea indicator care risca sa devina praf in ochi se refera la somaj. Autoritatile declara sus si tare ca doar putin mai mult de 5% din romanii care cauta de munca nu gasesc. Ce uita ei sa spuna este faptul ca acestia sunt doar oamenii inregistrati pe listele de la fortele de munca. Despre cei care au iesit din stadiul in care primeau ajutor de la stat si respectiv despre cei care nu s-au inscris pe celebrele liste preferand sa caute singuri nu se sufla un cuvant si nici nu sunt luati in calcul. Momentul aderarii probabil ca va trebui sa aduca si la usile cercetatorilor schimbarea de mentalitate mult-asteptata de noi toti.
