Convorbire cu prof. univ. dr. Lucian Liviu Albu,
membru corespondent al Academiei Române,
directorul Institutului de Prognoză Economică al Academiei Române
– Institutul de Prognoză Economică (IPE) a fost înființat în 1990 și sunteți director din 1998, când ați fost distins cu Premiul „P.S. Aurelian“ al Academiei Române pentru lucrarea „Tranziția economică sau tranziția științei economice?“. Care sunt preocupările actuale ale cercetării din acest Institut?
– În IPE (http://www.ipe.ro) se face cercetare fundamentală în domeniul prognozei economice, dar și studii aplicative. Nu elaborăm prognoze oficiale și vreau să fac această precizare pentru că de multe ori suntem confundați cu Comisia Națională de Prognoză. Studiem modele macroeconomice și elaborăm modele de prognoză pe termen scurt, mediu și lung. În ultima vreme, conform recomandărilor UE, elaborăm și modele trimestriale. Cel mai cunoscut este modelul elaborat de acad. Emilian Dobrescu. Elaborăm, de asemenea, studii și în alte domenii ale științei economice pentru care în prezent există cercetări avansate pe plan mondial. O direcție de cercetare vizează un model al așa-numitului indice compozit lunar, care suplinește Produsul Intern Brut, indicatorul cel mai sintetic la nivel macroeconomic, publicat doar trimestrial. După cum se cunoaște, există o serie de indicatori macroeconomici care se publică lunar și care prin combinare conduc la calcularea acestui indice compozit care ține locul PIB-ului la nivel lunar. L-am putea numi și „PIB lunar virtual“, pe baza lui putându-se elabora prognoze pe termen scurt cu un grad mai mare de certitudine.
– Cum este apreciat Institutul în țară și peste hotare?
– Publicăm trimestrial „Romanian Journal of Economic Forecasting“, revistă cotată ISI începând cu primul număr din 2007 și din bordul căreia fac parte economiști de prestigiu, cum este laureatul Premiului Nobel pentru economie Lawrence Klein. Suntem singurul institut economic din țară care participă în prezent la un proiect FP7 al UE. În acest an, IPE participă, în calitate de coordonator și respectiv partener, la două proiecte de cercetare GDN. Dacă ne referim la ultimii 10 ani, cercetătorii din IPE, datorită aprecierii internaționale de care se bucură, au participat la numeroase proiecte de cercetare finanțate în principal de Banca Mondială și Uniunea Europeană. Și pe plan național cercetătorii din IPE sunt bine apreciați, participând la aproximativ 20 de proiecte naționale de cercetare.
– Ce se întâmplă cu aceste proiecte?
– Sunt oferite potențialilor beneficiari din economie (ministere și alte organisme naționale, decidenților din zona politicilor economice), și, prin publicare, cercetătorilor și cadrelor didactice din învățământul superior economic, astfel încât nivelul calitativ al acestora să se apropie de nivelul european. Avem colaborări, inclusiv în cadrul schimburilor interacademice, cu specialiști din țări europene (Anglia, Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Croația, Finlanda, Franța, Germania, Italia, Olanda, Polonia, Rusia, Slovenia, Spania, Ungaria) și din alte continente (Australia, China, SUA).
– Dvs. faceți și ați făcut și parte din Grupul Consultativ al Primului Ministru, așa-numitul „grup de înțelepți“. Factorii politici țin seama de rezultatul acestor cercetări?
– Politicienii țin seama în general de părerile noastre, dar cei care aplică politicile economice au diverse constrângeri. În România, trebuie s-o spunem clar, constrângerile de ordin politic sunt mult mai mari decât în țările occidentale. Asta înseamnă că aceia care câștigă puterea politică încearcă să-și aducă „aportul“, care, uneori, poate induce perturbații în sistemul economic național și așa destul de fragil.
– Din câte știu, nu există o definiție unanim acceptată a prognozei economice, de unde o anume confuzie. Poate ne deslușiți.
– Pe plan internațional, economiștii serioși recunosc și pun printre ipoteze faptul că modelele lor, bazate pe modele econometrice, sunt valabile doar pe termen scurt și foarte scurt. De pildă, dacă modelul este trimestrial, prognozele se pot realiza cu acuratețe doar pe o perioadă viitoare de 6-8 trimestre. Gradul de incertitudine crește exponențial în cazul prognozelor pe termen lung. Economiștii știu asta, dar în presă se uită sau se ignoră ipotezele care stau la baza modelelor și așa apar adesea neînțelegeri în interpretarea rezultatelor.
– Care este cel mai dramatic aspect al impactului crizei mondiale la noi?
– Cel mai dramatic este cel legat de fragilitatea economiei. După cum se știe, criza este mondială și noi nu o putem influența, însă ceea ce putem face, sau ar trebui să facem, e să ne adaptăm. În Occident sunt deja unele semne că anul acesta economia s-ar putea să depășească nivelul cel mai de jos al crizei, deși unele efecte negative vor continua și în 2010.
– Informațiile care apar în presă sunt derutante. Ce ar trebui să credem?
– Este clar că la anul ar trebui să se încheie criza.
-Sunteți optimist?
– Da. Dacă estimările privind stingerea crizei în anul viitor nu se vor adeveri, atunci vom avem probleme cu toții. În econometrie se lucrează de regulă cu modele lineare, se extrage trendul și se analizează corelațiile dintre variabilele economice ca și cum economia ar fi permanent în echilibru. În realitate, economia este un domeniu complex și ar trebui studiat și pe baza modelării nelineare, folosind alte tehnici cu care se pot face descrieri mai rafinate, iar prognozele ar trebui făcute cu mai mult discernământ.
– În ultima vreme, s-a vorbit mult despre încredere ca o necesitate pentru depășirea crizei. Cum să înțelegem această încredere?
– Pentru ca legile economice să poată funcționa, este nevoie să fie sprijinite de decizii adecvate, așa-numitele politici economice. Cunoscând și analizând bine sistemul economic, măsurile adoptate pot să amelioreze sau, dimpotrivă, să agraveze efectele crizei. Aici, factorii de decizie ar trebui să fie foarte atenți ca măsurile adoptate să nu inducă perturbații suplimentare. Cuvintele de ordine ar trebui să fie prudență și stabilitate. E necesar ca legislația economică să fie cât de cât menținută, pentru că istoria economică arată că în perioade de criză nu se încearcă reforme de mare amploare. De pildă, în perioade de avânt, se insistă pe acordarea de credite, investiții, pe când în criză ar trebui accentuată partea de economisire, deși când scad veniturile e mai greu.
– Cum vedeți o redresare a situației la noi?
– Când economia europeană își va reveni, și sperăm ca așa să fie cel puțin anul viitor, și economia românească își va reveni, în primul rând pentru că partenerii noștri comerciali semnificativi sunt din UE. Trebuie să spunem că la nivelul UE există programele de convergență adresate țărilor mai puțin dezvoltate. În primul rând, la nivelul PIB pe cap de locuitor, dar și alți indicatori. Din păcate, criza ne-a prins într-o perioadă când ne apropiam de nivelul mediu european. Acum, ideea este ca să reducem cât mai mult recesiunea și să putem reveni la trendul crescător, fiindcă la noi ritmul de creștere ar trebui să fie mai mare decât cel mediu din UE pentru o perioadă semnificativă.
– Care ar trebui să fie cuvintele de ordine?
– Moderație și prudență. În Occident, oamenii s-au adaptat mai repede, consumă mai puțin, își distribuie mai bine cheltuielile în raport cu veniturile pe care le au.
– Vom ieși curând din criză?
– Economia românească își va reveni, nu avem încotro.
