Articolul de luni din -Curentul- privitor la privatizarea frauduloasa a celei mai mari societati de asigurare din Romania, Asirom, a starnit furia omului de afaceri Ioan Niculae. Panicat de faptul ca dosarul pierdut al privatizarii frauduloase a Asirom a fost dezgropat, Ioan Niculae a amenintat ca va dezgropa securea razboiului impotriva cotidianului nostru, a directorului general Mihai Iacob, inclusiv a jurnalistilor care au avut curajul sa intre in intimitatea afacerilor sale. Afirmand ca anchetele publicate in -Curentul-, care-l vizau, sunt -o murdarie, un jigodism-, Ioan Niculae ne-a declarat, intr-o discutie telefonica, ca refuza sa raspunda intrebarilor noastre referitoare la Asirom: -Dati-le pe toate, ca avem vreo trei procese pana acuma. Dati tot ce aveti dumneavoastra, si pe urma, in instanta, le clarificam. Ce aveti dumneavoastra, ce am eu, vedem…-. Asa se face ca, in lipsa opiniei lui Ioan Niculae, vom publica integral un document, intocmit in 1999 de catre Departamentul de Control al Guvernului (DCG), semnat atat de fostul premier Radu Vasile, cat si de catre fostul secretar de stat Ovidiu Grecea (n.r. – actual consul al Romaniei in Brazilia). Extrem de complexa, nota de control a DCG concluziona (atentie, in 1999!!!) ca -FPS va proceda la anularea operatiunii de majorare a capitalului social al Asirom si a tuturor efectelor si, implicit, revenirea FPS in calitate de actionar pentru cota initiala de 70% din actiunile acestei societati-. Mai mult, nota respectiva cerea IGP sa procedeze la -verificarea prin metode specifice a legalitatii modului de dobandire de catre Ioan Niculae a presupuselor bunuri personale, eventual si a altor bunuri pe care acesta le detine-. Din fericire pentru Ioan Niculae (dar din pacate pentru statul roman), documentul guvernamental a fost -pierdut- pe undeva pe ruta Guvern-Parchet General-IGP. Cu toate acestea, -Curentul- a reusit sa intre in posesia documentului respectiv, care dezvaluie procedeul fraudulos prin care Ioan Niculae a reusit sa puna mana pe -bijuteria coroanei- din domeniul asigurarilor autohtone. In speranta ca autoritatile statului se vor sesiza si vor lua masurile legale care se impun in -Dosarul Asirom-Ioan Niculae-, ziarul nostru va publica, incepand de astazi, in premiera, continutul integral al notei de control a Guvernului.
*Asirom – mostenitorul -sarac- al ADAS
Pentru a intelege mai bine cum a fost posibil ca Asirom sa fie preluata fraudulos, trebuie facut un mic preambul al privatizarii. Astfel, trebuie spus ca Asirom functioneaza de la 1 ianuarie 1991, fiind societatea care a preluat activele aferente asigurarilor facultative de viata si autoturisme ale asigurarilor obligatorii si altor asigurari (7,1 miliarde lei) si, in limitele acestora, pasivele corespunzatoare si bunurile mobile care au apartinut fostei societati de asigurare de stat, ADAS. Pornind cu un capital social de 3 miliarde lei, Asirom a ajuns in decembrie 1995, ca urmare a reevaluarii mijloacelor fixe si a unei majorari, sa aiba un capital social in valoarea de 11,191 miliarde lei, actionarii societatii fiind la vremea respectiva FPS (70%), 5.013 persoane fizice (29,99%) si Asirom (0,01% din actiuni ramase la dispozitia societatii). Ca urmare a unei evaluari efectuata de firma Coopers&Lybrand la 30 iunie 1997, a reiesit ca Asirom are anumite puncte vulnerabile (financiar, comercial si organizatoric), fiind subcapitalizata in raport cu riscurile acoperite (raportul dintre obligatiile de asigurare si reasigurare si capitalurile proprii fiind de 8,9 la 1, total inadecvat legislatiei si principiilor de prudenta corespunzatoare normelor occidentale). Tinand cont de aceste aspecte, Coopers&Lybrand sublinia ca la Asirom trebuiau luate masuri de reorientare a activelor, cat si de restructurarea tehnica si comerciala. Tinand cont de acest avertisment, la 24 aprilie 1996, Oficiul de Supraveghere a Activitatii de Asigurare Reasigurare (OSAAR), Ministerului Finantelor, a solicitat Asirom prin adresa nr. 185487 -luarea de masuri urgente de majorare a capitalului social la nivelul admis de lege, corespunzator volumului de prime incasate la asigurarile facultative-.
*FPS a zis una, Asirom alta
Profitand prilej, conducerea Asirom a inceput sa-i deschida incet-incet poarta lui Ioan Niculae. Primul pas: 30 aprilie 1997, cand Adunarea Generala a Actionarilor (AGA) Asirom a hotarat declansarea procedurilor de majorare de capital, prin -plasament privat, intermediat, cu investitori preselectionati-, instiintand totodata FPS despre decizia luata. Numai ca, prin nota 300/1355 datata 6 aprilie 1998, Corneliu Mandrescu – seful departament in FPS (n.r. – institutie care detinea 70% din societatea de asigurare), avertiza conducerea Asirom ca -in sedinta din 30 martie 1998, Consiliul de Administratie al FPS a aprobat majorarea de capital social cu 18,7869 miliarde lei (…) la 29,798 miliarde lei, prin emisia a 18.786.900 de actiuni (…) se va realiza prin oferta Publica- si -nu prin plasament privat, intermediat cu investitori preselectionati-. In plus, pentru a evita accesul la majorarea de capital a Asirom a unor investitori -de doi lei-, FPS prevazuse si-conditii de selectare- a acestora: -sa fie implicati direct sau indirect pe piata asigurarilor din Romania- sau -sa dispuna de know-how pe care sa-l transmita cu ocazia unor investitii noi-. Totodata, FPS prevazuse ca -actionarii privati vor putea cumpara actiuni in procent de 5-15% din capitalul social, iar salariatii Asirom pana la 300 de actiuni/salariat-.
*Oamenii lui Niculae din FPS si din Asirom au calcat lege-n picioare
Calcand in picioare criteriile impuse prin mandatul special 30/1355/6 aprilie 1998 emis de FPS, AGA Asirom (la care au fost prezenti Angela Toncescu, Gheorghe Ionescu – director general al FPS si apoi angajat al lui Ioan Niculae, Liviu Vaclea – director FPS la Directia Actionariat, cercetat penal pentru privatizarea frauduloasa a BTT) a hotarat la 11 aprilie 1998, in unanimitate (inclusiv cu girul oficialilor FPS nominalizati!!!), -majorarea capitalului social prin plasament privat, intermediat, cu investitori preselectionati- (!!!). Pentru ca modificarea sa treaca neobservata, conducerea Asirom nu a pus imediat in practica strategia prin care societatea urma sa fie scoasa fraudulos de sub controlul statului. Alegerea societatilor de valori mobiliare ce urmau sa intermedieze plasamentul privat s-a facut doar la inceputul lunii august. Atunci, in baza mandatului FPS, Ion Popa, Gheorghe Ionescu si Cristina Gociu (toti trei numiti de FPS), impreuna cu Angela Toncescu si Dana Stanicel (ambele Asirom) au ales ca plasamentul sa fie intermediat de sindicatul format din CAIB Securities SA si consortiul GIF SA – GELSOR SA – Active SA, contra unui comision fix de 2% din valoarea emisiunii realizate. Ulterior, la 11 august 1998, prin adresa 12885/4662, Asirom a cerut CNVM avizarea plasamentului privat, precizand ca -investitorii alesi trebuie (…) sa accepte o participare de maxim 15% din valoarea emisiunii-. -Se constata o neconcordanta flagranta intre aprobarea CA al FPS referitoare la faptul ca <<actionarii privati persoane juridice sau fizice vor putea cumpara actiuni in procent de 5-15% din capitalul social si cererea de avizare 12285/4662/11.08.1997 transmisa de Asirom catre CNVM in care se consemneaza faptul ca se <<accepta o participare de maxim 15% din valoarea emisiunii>>. (…) este o diferenta clara intre 5-15% din capitalul social si 15% din valoarea emisiunii-, subliniaza nota de control a DCG. Insa despre modul ilegal in care Ioan Niculae a reusit sa preia Asirom, in numarul nostru de luni.
