Noroc cu dosarele astea la CNSAS, ca altfel mai traiam mult si bine cu actuala clasa politica, de care ne-am saturat cu totii. De 16 ani nu facem altceva decat sa alegem, la fiecare scrutin, raul cel mai mic, asa cum il percepe fiecare. Spre deosebire de celelalte state est-europene, in Romania vechea clasa politica, tarata de comunism, nu a disparut, ba dimpotriva, s-a postat tot timpul in fruntea bucatelor, legitimandu-se prin votul populatiei. Poate ca lucrurile ar fi stat cu totul altfel daca mult-discutatul Punct 8 al Proclamatiei de la Timisoara era aplicat si-i lustram laolalta pe Ion Iliescu, Mona Musca, Mircea Ionescu Quintus si-alti bravi tovarasi care au slujit regimul, fara nicio remuscare. Multi se considera inca indispensabili societatii: -Eu am reprezentat si reprezint un simbol si e o neghiobie din partea unui partid sa se debaraseze de asemenea atuuri-, declara deunazi Ion Iliescu, patruns de maretia propriei persoane. Si nu este singurul care gandeste asa, din pacate. Cu surpriza am aflat ca Mona Musca, militanta asidua pentru drepturile si libertatile cetatenesti (pentru care merita in continuare aprecierea noastra), nu si-a dat seama ca angajamentul semnat in tinerete cu Securitatea echivaleaza cu un pact pe viata cu diavolul. Din respect pentru domnia sa nu putem sa o suspectam de prostie, pentru ca e clar pentru toata lumea ca a colaborat cu fosta Securitate. Dar, la fel ca si ceilalti, a pus acest episod din viata sa intr-un sertar al memoriei, l-a inchis bine acolo si a aruncat cheita in speranta ca nimeni nu va dezgropa vreodata aceasta problema. Socoteala a fost gresita, pentru ca dosarele au iesit la lumina atunci cand cineva a avut interesul sa o faca, iar toate aceste momente penibile puteau fi evitate daca Mona Musca avea curajul sa spuna la inceputul anilor *90 adevarul. Chiar daca doare de multe ori, adevarul te elibereaza. Cazul Monei Musca merita cel mai mult atentia pentru ca omul politic liberal avea un viitor politic deschis, se bucura de increderea electoratului si ar fi putut fi, de ce nu, un contracandidat serios pentru Basescu in 2009. Totul s-a terminat acum pentru ea, dar lucrurile nu trebuie sa se opreasca aici. Pentru a vota in deplina cunostinta de cauza, trebuie scoase la lumina toate dosarele, incepand cu cel al presedintelui tarii. Numai asa ne vom putea lauda ca am facut curatenie si ca ne pregatim sa intram cu fruntea sus in randul natiunilor europene. Tenebrele trecutului nu trebuie sa mai bantuie politica, ci doar mintile uneltelor regimului comunist.
