Convorbire cu prof. univ. dr. Nicolae Anastasiu, membru corespondent
al Academiei Române
– Cu experiența pe care o aveți ca geolog și profesor, care sunt cele mai importante aspecte ale stării de sănătate a planetei într-o lume în care, cum s-a spus, „totul se leagă de tot“?
– Să începem prin a vorbi despre „gene“, pentru că într-adevăr „totul se leagă de tot“.
Începuturile… Pământul… o masă de materie rotitoare desprinsă din Soare. Fierbinte, agitată, cu o crustă fragilă, casantă din când în când, spartă în plăci mișcătoare, acoperite de ape, cu o atmosferă în permanentă schimbare, zdruncinată de seisme și crescută prin erupții vulcanice, înălțări de munți și formare de câmpii… Așa s-a născut, acum 4,5 miliarde ani, și în aceste condiții a apărut viața pe Pământ, acum 3,5-3,6 miliarde de ani. De atunci, starea de sănătate a Pământului a urmat cursul Naturii, impusă de evenimentele geologice care au marcat-o și care s-au repetat în cicluri bine-cunoscute, cu perioade: de milioane de ani, de sute de mii, de zeci de mii, de mii sau de sute de ani… Apariția omului este de dată foarte recentă, acum 1,8-2 milioane de ani, iar impactul activității umane asupra mediului – procesele antropice – au apărut odată cu el.
– În aceste condiții, ce ar însemna „starea de sănătate a Pământului“?
– O sănătate perfectă ar însemna o evoluție a Terrei în echilibrul natural pe care interdependența – „totul se leagă de tot“ – între mișcările scoarței, manifestările vulcanice, modificările climatice periodice, retragerea sau înaintarea liniilor de țărm, reactivarea rețelelor hidrografice… o impune și o creează. Activitățile umane de-a lungul timpului au contribuit la stricarea acestui echilibru prin exploatarea irațională a resurselor din subsol, prin modificarea reliefului, prin îndiguiri și modificarea plajelor, prin formarea aglomerărilor urbane și creșterea emisiilor de gaze cu „efect de seră“.
– Care sunt, după Dvs. factorii care pot modifica această stare de sănătate?
– Raportându-ne la prezent și comparând cu trecutul, tot ceea ce poate modifica acest echilibru natural și fragil se regăsește în:
– modificările climatice care se înscriu, cert, într-o evoluție naturală; ele au un caracter global, dar pot fi influențate de factorul antropic; tendința actuală de încălzire este și consecința emisiilor de gaze rezultate din foarte diverse procese tehnologice, intensificarea traficului rutier etc…
– exploatarea resurselor minerale și energetice creează goluri subterane, dezvoltă în peisaj „răni“ greu vindecabile (ex. cariere…), sărăcesc planeta în elemente care nu se mai pot reface, acoperă suprafețe importante cu „deșeuri miniere“ purtătoare de substanțe nocive (care contribuie la poluarea apei, aerului și solului, dacă nu se respectă normele internaționale de exploatare și conservare a naturii);
– hazardele naturale: acele fenomene greu previzibile, de mare intensitate, prin descătușarea de energii telurice și solare cu o durată foarte scurtă de manifestare (minute, ore, zile…), dar cu efecte distrugătoare: mișcările seismice (cutremurele de pământ), erupțiile vulcanice, alunecările de teren, viiturile din bazinele hidrografice etc.
– Ce determină topirea ghețarilor?
– În decursul istoriei Pământului perioadele de răcire climatică au alternat cu cele de încălzire. Aceasta, datorită variației periodice a radiațiilor solare ajunse pe suprafața scoarței terestre, a schimbării înclinării axei polilor (oblicitatea) și, deci, a modificării unghiului sub care are loc incidența razelor solare, a schimbării sfericității eclipticii (excentricitatea) – planul în care Pământul se mișcă în jurul Soarelui. În perioadele de răcire, numite glaciare, când temperaturile medii scad mult și aria de acoperire a calotelor glaciare și a ghețarilor montani (alpini) se extinde, limita zăpezilor veșnice coboară, iar în perioade interglaciare, când temperaturile medii cresc și ghețarii încep să se topească, se retrag, nivelul Oceanului Planetar crește și linia țărmului înaintează spre continent. Asemenea alternanțe se petrec în zeci de mii de ani. Orice element care strică, însă, echilibrul natural poate accelera sau încetini astfel de procese. Acumularea progresivă, în atmosferă, a gazelor provenite din activități antropice poate grăbi, mai devreme decât ne așteptam, intrarea planetei într-o perioadă de încălzire globală cu toate consecințele ei.
– În acest context, care este situația din țara noastră?
– Spațiul carpato-danubian care traversează o mare parte din țara noastră este, desigur, influențat de toate aceste schimbări. România se circumscrie unui climat temperat continental, se extinde de o parte și de alta a paralelei de 450 lat. N, are ieșire directă la Marea Neagră și, deci, indirect la Oceanul Planetar, dar resimte mai puțin efectele directe ale încălzirii climatice comparativ cu alte țări. Resursele minerale și energetice au scăzut mult; vechile exploatări neperformante au lăsat răni adânci în versanții munților din Apuseni și Carpații Orientali. Extracția necontrolată a sării prin metoda dizolvării a condus la dezastrul din zona Govora-Ocnele Mari, iar evoluția proceselor nu poate fi ușor stopată. Zăcămintele rămase sunt de regulă sărace, iar exploatarea lor este puțin profitabilă în contextul tehnologiilor actuale. Căderile de blocuri, de multe ori în lungul șoselelor, alunecările de teren declanșate după precipitații abundente, marile inundații aduse de viituri sunt fenomene naturale care nu pot fi oprite și, de multe ori, anticipate.
– Și atunci, ce avem de făcut?
– Să reducem cât putem factorii poluanți ai atmosferei. Să efectuăm exploatări raționale, în acord cu legislația de mediu și să reconsiderăm potențialul mineral al țării prin alternative rentabile. Să dau un exemplu. Aurul era rentabil când se găsea într-o concentrație de 4 g/tonă, cuprul de 3%. Ceea ce era sub aceste valori era „steril“ și depus în iazuri de decantare. Astăzi, tehnologiile fac profitabilă extragerea aurului la 0,5g/tonă și a cuprului la 0,4-0,5%. Aceste „sterile“ din toate iazurile de decantare ar putea fi reconsiderate ca resursă secundară și exploatate mult mai ieftin.
– Care ar fi lecția pe care ne-o dau științele Pământului?
– Prima lecție este să fim foarte buni observatori, conștienți că nu putem interveni radical și întotdeauna benefic pentru a stopa evoluțiile normale. A fi un bun observator înseamnă a cunoaște riscurile la care suntem supuși în funcție de locul în care trăim. Dacă suntem buni observatori și bine informați atunci ne putem feri de hazardele naturale sau putem anticipa declanșarea lor. Printr-o bună cunoaștere a trecutului, noi putem ști ce va fi în viitor. Putem spune că fenomenele se produc cu o anume periodicitate și vom putea lua măsurile adecvate.
– Cum putem veghea la starea de sănătate a Pământului? Ce spune înțeleptul?
– Că puterea noastră constă în înțelegerea fenomenelor, în credința că unele evenimente naturale pot fi cunoscute și depășite, iar altele nu. Să fim pregătiți pentru o schimbare ce poate să apară oricând. A fi adaptabil la schimbare este o măsură a inteligenței noastre, să știm să răspundem corect la mesajele transmise de natură.
