Până la un punct, recenta crimă din Timișoara seamănă leit cu altă crimă celebră, petrecută la Iași, în urmă cu doi ani. Și atunci, ca și acum, criminali au fost doi studenți – un el și o ea – topiți de dragoste reciprocă, dar în egală măsură îndrăgostiți de frumusețea fără egal a banului, din a cărui pricină au scos la vânzare marfa proaspătă, ascunsă de fete în lenjeria intimă. Și atunci, ca și acum, victima cuplului ucigaș a fost culeasă de pe Internet, acolo unde amatorii de sex stau înghesuiți în așteptare, precum ciorile pe sârmă. Și atunci, ca și acum, sexul studențesc vândut pe bani a scăpat, la un moment dat, de sub control, lăsându-se cu înjunghierea mușteriului, cu încercarea de se debarasa de cadavru și cu o mediatizare vârtoasă, demnă de o cauză mai umană.
În concluzie, două crime estudiantine, adevărate lucrări de licență pentru un criminal bine pregătit. Două crime estudiantine, servite opiniei publice în sânge proaspăt. Două crime de abator, de care ar fi foarte mândru până și celebrul „Matache măcelaru“. Două crime care ne arată explicit că febra lovelelor s-a transmis de la patronii comerțului cu țidule universitare la tinerii lor învățăcei, care, neavând încă mijloa-cele profesionale pentru a produce arginți, scot și ei pe tarabă ceea ce deocamdată au mai vandabil: sexul.
Dar, în fond, nu se mândrește orice profesor universitar, cu faptul că studenți merituoși îi calcă pe urme? De sub bagheta unor obsedați de bani, nu se pot naște decât niște mici obsedați de bani.
Timișoara și Iași, două centre universitare de renume, situate unul hăis pe hartă, la sud-vest, și celălalt în colțul opus, la nord-est, de unde se vede încă o dată cât de tare contrastele se atrag. Timișoara și Iași, două centre universitare unde se eliberează mai nou și diplome de criminali, studenții punând la cale partide de ucis în grup, cu dezinvoltura cu care în discuție ar fi partide studențești de canastă sau de rummy.
