Toate statele, fără excepție, au responsabilitatea de a comemora cei 70 de ani din urmă dezastrelor din Hiroshima și Nagasaki, acest lucru atrăgând după sine și începerea unui proces amplu de interzicere a armelor nucleare.
Pe data de 6, respectiv 9 august 1945, orașele Hiroshima și Nagasaki au fost complet ruinate prin bombardare atomică. În urmă cu 7 decenii, aceste orașe au fost anihilate de atacurile nucleare inițiate de S.U.A, făcând ca cele două bombe lansate să omoare peste 50% dintre civilii Hiroshimei și mai mult de 30% dintre civilii aflați în Nagasaki. Și totuși, nu doar momentul efectiv al detonării misilelor a provocat victime, numărul celor decedați crescând în zilele următoare dintr-o serie întreagă de cauze, precum: arsuri severe, hemoragii interne sau radiații. În 1945, orașul Hiroshima a fost distrus în proporție de 90%, iar radiațiile au fost de necontrolat, contaminând zone extinse de pământ și apă.
Mai mult, starea de sănătate a supraviețuitorilor impactului nuclear, avea să fie serios afectată pe întreg parcursul vieții, crescându-le nivelul riscului de a se îmbolnăvi de cancer, diabet și alte boli infecțioase. Deși inițial specialiștii în domeniul medical se așteptau că efectele negative ale radiațiilor nucleare să se diminueze pe parcursul a 10-20 de ani, ulterior au constatat faptul că în realitate marchează până și a 8-a generație a oricărui supraviețuitor. Potrivit datelor în ceea ce privește decesele înregistrate în Hiroshima pe întreaga perioadă a anului trecut, 63% dintre cazuri au fost atribuite tumorilor maligne (cancer).
Astfel, până și după împlinirea a 7 decenii de la atacurile atomice, civilii din Hiroshima și Nagasaki suferă în continuare din cauza consecințelor de lungă durată asupra stării lor medicale, ceea ce demonstrează clar faptul că bombardamentele din 1945 au cauzat boli de lungă durată. În acest sens, după cum afirmă Directorul Executiv al ICAN, Beatrice Fihn, „armele nucleare reprezintă un instrument de amenințare inuman, iar suferințele umanitare pe care le-au provocat sunt inacceptabile, motiv pentru care trebuie să fie complet interzise”. Comunității internaționale îi revine responsabilitatea de a negocia abolirea armelor nucleare, iar Inițiativa Umanitară a deschis calea negocierilor, prezentând astfel oportunitatea fără precedent de a elimina treptat întreg arsenalul nuclear din lume.
După decenii la rând în care am asistat la eșecul statelor care dețin arme nucleare de a ajunge la un consens pe această temă, o mișcare „revoluționară”, condusă de către statele non-nucleare, alături de societatea civilă și organizată sub coaliția Campaniei Internaționale pentru Abolirea Armelor Nucleare (ICAN), se creează mediul favorabil pentru interzicerea la nivel global a tuturor armelor nucleare existente. După 3 conferințe axate pe impactul umanitar, este clar că nu doar folosirea, ci și posesia arsenalului nuclear este inacceptabil. Norvegia, Mexic, respectiv Austria, fiind pe rând gazdele celor 3 conferințe, au elaborat o înțelegere globală a problemei, inițiativa luând amploare an după an și tot mai mulți participanți alăturându-se în militarea pentru o lume fără arme nucleare.
În 2014, în Nayarit (Mexic), s-a concluzionat necesitatea imediată de eliminare a arsenalului nuclear existent, subliniindu-se că procesul de facilitare al negocierilor pentru elaborarea unui tratat ar trebui să fie inițiat înainte de împlinirea a 70 de ani de la bombardamentele din Hiroshima și Nagasaki. În acest sens, Austria și-a asumat și exprimat „garanția umanitară” pentru „a umple golul în ceea ce privește legea internațională cu scopul de a face posibilă interzicerea și eliminarea armelor nucleare”.
Inițiativă adresată în decembrie 2014, peste 100 de state au susținut-o de la bun început, iar numărul lor crește considerabil. „Garanția Umanitară” reflectă frustrarea profundă a statelor care nu dețin arme nucleare, asupra incapacității statelor deținătoare de armament atomic, de a recunoaște amenințarea de neacceptat pe care acestea o reprezintă prin simpla lor existență continuă, dorindu-se onorarea în mod egal a obligațiilor de dezarmare.
Așadar, cei 70 de ani care marchează instabilitatea relațiilor dintre state din cauza deținerii de arme nucleare și care dețin dovada efectelor umanitare devastatoare produse de folosirea unei asemenea încărcături atomice, subliniază importanța existenței unui tratat de abolire a armelor nucleare. Așa cum Setsuko Thurlow, supraviețuitoare în urma atacului din Hiroshima, exprimă: „A venit timpul că statele non-nucleare să inițieze, alături de societatea civilă, o interzicere a tuturor armelor nucleare, în numele umanității”!
