In iunie 2004, inainte de alegerile locale, liderii Blocului National Sindical (BNS), Dumitru Costin si Matei Bratianu, criticau PSD pentru ca in urma sprijinului UDMR a acceptat o conditie impusa de aceasta din urma formatiune politica, anume prelungirea de catre Compania Romana Posta Romana (CNPR) a unui contract parafat in 2002 cu Hungastro – companie emitenta de tichete de masa in care este implicat senatorul UDMR Attila Verestoy. La vremea respectiva, liderii BNS reclamau ca intelegerea dintre CNPR si Hungastro (n.r. – semnata in numele Postei de catre Gabriel Mateescu – presedinte, Andrei Marinescu – director executiv dezvoltare vanzari, Ancu Svetlana – Serviciul juridic, Titi Cheran – director executiv financiar) este extrem de paguboasa pentru Posta, dar profitabila pentru buzunarele lui Attila Verestoy. -In loc sa se faca licitatie, iar salariatii, prin reprezentantii lor sindicali, sa fie consultati in acest sens, conducerea CNPR a decis unilateral prelungirea contractului cu Hungastro-, clamau liderii BNS, care aratau ca intelegerea cu Hungastro scotea din buzunarele Postei, anual (la nivelul lui 2004), peste 504 miliarde de lei (35.000 salariati beneficiari inmultit cu suma de 1.200.000 lei cat era valoarea nominala lunara a tichetelor de masa). Trebuie subliniat aici faptul ca, in conformitate cu respectivul contract (facsimil 1), Hungastro ii revenea 3% din valoarea nominala a tichetelor de masa comandate de subunitatile Postei drept servicii de tiparire si personalizare a tichetelor de masa, ceea ce insemna 15,12 miliarde de lei suma care nu continea TVA.
In mod surprinzator, dupa ce in iunie 2004 au hulit respectivul contract, Bratianu & Costin si-au schimbat atitudinea fata de Hungastro dupa ce la sefia CNPR a fost numit politic omul lor, -sindicalistul- Dan Mihai Toader. Astfel, profitand de o clauza care permitea prelungirea intelegerii cu Hungastro, noi mahari ai Postei – in frunte cu supervizorul Postei, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor, condus de udemeristul Zsolt Nagy – au decis, cu acordul sindicatelor de aceasta data (!!!), sa pastreze furnizorul de tichete de masa in care este implicat Attila Verestoy.
Sesizand ca Hungastro-ul lui Attila Verestoy si sindicatele lui Bratianu & Costin pot fi un paravan excelent pentru a-si asigura -spatele-, actualul presedinte al CNPR, Dan Mihai Toader, a recurs la o manevra -ingenioasa-, dar ilegala, care a avut ca rezultat cumpararea linistii personale cu banii Postei, in detrimentul angajatilor companiei si al bugetului de stat.
-Curentul- va prezinta astazi in exclusivitate documente care atesta cum duetul Toader – Bratianu, acompaniati de Attila Veresty in postura de beneficiar, capuseaza Posta invocand considerente sociale
In aprilie 2005, liderii Federatiei Sindicatelor din Posta Romana (FSPR) anuntau cu mare fast declansarea unei greve de 10 zile, motivele invocate fiind de ordin salarial. Surprinzator, dupa numai 24 de ore de la anunt, conflictul a fost inchis. Musamalizarea mult prea rapida a conflictului a fost sesizata imediat de -Curentul-, insa liderii de sindicat si sefii CNPR au negat la unison existenta unui plan dinainte stabilit sau a unei conspiratii de culise intre partile angrenate in conflict. Mai mult, atat Dan Mihai Toader – presedinte al CA al Postei, cat si Matei Bratianu – lider BNS (organizatie care include FSPR), nu au ezitat sa-si aroge public merite pentru stoparea conflictului intr-un timp record. Desi toata lumea a mizat pe buna credinta a celor doi, ulterior conflictului au iesit la iveala amanunte interesante care au demonstrat ca greva a fost doar o -regie- prin care diversi mahari legati direct sau indirect de Posta, in frunte cu Toader, sa aiba de castigat de pe urma pusculitei fara fund numita Posta Romana. Rezultatele -regiei- s-au facut simtite imediat: Bratianu a -crescut- in ochii sindicalistilor, Toader a ramas pe pozitii si si-a consolidat pozitia in fruntea companiei. Nu in ultimul rand, de pe urma conflictului a mai avut de castigat si o terta persoana: Hungastro-ul lui Attila Verestoy – atat de hulit de Bratianu & Costin in 2004 – care a mai inhatat inca o -halca- din Posta. Cei mai -sifonati- din miscarea de protest care s-a terminat inainte de a incepe au fost salariatii Postei, care s-au ales cu o -majorare- de salariu reflectata in bonuri de masa Hungastro, fapt ce i-a transformat (fara voia lor) in evazionisti.
La momentul declansarii -grevei-, aprilie 2005, Posta era monitorizata de FMI si ca atare plafoanele salariale ale companiei nu puteau fi majorate. Profitand de aceasta situatie, maharii din sindicate au anuntat declansarea unui conflict de munca pentru 10 zile. Ulterior, la nici 24 de ore de la anunt, greva a incetat, ca urmare a unei intelegeri secrete intre liderii FSPR si maharii din Posta, parafata pe 20 aprilie 2004 – a doua zi dupa stingerea -grevei-. Multa vreme, intelegerea care a oprit greva a ramas departe de ochii lumii. Ulterior, s-a aflat si motivul pentru care intelegerea a ramas secreta: sefii Postei au agreat majorarea ilegala a salariilor salariatilor CNPR, insa nu cash (pentru ca ar fi fost ilegal), ci prin intermediul unei scheme ingenioase, care dezavantajeaza angajatii si compania nationala aflata in prag de privatizare, dar care avantajeaza anumiti sindicalisti si (-coincidenta-?!) Hungastro-ul hulit pana nu demult de tandemul Bratianu & Costin. Ca intelegerea respectiva – cu Posta Romana in rol de servant, Hungastro ca beneficiar final si FSPR pe post de -umbrela- – a fost un tun, reiese chiar din stenograma sedintei CA din 20 aprilie 2005, data la care s-a semnat intelegerea intre CNPR si FSPC. -Curentul- a publicat respectiva stenograma, insa atat sindicalistii lui Bratianu, cat si maharii Postei au negat vehement veridicitatea continutului acesteia, implicit existenta unei conspiratii financiare gandite in defavoarea Postei si a salariatilor companiei, pusa la cale de tripleta Toader – Bratianu – Verestoy in scopul satisfacerii unor interese de grup. Dupa mai multe luni de investigatii, reporterii cotidianului nostru au intrat in posesia unor documente care demanteleaza modul in care Toader e sustinut la sefia Postei, precum si motivele pentru care acesta se bucura de sustinere. Evidentele arata ca atunci cand e vorba de bani, sindicalistii de talia lui Bratianu sunt doar niste demagogi care nu numai ca nu se dau in laturi sa -inchida- ochii la anumite conspiratii, ba chiar contribuie la realizarea scenariului acestora.
Intelegere fictiva…
Spuneam ca a doua zi dupa greva sindicalistilor din CNPR, pe 20 aprilie 2005, la Posta a avut loc o sedinta a CA-ului companiei, prezidata de Dan Mihai Toader, in care acesta a reusit sa puna in opera un scenariu financiar de toata frumusetea. Clamand presiunea sociala, Toader a parafat cu FSPC – reprezentata de Georgeta Carstea, presedinte interimar – o intelegere comerciala fictiva, denumita pompos -contract de prestari servicii- (facsimil 1), prin care Posta urma sa suporte o -majorare salariala- medie de aproximativ 800.000 lei. Numai ca banii sifonati din Posta nu puteau fi dati angajatilor de catre FSPC drept -majorare salariala-. Ca atare, semnatarii intelegerii au recurs la o manevra menita a da impresia oamenilor ca administratia Postei a cedat la presiunile lor. Asa se face ca, la randul sau, presedintele FSPC, Georgeta Carstea, a parafat – cu binecuvantarea lui Toader, Bratianu & Co si a maharilor UDMR din MCTI – un contract (facsimil 2) cu Hungastro, avand ca obiect achizitionarea unor tichete Premium (ce permit achizitionarea de produse alimentare si nealimentare) care sa fie distribuite angajatilor companiei drept majorare salariala, in functie de salariul fiecaruia. Ca atare, banii sifonati din Posta au ajuns intr-un final – cu acordul sindicalistilor – in compania Hungastro, atat de hulita in iunie 2004 de Bratianu & co.
Studiind documentele care stau la baza acestei inginerii care permite sifonarea unor sume consistente din Posta, se observa o serie de ilegalitati. In primul rand, oricine studiaza contractul semnat intre CNPR si FSPC observa ca intelegerea e una fictiva. Asta deoarece Toader a agreat ca FSPR – entitate cu doar cativa angajati in evidentele Fiscului si fara a avea declarata la Fisc o activitate economica – sa presteze pentru CNPR activitati de culegere si centralizare a unor date si informatii existente… in baza de date a CNPR (!!!) si la care angajatii Federatiei nu au acces. Pentru a ascunde aceste hibe, contractul nu prevede plata lunara pe care Posta trebuie sa o faca pentru -prestatiile- efectuate de FSPR. Insa date oficiale arata ca intelegerea respectiva (incheiata pana la 31.12.2005 si apoi prelungita pentru inca un an) obliga Posta sa plateasca lunar in contul FSPR o suma cuprinsa intre 30 si 40 miliarde de lei. Ca atare, din aprilie 2005 si pana acum, contractul respectiv a scos din vistieria Postei sute de miliarde de lei.
Evaziune fiscala pe toata linia
Din punct de vedere fiscal se observa o serie de ilegalitati care conduc la ideea de evaziune fiscala. Un prim aspect ce trebuie luat in calcul este acela ca Toader nu ar fi putut incheia in numele Postei intelegerea cu FSPC atata vreme cat valoarea acesteia nu era cuprinsa in bugetul anual. O a doua hiba este includerea valorii contractului cu FSPC la capitolul… -cheltuieli de exploatare-. Daca tinem cont ca intelegerea dintre CNPR si FSPC e fictiva si privim la art. 9 (c) din Legea 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale (-evidentierea, in actele contabile sau in alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fictive), vedem ca Toader a comis o infractiune de evaziune fiscala care se pedepseste cu inchisoare de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi pentru urmatoarele fapte savarsite in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale. Ţinand cont de faptul ca prejudiciul creat de Toader e mai mare de 500.000 euro, in echivalentul monedei nationale, se vede cu ochiul liber ca -limita minima a pedepsei prevazute de lege si limita maxima a acesteia se majoreaza cu 3 ani-.
Daca privim din punctul de vedere al sindicalistilor reiese ca si FSPC a incalcat legea. Conform contractului parafat cu Posta, pentru -prestatia- sa FSPC emite, lunar, facturi. Numai ca pentru ca deruleaza o activitate comerciala, oficialii FSPC trebuiau sa declare la unitatea fiscala unde a fost inregistrata (sector 6) ca au o activitate comerciala pentru ca organizatia sa fie luata in evidenta ca platitor de impozit pe profit sau TVA. Desi obligatia e clar prevazuta de lege, FSPC nu figureaza la Fisc ca deruleaza activitati economice – au declarat, ieri, surse din cadrul administratiei fiscale.
Mai mult, FSPC se face vinovata de faptul ca agreand -ingineria- financiara parafata cu Posta – pe de o parte, si cu Hungastro – pe de alta parte, a acceptat sa transforme angajatii Postei in evazionisti, de vreme ce nici unuia dintre acestia nu i s-a spus sa declare la Fisc valoarea tichetelor Premium primite de la sindicat pentru a plati impozit pe venitul global. Astfel, nestiind ca bonurile primite drept majorare salariala de la Sindicat sunt de fapt venituri suplimentare ce trebuie impozitate, salariatii Postei se vor trezi la un moment dat in postura de a plati sume frumusele.
Omerta
Desi -Curentul- a incercat sa poarte o discutie cu Matei Bratianu, Georgeta Carstea, Dan Mihai Toader, ei au refuzat orice dialog. Carstea ne-a indemnat sa sesizam -organele-, Bratianu ne-a ascultat ce dorim, dupa care ne-a inchis telefonul in nas, iar Toader nu a fost de gasit. Vom reveni.
