Desi aflata la un pas de aderarea in Uniunea Europeana, Romania dovedeste in fiecare zi ca mai are multe de facut pana sa inlature toate suspiciunile de coruptie care bantuie sistemul judiciar. Desi notele date Justitiei de oficialii europeni sunt multumitoare, in Romania mai exista inca, in diverse colturi de tara, judecatori care fie judeca dupa ureche din cauza lipsei de pregatire, fie judecatori care incalca cu buna-stiinta legile pentru a favoriza diverse grupuri de interese. Din aceasta cauza, in fiecare colt de tara exista mii de dosare in care Justitia s-a pronuntat stramb.
-Curentul- va prezinta astazi, in exclusivitate, radiografia unui litigiu in care Justitia s-a pronuntat aleatoriu, facand abstractie de dreptul comercial, civil sau penal. Este vorba despre un litigiu comercial parafat intre doua companii, care, desi nu mai are toti actorii in viata – ca urmare a intrarii in lichidare a unuia dintre ei -, continua datorita concursului nemijlocit pe care un judecator teleormanean, Gheorghe Ureche, il da unei firmulite de apartament din Capitala. Desi litigiul este extrem de simplu si ar fi putut fi rezolvat imediat, in litera si in spiritul legii, acesta continua de cinci ani prin salile de tribunal, ajungand in anul de gratie 2006 sa angreneze – datorita vointei judecatorului respectiv – persoane juridice care din punct de vedere legal nu ar trebui sa aiba nicio calitate procesuala. Obiectul litigiului, unul extrem de profitabil: dezmembrarea si valorificarea la fier vechi a unor active care au apartinut unui fost combinat de renume al acestei tari, Turnu SA Turnu Magurele. Ca atare, in joc fiind vorba de sume avand cel putin sapte zerouri in coada, este clar ca si interesele sunt cel putin la fel de mari. -Coincidenta- sau nu (!?), litigiul respectiv – demarat de o firma de apartament bucuresteana – a fost judecat, de doua ori, de acelasi judecator Ureche. Acesta, refuzand sa observe toate evidentele, mai ales pe cele reclamate de persoanele juridice angrenate din motive (ne)cunoscute in litigiu, a dat de fiecare data verdicte stupefiante, pe langa lege, doar in favoarea celor care au de castigat din respectiva afacere cu fier vechi.
Culmea este ca afacerea respectiva a fost la un moment dat avizata in favoarea firmei de apartament bucuresteana, inclusiv de primarul din Turnu Magurele, Nicolae Mohanu, care, extrem de -amabil- si de prompt in a ajuta -investitorii-, a trecut cu vederea ca bugetul local al urbei pe care o conduce e fentat cu o suma consistenta.
In ianuarie 2000, urmare a unui contract de vanzare-cumparare (nr. – 610/14.01.2000) (facsimil 1), Marang Impex 94 SRL Bucuresti (firma de apartament) a achizitionat de la combinatul Turnu SA Turnu Magurele, in vederea dezmembrarii si a valorificarii ulterioare, un numar de opt instalatii (n.r. – amoniac Udhe, acid azotic Cl-GIAP, acid sulfuric – linia 4, criolit, concentrare ape fosfoamoniacale, uscare carbonat de calciu, calcinare fosfat, pachetizare) in valoare de 11,33 miliarde de lei vechi, suma in care nu era inclusa TVA. Conform intelegerii comerciale, cumparatorul – in speta Marang – se obliga sa garanteze -demontarea completa, inclusiv incarcarea si expedierea cantitatilor rezultate din taierea instalatiilor adjudecate in termen de trei luni, incepand cu 1 februarie 2000-. Ca in orice tranzactie, contractul a stipulat si posibilitatea prelungirii termenului de dezmembrare, cu precizarea ca aceasta se poate face doar in cazul acordului celor doua parti ori in caz de forta majora.
Ulterior semnarii contractului, pe 26 aprilie 2001, obligata fiind de lege, Marang a apelat la Primaria Municipiului Turnu Magurele (jud. Teleorman) pentru a primi autorizatie de desfiintare a celor opt instalatii. Surprinzator, dovedind o -amabilitate- iesita din comun – Primaria Turnu Magurele, prin semnatura primarului Nicolae Mohanu, emite in aceeasi zi (26 aprilie) autorizatia de desfiintare ceruta de Marang, fara a observa ca ceva era putred. Astfel, desi in contractul de vanzare-cumparare perfectat cu Turnu SA se stipula ca cele opt instalatii achizitionate au o valoare 11,33 miliarde de lei vechi, in documentatia catre Primaria Turnu Magurele, respectiva companie precizeaza ca acestea costa… 1,56 miliarde de lei (facsimil 2). Motivul -greselii-, evident unul voit, atata vreme cat taxele platite catre Primaria Turnu Magurele pentru emiterea autorizatiei de desfiintare erau calculate functie de valoarea instalatiilor. Culmea, desi interesat sa atraga la bugetul local cat mai multi bani, primarul Mohanu nu a observat diferenta valorica de aproape 10 miliarde de lei, care a condus la prejudicierea bugetului local al urbei (!!!).
Tribunalul Teleorman, -bila- neagra
Dar sa lasam la o parte aceste -omisiuni- (pedepsite de legea fiscala si penala) si sa revenim la modul in care a inteles Marang sa-si respecte contractul parafat cu Turnu SA. La un moment dat, desi termenul contractual de desfiintare a instalatiilor era ferm (n.r. – trei luni, incepand cu 1 februarie 2000), vazand ca nu reuseste sa-l respecte, a recurs la tot felul de tertipuri. Initial, a incheiat un protocol cu Turnu SA privind prelungirea termenului de demolare a instalatiilor. Ulterior – dupa ce n-a respectat nici protocolul – a actionat in instanta Turnu SA, cerand – in calitate de parte vatamata (!!!) – accesul reprezentantilor sai pe platforma combinatului pentru a-si demola si ridica materialele rezultate din cele opt instalatii cumparate. Fara a tine seama de intelegerile contractuale si de termenele convenite intre parti, Tribunalul Teleorman – prin judecatorul Gheorghe Ureche – a admis (sentinta civila 2931/21.10. 2002) actiunea Marang si a obligat Turnu SA sa permita accesul reprezentantilor reclamantei in incinta combinatului in vederea dezmembrarii celor opt instalatii precizate anterior. Studiind actele care au stat la baza sentintei care a -rezolvat- litigiul dintre Marang si Turnu SA, chiar si un novice observa cateva -bile- negre ce ar putea fi acordate judecatorului Ureche. In primul rand, acesta s-a facut ca nu observa modalitatea in care reclamantul (adica Marang) a produs grave prejudicii Turnu SA, in sensul ca ba a taiat instalatii care nu faceau obiectul contractului de vanzare-cumparare, ba n-a respectat termenele contractuale vizand dezmembrarea. In plus, magistratului teleormanean i se poate imputa si faptul ca in hotararea favorabila reclamantei n-a gasit de cuviinta sa o oblige pe aceasta sa respecte cele mai elementare reguli si norme din chimie si petrochimie (n.r – cale de acces separata, incinta de lucru separata de restul unitatii prin gard si posturi de paza etc.). Nu in ultimul rand, trebuie spus ca judecatorul a emis sentinta fara a stipula un termen limita pana la care Marang sa poata avea acces pe platforma combinatului pentru a dezmembra instalatiile vizate. Avand hotararea lui Ureche in mana, oficialii Marang au dat buzna in curtea Turnu SA, continuand sa dezmembreze in mod arbitrar instalatii si selectand materiale cotate pe piata deseurilor feroase.
Cesiune parafata, dar -uitata-
La un moment dat, in aprilie 2004, dupa cum rezulta din documente oficiale, Marang isi ia mana de pe afacere si semneaza un contract de cesiune de creanta cu Simpas SRL Alexandria (facsimil 3), prin care a cesionat -dreptul de proprietate asupra deseurilor metalice rezultate in urma dezasamblarii, demontarii unui numar de opt instalatii aflate in incinta SC Turnu SA-.
Contractul are insa doua -bube- majore ce dovedesc existenta unor interese de culise, mai ales de ordin fiscal. In primul rand, intelegerea nu prevede un termen final pentru dezmembrarea instalatiilor. In al doilea rand, nu prevede o valoare a cesiunii, ci doar un pret (care ar urma sa rezulte din avizele de expeditie) de 70 USD/tona. Dand dovada de bunavointa, oficialii Turnu SA au respectat acel contract de cesiune si au incheiat, la 8 aprilie 2003, o conventie civila cu noul proprietar al instalatiilor, Simpas SA, in care se prevad obligatii privind data finalizarii activitatii de dezmembrare, precum si elaborarea unor norme si reguli de mediu si de protectia muncii, cerute de lege. Numai ca, dupa semnarea conventiei, oficialii Simpas SA n-au mai dat niciun semn de viata…
Pleaca Marang, vine Simpas, dispare Simpas, revine Marang…
In 2004, Turnu SA intra in lichidare voluntara. Conform legii, e numit un lichidator, Sierra Quadrant SRL, care – in conformitate cu Legea 137/2002 privind accelerarea privatizarii – vinde la licitatie activele libere de orice sarcini ale Turnu SA (exclusiv activele cumparate de Marang Impex 94 SRL si cesionate Simpas SA) catre Viromet SA Victoria, filiala Turnu Magurele (n.r. – care si-a schimbat denumirea in Donau Chem SRL Turnu Magurele).
Desi renuntase la relatia contractuala cu Turnu SA in favoarea Simpas SA, Marang revine, in 2005, in forta la Turnu Magurele, indreptandu-se de aceasta data impotriva Donau Chem SRL. Asta in ciuda faptului ca anuntase Donau Chem (adresa 103/10.052005) ca intelegerea trebuie continuata cu Simpas. Fara explicatii, Marang cere, de aceasta data, Donau Chem sa incheie un nou protocol pentru a-si putea dezmembra si ridica instalatiile. De buna-credinta, Donau Chem agreeaza propunerea si semneaza in 27 iunie 2005 un nou protocol ce prevede ca -termenul de incheiere a dezmembrarii este 31.12.2005-. Ulterior, pe platforma combinatului apare Olt 92 Impex SRL (jud. Ilfov), companie care invoca un protocol parafat cu… Marang Impex 94 SRL in urma caruia trebuia sa deruleze -dezmembrarea si transportul instalatiilor- si sa lase curat terenul aflat acum in proprietatea Donau Chem SRL. Numai ca, pe 4 octombrie 2004, angajatii Olt 92 Impex SRL – neinstruiti cu cele mai elementare norme de protectia muncii si de mediu – intra pe proprietatea Donau Chem SRL si, fara a avea acceptul acesteia, demonteaza aiurea o instalatie. Rezultatul: scurgerea unei cantitati importante de amoniac si poluarea unei zone importante. Reclamata la Garda de Mediu Teleorman, Olt 92 Impex SRL prezinta o autorizatie de mediu datata 25 august 2005. Insa, cand vine vorba de persoana care a imputernicit-o sa se ocupe de dezmembrarea instalatiilor de pe terenul Donau Chem SRL, Olt 92 Impex SRL prezinta un protocol parafat cu… Marang Impex 94 SRL, datat… 12 octombrie 2005 (n.r. – data ulteriora producerii accidentului ecologic, inclusiv celei la care obtinuse autorizatia de mediu privind dezmembrarea). Mai mult, trebuie spus ca Olt 92 Impex SRL a ridicat 11 camioane de fier vechi, in contul intelegerii cu Marang, fara insa sa se supuna controlului necesar pentru a exista o evidenta a fierului recuperat.
-Coincidenta- Ureche
Pentru a evita furturile si producerea altor accidente ecologice, Donau Chem SRL intocmeste un nou protocol la 12.10.2005, avand ca obiect reluarea activitatii de dezmembrare cu respectarea unor conditii stricte de acces si de mediu reiterand termenul de finalizare a lucrarii. Desi Marang isi asuma clauzele protocolului, ulterior – nemultumita de cantitatile de deseuri rezultate din instalatii – notifica -imposibilitatea tehnica de a mai continua dezmembrarea- si apeleaza la Justitie, chemand in 2006 in judecata… Donau Chem SRL si Sierra Quadrant SRL – entitati cu care nu semnase nicio intelegere. Motivul actiunii: obligarea paratelor in solidar la executarea in intregul sau a Contractului de vanzare-cumparare 610/2000 parafat cu Turnu SA (!!!). Desi actiunea trebuia din start respinsa pe motiv ca cele doua entitati nu aveau calitate procesuala pasiva, Tribunalul Teleorman admite acetiunea. -Coincidenta- (sau nu!?), judecatorul care se pronunta in acest litigiu – tot Gheorghe Ureche. Desi in mod normal se mai pronuntase in acest litigiu in favoarea Marang – motiv pentru care ar fi trebuit sa depuna o cerere de abtinere – Ureche judeca fara a tine cont de ce spune legea si -respinge lipsa calitatii procesuale pasive formulata de parata Donau Chem SRL-, -respinge cererea formulata impotriva Turnu SA pe motiv ca societatea e dizolvata si radiata din Registrul Comertului- (!!!), pentru ca in final sa oblige Donau Chem sa permita accesul reclamantei pentru finalizarea transporturilor marfii rezultata din dezmembrarea instalatiilor cumparate de la Turnu SA. Culmea, Ureche nu tine cont ca nici reclamantul nu mai avea nicio calitate procesuala (din cauza ca cesionase contractul 610/2000 catre Simpas SA). Ca tacamul sa fie complet, judecatorul obliga Donau Chem, tam-nesam si fara niciun calcul tehnic sau ca un paragraf de lege sa prevada asa ceva, sa livreze catre Marang -o cantitate de 391,08 tone de otel inox (n.r. – rezultata dintr-un punctajul efectuat intre Marang si Turnu!!!) sau contravaloarea acesteia la pretul zilei la care se executa-. Daca cu Marang a fost -mana larga-, cand a fost vorba sa se pronunte asupra unei cereri reconventionale depuse de Donau Chem SRL, Ureche a -uitat-.
Ca la mijloc a fost o judecata dupa -ureche- sta dovada chiar sentinta comerciala defavorabila Donau Chem SRL, care ar trebui cercetata de CSM: desi sta scris ca sentinta 873 a fost emisa in -sedinta publica de la 13 martie 2006-, in incheierea documentului se precizeaza… -pronuntata in sedinta publica, astazi 26 iunie 2006- (facsimil 4). Morala: desi evidentele sunt clare, litigiul treneaza in continuare, chit ca cei tarati prin instante de Marang nu au nicio calitate procesuala. Fara comentarii.
