Satul de trancaneala despre Securitate si dosarele ei, scarbit de sterila frasuiala politica (aia au scos-o pe d-na Cutare de la nustiuce sefie… ailalti vor cutare minister… restul se cearta) din care romanului nu-i iese absolut nimic, umilit de unele stiri (un intreg cartier bucurestean traieste din furtul de metale de la CFR), indignat de altele (Ministerul Educatiei pune pile unor copii de stabi sau accepta tacit marirea notelor la purtare pentru odraslele de bani gata), prefer sa raspund, in aceasta saptamana, unor intrebari care mi s-au pus pe forumul saitului meu.
Cine stabileste valoarea unei opere artistice (ma refer si la operele literare)? Exista anumite criterii fixe sau valoarea e determinata de numarul receptorilor? Cantitatea e un criteriu al calitatii? De exemplu, un autor -vandut- e cu siguranta unul valoros? (Alexandra)
?á?á?á?á?á Valoarea unei opere este stabilita, in timp, printr-un anume consens al criticilor de arta priceputi cu partea cultivata a opiniei publice. Criteriile sunt date de inefabila stiinta a esteticii. in nici un caz de numarul -receptorilor-, arta nu e sindicat si nu se supune la -vot-. Un autor bine vandut nu e intotdeauna un autor valoros: Jules Verne e foarte vandut si e un autor mare, Sandra Brown e si ea bine vanduta si nu face doi bani. Stendhal a trebuit sa astepte (postum) vreo 80 de ani pana sa i se recunoasca pe deplin valoarea de varf. La noi, in perioada interbelica, Cezar Petrescu era cu mult mai cumparat decat Camil Petrescu, desi diferenta de valoare literara e enorma. Cantitatea nu e un criteriu al calitatii. Mateiu Caragiale e unul din cei mai interesanti scriitori romani, cu o opera de vreo 300 de pagini; altii au scris mii, fara efect. in arta contemporana lucrurile nu stau cu nimic diferit. Zeci de mii de tampiti asculta azi manele – dar valoarea artistica a acestor parturi ritmate e zero (ba chiar… sub zero, pentru ca fac rau). Succesul e adesea fortat prin mijloace publicitare, dar cunoscatorii simt -facatura- si timpul discerne.
…Ce parere aveti despre statuile din Bucuresti ? (Delia)
Intrebarea e prea larga (toate statuile din Bucuresti?!), dar voi spune scurt ce-mi sta pe suflet:
Nu-mi place statuia lui Iuliu Maniu. Personajul sta cu mana intinsa de parca ar cersi. Pantalonii cu dunga perfecta vin in contrast ridicol cu trupul -spart- de chinuri.
Celalalt monument construit recent alaturi (anchinat, pare-se, -Revolutiei- sau -Loviturii de stat-) seamana cu un minaret (sau cu o minge-de-tenis-pusa-la-frigare). Aglomerarea de constructii statuare in acel loc e penibila, parca e un bazar (sa nu uitam ca vizavi e si un bust, plasat total excentric, al lui Coposu, iar in spate, in fata Senatului, un fel de piramiduta).
Caragiale-Lenin din fata teatrului nu e – lucrul s-a spus – deloc bine plasata. Fara soclu, nenea Iancu se pierde in iarba.
Nu sunt de acord cu aruncarea -la gunoi- a statuilor (chiar si urate) din comunism. Nemtii, de pilda, nu au facut asa. in buricul Berlinului, la 500 de metri de ambasada Frantei, se afla statuia sovietica a Soldatului Eliberator. Puteau s-o darame, dar au lasat-o la locul ei. La Mogosoaia zac, cu nasul in pamant, statuia lui Lenin de la Casa Scanteii si statuia lui Petru Groza. Grupul statuar -1907-, de la Obor, e ascuns cine stie unde si de ce. Dupa parerea mea, acestea ar trebui amplasate in cate un parculet, nu chiar in centru, cu acordul comunitatii locale si cu cate o placuta explicativa (data construirii, amplasamentul initial etc.). Nu se sterge istoria cu buldozerul.
Mi se pare exagerat sa spuneti ca Sandra Brown nu -face doi bani-. Probabil ca nu se poate compara cu scriitori clasici ca Dostoievski si Creanga, dar este una dintre cele mai importante si mai talentate scriitoare (desigur, in opinia mea, atat Danielle Steel, cat si Lorraine Covington sunt chiar mai talentate), iar numeroasele carti vandute o dovedesc. Dar cred ca este -cool- in ziua de azi sa spui ca scriitori ca Dostoievski si Dan Brown sunt buni, cat timp scriitoare ca Sandra Brown sau Lorraine Covington nu au pic de talent. Poate, peste zeci de ani, va disparea acest misoginism. (Valeria Olaru)
?á Alaturarea lui Dan Brown de… Dostoievski e aproape un sacrilegiu. Dan Brown (Codul lui Da Vinci) e un autor banal de literatura -de consum-, fara durabilitate. Romanul mentionat e plat si succesul i se datoreaza doar subiectului de scandal (Isus-Maria Magdalena). Lipsa de pretuire pentru literatura -roz- gen Danielle Steel sau Sandra Brown nu pleaca din vreun -misoginism- (?), ci din mediocritatea lesinata a textelor cu pricina. Orice critic literar serios plaseaza aceste autoare in categoria scriitoarelor -de consum-. intre literatura de consum si cea de arta e aceeasi diferenta ca intre un bloc din Balta Alba si Castelul Peles.?á Aceiasi oameni gusta fara rezerve paginile exceptionale semnate Virginia Woolf, Hortensia Papadat-Bengescu, Emily Bront?½, Simone de Beauvoir, Mariana Alcoforado sau, in alt registru, Francoise Sagan, Margaret Mitchell s.a.
Intr-o ancheta dintr-un ziar, despre -carti daunatoare-, Dan C. Mihailescu scrie despre Cronica de familie a lui Petru Dumitriu: -pe cat de stralucitor si de hipnotic esteticeste, pe atata (este) de pernicios, selectand din aristocratismul romanesc exclusiv patologicul, morbidul, grotescul-. (Liviu)
Cred ca am raspuns si eu la aceasta ancheta, nu stiu ce-o fi aparut, nu urmaresc ziarul. Nu prea mi-a placut intrebarea, dar, cu un efort, i-am gasit un raspuns: am spus ca, pe plan extern, o carte daunatoare, intr-adevar, a fost Mein Kampf a lui Hitler, iar pe plan romanesc (pastrand proportiile), un exemplu de carte daunatoare ar putea fi brosura lui Sorin Toma impotriva lui Arghezi, care a dus la marginalizarea poetului pentru cativa ani (cu mentiunea ca acea cartulie infama fusese un efect si nu o cauza) sau, mai demult, un text daunator a fost epigrama anti-Eminescu a lui Macedonski. in rest, insa, ce-mi citati ma lasa perplex. Chiar pasajul din DCM (pe care – pe DCM – il apreciez foarte mult) e incorect: unu, ca P.D. n-a selectat numai morbid si grotesc; si doi: ei si, daca a selectat grotescul, unde e buba? Dar Bosch n-a facut la fel? Dar Goya n-a facut la fel? Dar Proust nu e plin de -anormalitate-? Dar Mateiu Caragiale? Dar Baudelaire? Dar Kafka? Dar Lampedusa? si cati altii! De altfel, daca e -hipnotica esteticeste- (adica frumoasa, reusita, fermecatoare, captivanta), totul e in ordine; o carte buna si valoroasa esteticeste nu are cum sa fie daunatoare in plan literar. -Daunator- ar fi fost sa nu existe. La fel in privinta lui Barbu sau Paunescu. in anii *70, *80 am fost adesea in contradictie cu acesti autori; nu-mi placea tot ce se intampla la cenaclul lui A.P., nu-mi placea tot ce scria Barbu in Saptamana. Dar asta nu inseamna ca nu le simteam valoarea: pe a lui Barbu, de mare prozator, pe a lui Paunescu, de poet adevarat, in textele lui reprezentative. Pentru literatura de sub comunism, poeziile bune ale lui A.P. inseamna ceva, iar romanele lui Barbu Groapa, Princepele, Saptamana nebunilor sunt momente de varf, perfect citibile si azi cu placere. -Daunatoare-? Scuip in san si trec mai departe…
