Într-un muzeu modest, situat pe Strada Andrei Mureșanu din Capitală, se „ascunde“ istoria vieții și activității unei personalități din medicină care nu a făcut altceva decât să stea în laboratoarele de cercetare sau să consulte pacienții slăbiți de boli pentru care se căutau tratamente. Prof. dr. Victor Babeș s-a născut într-o familie de intelectuali. Tatăl a fost cel care l-a învățat că viața nu trebuie tratată ca o glumă, iar mama l-a educat în spirit aristocrat. Tatăl lui Victor Babeș, Vincențiu Babeș, s-a născut lângă Timișoara. A fost membru fondator al Academiei Române și președinte al Partidului Național al Românilor din Transilvania. A desfășurat numeroase activități ca deputat în Dieta de la Viena. În anul 1851, Vincențiu Babeș s-a căsătorit, la Viena, cu Sofia Goldscheider, care făcea parte dintr-o familie aristocrată vieneză. Împreună au avut nouă copii: Aurel, Alexandra și Angela – surori gemene, Cornel, Titus, Sever, Emil, Alma, Victor. Vincențiu Babeș le-a dat copiilor săi nume care să nu poată fi traduse în ungară. Victor Babeș s-a născut la 4 iulie 1854, la Viena, fiind al doilea copil după Aurel. Pentru a învăța limba română, Victor Babeș a fost trimis la Lugoj. Aici a făcut și primele clase primare. După ce a „trecut“ pe la Budapesta și Viena, terminând și liceul, a intrat la Secția Actorie din cadrul Conservatorului din Budapesta. După două luni va trece printr-o „experiență“ extrem de neplăcută care se pare că i-a schimbat, în totalitate, viața. „Sora cea mai mică, Alma, de 14 ani, s-a îmbolnăvit de TBC. Victor, împreună cu mama sa, Sofia, au îngrijit-o în speranța că se va face bine. Atunci nu existau tratamente pentru TBC. Alma a murit. Cei care l-au cunoscut pe Victor Babeș spun că acest eveniment tragic l-ar fi determinat să renunțe la actorie și să se apuce de medicină“, povestește muzeograful Carmen Constantinescu. A urmat medicina la Viena și Budapesta, fără a urma o specializare strictă deoarece atunci nu era ca acum. Și-a dat trei doctorate: în chirurgie, în oftalmologie și în obstretică. De-a lungul vieții a scris în limbile germană, franceză, română, ungară, italiană aproximativ 1.300 de lucrări științifice. Prof. dr. Victor Babeș a cunoscut opt limbi străine. Cu engleza „stătea“ mai rău. A descoperit 40-50 de microbi, o parte purtându-i numele.
I-a urmărit, pas cu pas, pe muncitorii care au ridicat institutul
Și-a pus semnătura pe trei cărți care nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui medic: „Bacteriile“, scrisă în 1885, în colaborare cu medicul V. Cornil, „Turbarea“, apărută în 1912, și „Pelagra“, scrisă împreună cu fratele său chimist, Aurel, și cu fiul acestuia, medic Aurel A. Babeș. În cartea „Bacterii“, Victor Babeș a prezentat, în ordine, bacteriile, căci medicii din Europa făcuseră fel de fel de descoperiri în acest domeniu, dar nimeni nu le pusese la… rånd. În tinerețe, la Paris, Victor Babeș a lucrat cu Pasteur, cel care a descoperit vaccinul împotriva turbării. Babeș a îmbunătățit, ulterior, acest vaccin, iar formula lui se folosește și acum. În anul 1887, în timp ce Victor Babeș își desfășura activitatea de cercetare în străinătate, autoritățile de la București l-au rugat să vină aici pentru a înființa un centru de cercetare. Pentru început, a locuit la Hotelul Bulevard din Capitală și a lucrat într-un mic centru de cercetare situat pe långă vechea Operetă. A încheiat un contract serios cu statul romån. I-a urmărit pe muncitorii care au lucrat la ridicarea Institutului „Victor Babeș“ pas cu pas. A pus condiția că rămåne în țară numai dacă i se dă, la etajul unu al institutului, un apartament în care să locuiască împreună cu familia. De cåte ori îl căuta soția sa, Iosefina, știa unde să îl găsească: în laborator, unde făcea cercetare sau aducea îmbunătățiri microscoapelor, ori långă pacienți. Tot ce vedea la microscop desena, căci avea talent și la desen. Pentru activitatea sa a fost răsplătit cu numeroase decorații. În anul 1892 a devenit membru corespondent al Academiei Franceze, iar în anul 1893, membru deplin al Academiei Romåne. Mircea, unicul său fiu, nu a ales cariera de medic, optånd pentru diplomație. Pe 19 octombrie 1926, după ce a scris părerea sa pe buletinul de analiză al unui pacient, s-a dus în apartament unde a murit. A fost înmormåntat în curtea Institutului Cantacuzino. La scurt timp, Iosefinei, lui Mircea și soției acestuia, Sofia, li s-a pus în vedere să părăsească apartamentul din Institutul „Victor Babeș“. Mircea a cumpărat o bucată de pămånt pe Strada Andrei Mureșeanu. Aici a fost ridicată o vilă cu demisol, parter și etaj. După moartea Iosefinei și a lui Mircea, Sofia a donat vila statului romån cu condiția ca aici să funcționeze Muzeul Memorial Prof. Dr. „Victor Babeș“. Aceasta se întåmpla în iulie 1986. În muzeu au fost aduse, de la apartament, printre altele, candelabrele și statuetele de bronz ale familiei Babeș, mobila de sufragerie comandată de Victor Babeș din SUA, biroul a cărui schiță a fost făcută de Victor Babeș, masca mortuară a acestuia, un tablou, nesemnat, cu portretul medicului, făcut la comanda Primăriei Municipiului București, și cele cåteva manuscrise cu poeziile în limba germană scrise de Victor Babeș în tinerețe.
