În cursul zilei de ieri am fost contactați de directorul general al Oil Terminal, Silviu Wagner, care a dorit să se consemneze că rapoartele instituțiilor – ANAF și Corpul de Control al M.E.C – ce fac referire la fraude și proastă administrare au în obiectiv faptele fostei conduceri, referindu-se direct la Vasile Miu, directorul general care s-a retras din „motive personale“ de la managementul companiei.
Silviu Wagner a dorit să precizeze că el a venit la conducerea Oil Terminal la data de 20 iulie 2009, iar faptul că acum societatea va trebui să plătească o sumă de bani care reprezintă în mare parte profitul societății pe întreg anul financiar nu-i poate fi imputat deoarece decizia a fost dictată de ANAF, după controlul de fond care a constatat încălcarea flagrantă a legislației în afacerea Byotech.
I-am comunicat directorului Oil Terminal să ne trimită un punct de vedere în scris, angajåndu-ne să îi publicăm replica, dar acesta ne-a spus că trebuie să aibă acordul Bursei, societatea fiind listată la Bursă. Cu toate acestea, dialogul telefonic a continuat, domnia sa fiind interesat să afle sursa unei informații din articolul publicat de „Curentul“, respectiv de unde știm că Oil Terminal ar putea fi un obiectiv ce ar interesa CSI-ul, deoarece domnia sa, deși deține o experiență de 12 ani în petrol, nu cunoaște aceste aspecte. I-am promis, pentru lămurirea sa și a altora, să publicăm cåteva dintre datele ce definesc aria de interes energetic de natură strategică a companiei constănțene și apoi să ne dedicăm „afacerii“ Byotech, un tun pre-electoral conceput parcă pentru a împinge în faliment Oil Terminal.
Materialele noastre, precizăm încă o dată, provin din surse oficiale și ne-au fost puse la dispoziție de avertizori de integritate în interes public, care au riscat punând la dispoziția presei mecanismele fraudei care amenință o instituție de interes strategic național și european. De altfel, au început deja amenințările la adresa unor personaje care sunt suspectate că ar fi „sifonat“ datele publicate de noi.
Vom publica, indiferent de presiunile exercitate, întreaga anchetă ce privește Oil Terminal și care implică personaje politice importante, cu putere economică și nu numai. Avem semnale că la nivel oficial forte înalt s-au activat mecanisme de răspuns și așteptăm cu interes intervenția Parchetului și a altor instituții specializate.
Interesele strategice concentrate în jurul Terminalului petrolier de la Constanța
Pentru uzul directorului Oil Terminal – inocent în ale geopoliticii – dar și al factorilor responsabili din Ministerul Economiei, prezentăm foarte pe scurt câteva date ce schițează configurația de interese majore concentrate asupra terminalului de la Constanța, adus în pragul destrămării ca urmare a unui „management defectuos“, mai mult sau mai puțin inocent.
Șansa ca România să devină dispecerul energetic al UE, ca distribuitor al gazelor naturale și petrolului provenit din zona Mării Caspice este o prioritate nu doar a politicii externe a țării noastre.
Alternativa concurențială la actualul sistem de aprovizionare al Uniunii Europene este un obiectiv major de ordin strategic, ce ar putea garanta independența Europei față de politica agresivă a Rusiei, care folosește șantajul energetic ca principală pârghie de acțiune ofensivă non-militară, dar cu efecte economice și politice consistente.
Proiectul pe care Oil Terminal (controlat de statul român) îl are cu SOCAR – compania azeră de stat în domeniul petrolului, și crearea terminalului din Georgia ca alternativă la cel din Novorosiisk pentru pomparea resurselor de țiței către Marea Neagră ar reprezenta un argument cheie pe lângă mult întârziatul proiect al gazelor – Nabbuco. Terminalul din Georgia este partea principală a proiectului conductei de țiței Constanța-Trieste, iar complementul acestuia este terminalul de la Constanța.
SOCAR este cea de-a 68-a companie din lume ca mărime și deja a făcut pași importanți în construirea unui terminal în Georgia. Când va fi gata, Kulevi Oil Terminal din Georgia va asigura transportul a 35 milioane de tone de petrol anual, în nave de 100.000-150.000 de tone, care vor traversa Marea Neagră până la Oil Terminal din Constanța.
De aici, petrolul trebuie să ajungă în Italia, la Trieste, printr-o conductă lungă de 1.400 de kilometri și a cărei construcție a primit girul UE, prin comisarul pentru energie, Andris Piebalgs. În acest proiect se află implicate cinci state, printre care și România, iar investiția totală este estimată la 2-3,5 miliarde de euro. Capacitatea anuală a conductei va fi de 60-90 milioane de tone de petrol (1,2-1,8 milioane de barili pe zi), iar finalizarea este programată pentru 2012.
Nabucco este un alt proiect, al gazelor de data aceasta, care rămâne o prioritate pentru România și Europa, având ca scop conectarea și valorificarea rezervelor de gaze naturale din zona Mării Caspice, ocolind Rusia. Are drept punct de plecare granița Turciei cu Georgia și drept punct final nodul tehnologic Baumgarten din Austria, care aparține OMV.
Conducta va avea o lungime totală de 3.282 kilometri, din care 457 km în România. Este programată să fie terminată în 2011, an pentru care este estimat ca volumul de gaze ce va fi transportat prin el să fie de 8 miliarde de metri cubi.
Oil Terminal – resursă majoră a României
România a reușit să atragă atenția asupra cooperării la Marea Neagră, adică pentru proiectul de a aproviziona UE cu resurse energetice ocolind Rusia. În prezent, alimentarea energetică a UE se face prin conducta Drujba (Prietenie) – un nume ironic, specific umorului negru rusesc – care trece prin Belarus și Ucraina, și prin terminalul petrolier de la Novorosiisk.
Prin aceste proiecte, europenii speră că vor scăpa, cel puțin temporar, de dependența de Gazpromul rusesc, arma preferată a noii Rusii.
Oil Terminal Constanța va reprezenta așadar un punct-cheie al acestor trasee care vor așeza România pe harta energetică internațională. Este mai mult decât evident că reprezintă o țintă, deoarece pune în pericol obiective ale politicii rusești, de menținere a controlului în zona Mării Negre, obiectiv menționat explicit în Raportul asupra politicii externe a Rusiei, publicat anul trecut. Raportul menționa cu satisfacție că Rusia a reușit să blocheze „ambițiile“ României la Marea Neagră. Cum și cu ce mijloace e sarcina serviciilor specializate, ale căror sedii sunt alăturate redacției noastre, să răspundă.
Terminalul construit de Rompetrol, compania transferată de Dinu Patriciu CSI-ului, respectiv Kazahstanului fondator al CSI și subordonat Moscovei, la câțiva kilometri de Petromidia, nu are nici pe departe utilitățile și capacitatea de operare al Oil Terminal Constanța. Așadar, Oil Terminal este și rămâne cel mai important avantaj al României în cadrul proiectului energetic de eliberare de sub jugul rusesc, ca să folosesc o retorică clasică deja.
Afacerea Byotech – Oil Terminal: mecanismul fraudei
Revenind la tema discuției cu directorul general al Oil Terminal, Silviu Wagner, cel care își declara telefonic inocența cu privire la „afacerea“ Byotech, consemnăm în partea ce urmează selecții ale materialelor parvenite pe adresa redacției, redactate cu lexicul bine cunoscut al notelor serviciilor specializate.
Țeapa Byotech este un model de acțiune (aproape) perfect executată de jaf la adresa statului. Lucrarea s-a executat militărește, într-un weekend, pe picior, cu un timing programat cu exactitate, în momentul schimbării conducerii societății. Anterior, însă, au fost executate o serie de mișcări de șah bine elaborate:
„În fapt, Silviu Wagner a fost numit ca director general la presiunile grupurilor de interese ce sunt implicate în traficul de motorină și a omului de faceri Doru Viorel Onaca, care nu va putea deține controlul asupra societății SC OIL TERMINAL prin alte metode, deoarece firmele pe care le-a deținut acesta se află în litigiu cu societatea, având datorii de peste 12 miliarde lei vechi de aproximativ 4 ani (ex. Black Sea), firmele fiind acționate în instanță de SC OIL TERMINAL în vederea recuperării datoriilor.
La insistențele acestuia și conform înțelegerii făcute cu grupurile de interese ce vizează afacerea cu motorina, Onaca pune presiune pe secretarul de Stat din Ministerul Economiei, Șerban Tudor, care împreună cu grupurile de interese locale fac demersurile înlocuirii în regim de urgență a directorului general, Vasile Miu – și acesta, la rândul său, poartă răspunderea unor fapte ce urmează a fi analizate – cu Wagner Silviu, acesta din urmă stabilind imediat contactele cu grupurile de interese implicate în afacerea cu motorină demarând livrări în regim de urgență a mărfurilor și suportând pierderi calculate (amenzi 100.000 lei noi, amendă dată de garda financiară și autoritatea vamală în urma controlului efectiv referitor la livrările de motorină către Byotech conf. P-V nr. 9904/30.06.2009, conf. documentului anexat) date de organele fiscale de control ca urmare a verificării livrărilor, fără a mai consulta comitetul director al socității.
Urmare a solicitării de expunere a problemei de către comitetul director, noul director începe procedurile de destituire a comitetului director în vigoare și înlocuirea acestora cu persoane de „încredere“ propuse de acesta, fără a avea un temei legal, motivându-se doar o reorganizare la inițiativa directorului general și cu acceptul sau susținerea ministerului, organigrama de schimbare fiind vizată de secretarul de stat Șerban Tudor (acesta neavând niciun drept legal de a modifica sau impune structura unei societăți pe acțiuni.)
În numai o lună de la numirea noului director general în funcție se constantă un cumul de evenimente precipitate ce au atât implicații politice, cât și economice, cu efecte malefice asupra societății Oil Terminal, fapt constatat și de organele ANAF.
Declarațiile directorului Wagner cu privire la realizarea de noi contracte, nu au nicio bază reală – ca exemplu pot fi citate contractele încheiate cu Serbia (rafinăria Pancevo), prin care s-ar livra motorină neconformă – combustibil tip D2, interzisă în UE, contracte venite de fapt tot prin intermediul omului de afaceri Onaca.
Urmare a presiunilor exercitate de noul director general, secretarul de stat Șerban Tudor și grupurile de interese conexe, se dispune în regim de urgență găsirea unei metode de suprimare a atribuțiilor consiliului directoral prin înființarea unor contracte de mandat urmărindu-se revocarea acestora sau prin presiune directă impunându-se demisii în lanț a membrilor comitetului director, urmând a se schimba inclusiv reprezentanții CA-ului, cu noi persoane care să răspundă intereselor de grup“.
(va urma)
