Fostul premier Adrian Năstase, cunoscut mai nou ca N0049 printre șmenarii de la Jilava, acolo unde își execută pedeapsa, nu pierde nicio ocazie să se victimizeze și continuă să nu-și asume responsabilitatea pentru faptele de corupție de care a fost acuzat, și chiar condamnat, în timpul anilor petrecuți în fruntea PSD și a guvernului României. Cu aceleași ironii simandicoase de Zambaccian, Năstase a căutat iar compătimire din partea cititorilor săi de blog de după gratii. Cel pe care se jură că nu îl scrie el, ci dictează la telefon unui scrib virtual. Sub titlu „Tupeul lui Băsescu”, fostul șef de la Palatul Victoria se miră de primirea de către președintele Traian Băsescu a fiicei fostului premier ucrainean, unul dintre liderii Revoluției Portocalii din această țară în 2004, Iulia Timoșenko. Astfel, Năstase denunță o închipuită formă de ipocrizie a lui Băsescu în această chestiune, argumentând că și el este o victimă politică chiar a actualului șef al statului. Adică, el este o Iulia Timoșenko (relativ adevărat -n.r.), iar Băsescu este un actual Ianukovici. „Miercuri, Traian Băsescu a primit-o, la Cotroceni, pe fiica fostului premier al Ucrainei, colega de revoluție portocalie din 2004, Yulia Tymoshenko, condamnată la închisoare pentru rațiuni politice”, ne scrie de la Jilava, deținutul N0049. Apoi imediat, Năstase ne servește o „perversă” ironică. „Joi, tot la Cotroceni, Traian Băsescu urmează să-l primească pe fiul fostului premier al României, Adrian Năstase – condamnat la închisoare, de asemenea pentru rațiuni politice.” Lăsând gluma la o parte, (dacă se poate glumi cu așa ceva) – cât tupeu poate să aibă omul ăsta! Să te dai îngrijorat pentru soarta unui premier aflat în închisoare, când tu însuți ai făcut același lucru, hărțuind timp de 8 ani un adversar politic și determinând condamnarea, fară probe, a acestuia!”, își plânge singur de milă Adrian Năstase.
?ê?£menar de politică externă
Numai că situația nu este așa simplă cum vrea „șmenărește” să o prezinte Adrian Năstase. Chiar dacă funcțiile politice sunt similare, nuanțele și contextul închiderii celor doi diferă total iar implicațiile sunt la o scară mult mai mare. Una europeană dacă este să privim lucrurile cu obiectivitate și să le spunem pe nume. În timp ce Adrian Năstase a fost condamnat pentru „găinării” personale în dosarul Trofeul Calității, acolo unde a dispus o strângere de fonduri masivă pentru campania sa electorală, nu așa stau lucrurile în cazul Iuliei Timoșenko. Reamintim că Adrian Năstase a fost condamnat, în luna iulie a acestui an, la doi ani de închisoare în procesul "Trofeul Calității", fiind acuzat de folosirea influenței sau autorității funcției de președinte al unui partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase. Problema Iuliei Timoșenko vine pe un fundal globalizat, mult mai presant. Mai exact este vorba de criza energetică din iarna lui 2009, creată sub imperiul unei dispute foarte aprinse între Ucraina și Rusia pe tema prețului la gaze naturale și a costului de tranzit a gazului rusesc spre Europa via Ucraina. Cum Rusia deține „cuțitul” pe care îl flutură amenințător oricând dorește, Ucraina deținea atunci „pâinea”, adică acele conducte prin care Rusia își transportă gazul spre Europa. Numai că rușii au jucat atunci tare, indiferent de poziția partenerilor europeni, și le-au pus ucrainenilor „cuțitul la gât”. La rândul său, Ucraina era presată de o Uniune Europeană care o zorea să rezolve conflictul deoarece europeni tremurau de frig în casele lor, aruncând astfel Ucraina la picioarele Rusiei. Astfel, kaghebistul Putin nu a pierdut nici o clipă și nu a ratat ocazia de o „silui energetic” pe Timoșenko care s-a văzut constrânsă să semneze un nou acord energetic cu Rusia în termeni nu tocmai avantajoși pentru Ucraina. Venit la putere în 2010, Ianukovici a dorit să se asigure că-și termină cel mai temut adversar politic și a aruncat-o în închisoare pe Timoșenko, această fiind găsită vinovată pentru abuz de putere. Practic, Timoșenko a fost acuzată că a semnat cu Rusia, în perioada cât a condus guvernul de la Kiev, un contract de gaze dezavantajos pentru Ucraina.
„Vinovăția” UE
În urma derulării acestor evenimente, la care a „contribuit” și presiunea UE, Timoșenko se află astăzi în închisoare. Tocmai din această cauză, Bruxelles-ul ține cu tot dinadinsul ca aceasta să fie eliberată deoarece este o victimă politică. Ea nu a obținut niciun folos personal din această afacere, ci doar i-au fost întoarse ambele mâini la spate: una de către ruși, cealaltă de către europeni. Ori cazul lui Năstase se referă la abuzul de putere prin organizarea unui eveniment de strângere de fonduri pentru o campanie electorală. Tocmai din această cauză nu intervine UE și nu condamnă, nici măcar socialiștii europeni, condamnarea lui Năstase la pușcărie. El o știe prea bine, dar continuă să mintă și de după gratii, nereușind să își facă penitența pentru păcate trecutului și să se autoeduce în a nu mai minți poporul român, așa cum o făcea în vremurile sale de glorie pe când toată lumea îi pupa papucul ca la Înalta Poartă. În concluzie, această alăturare a sa cu figura Iuliei Timoșenko este una forțată și mincinoasă iar încercarea lui de „șmen intelectual” pe partea de politică externă este una lamentabilă.
Nicolae Bucur
