Publicarea in paginile cotidianului nostru a contractelor care dovedeau stransa relatie intre Societatea Nationala -Tutunul Romanesc- si Societatea Comerciala SMK – Marketing si Distributie a generat o reactie dura din partea oficialului MAA, fost director SNTR, cel care negase faptul ca societatea pe care a condus-o ar fi avut vreun contract cu SMK. Nu il mai nominalizam acum pe directorul in cauza, pentru a nu-i afecta cariera universitara, cum el insusi s-a exprimat, atunci cand a mai afirmat, in cadrul unei discutii telefonice, ca subsemnatul a fost platit pentru -a-l ataca-. Ramane de vazut cum acelasi personaj, inca membru de administratie al SNTR, va mai putea argumenta unele dintre actiunile sale, care aduc a abuz in serviciu.
Contracte frauduloase
La data de 8 ianuarie anul curent, -Tutunul Romanesc- incheia un contract de distributie de tigarete cu SC SMK – Marketing si Distributie pentru 50 tone de tigarete, aceeasi societate care s-a ocupat, ulterior, de incasarea unor comisioane grase din prestarea unor servicii de consultanta indoielnice. Pana aici nimic anormal, poate doar ca SMK nu facea parte dintre distribuitorii -traditionali-, traditionale fiind poate doar relatia firmei cu InterAgro, grupul de firme al lui Ioan Niculae, actionarul majoritar al SNTR. Ce ni s-a parut dubios in contractul SNTR-SMK din data de 8 ianuarie 2002 a fost tocmai faptul ca in dreptul societatii distribuitoare nu era mentionat vreun amanunt privind dreptul legal al acesteia de a comercializa tigarete sau alte produse supuse regimului accizelor. Verificarile pe care le-am intreprins ne-au aratat de ce nu au fost inscrise astfel de specificatii in contractul semnat intre SNTR si SMK: deoarece societatea, pur si simplu, NU AVEA AUTORIZATIE DE COMERCIALIZARE PRODUSE DIN TUTUN. Altfel spus, directorul general al SNTR si-a pus semnatura pe un contract cu o societate care nu putea desfasura activitati legale in domeniu.
Nici macar argumentul, extrem de fragil, prin care, vezi Doamne, ar fi fost deja depusa documentatia si nu ar fi putut aparea o problema nu sta in picioare. In primul rand, pentru ca responsabilii din Ministerul Finantelor ar fi putut refuza sa acorde autorizarea. In al doilea rand, deoarece mersul normal al actelor, asa cum este statuat in dispozitiile legale, arata ca SMK nu ar fi avut depusa documentatia completa la data cand a semnat contractul.
-Autorizatia se emite cu percepere de taxe, in baza unei cereri-tip, conform (…) urmatoarelor documente: certificatul de inmatriculare eliberat de Oficiul Registrului Comertului; (…) declaratia solicitantului pe propria raspundere privind sediul social, filialele, sucursalele, punctele de lucru, birourile, spatiile de depozitare, magazinele si orice alte locuri unde isi desfasoara activitatea, precum si adresele acestora-. Or, verficarile pe care le-am intreprins au aratat ca tocmai aceasta din urma declaratie a fost inregistrata de administratorul SMK la data de 15 ianuarie 2002, la o saptamana dupa ce fusesera inscaunati distribuitorii de tigarete ai SNTR. In paranteza fie spus, laudabila operativitatea celor de la Finante, care au eliberat autorizatia efectiv de pe o zi pe alta, ceea ce nu scade insa cu nimic -meritele- SNTR-ului reprezentat de Nicolae Istudor, mana dreapta a lui Ilie Sarbu, ministrul agriculturii.
De la Snagov la InterAgro
O privire aruncata asupra declaratiei data la administratia financiara de Octavian Banica, administratorul de atunci al SMK, pare insa a face lumina asupra motivelor care au stat la baza acordarii distributiei firmei in cauza. Aceasta numai observand care este subunitatea (punctul de lucru) declarat de firma in cauza: Strada Verii nr. 1-3, sector 2, Bucuresti. Tocmai impozantul sediu -sticla si beton- al societatii lui Niculae, InterAgro, actionarul majoritar al societatii al carei prea supus director era Niculae Istudor. Societate unde Ministerul Agriculturii, prin ADS, detine inca 47% din actiuni, dar nu se comporta ca atare, preferand parca doar rolul de azil pentru cei iubiti de Ilie Sarbu, dar nedoriti de magnatul Ioan Niculae.
