Mihaela Codrean e o învățătoare care predă la Școala cu clasele I-VIII din localitatea sătmăreană Homorodu de Mijloc. Ea a postat, pe o rețea de socializare, o scrisoare către părinții elevilor din România. Textul a ajuns viral pe internet și a stârnit discuții aprinse. Redăm scrisoarea integral:
”Scrisoarea unei invatatoare către parintii copiilor din clasă…din orice clasă!
Din nou nu pot sa tac. Nu am fost atacata direct(nici nu se putea, sunt in pauză încă). Am auzit doar voci, ale diferitelor persoane, vorbind despre cadre didactice. Stiti cum? Cu dusmanie, cu revolta, cu ura in glas si in privire. Si nu, nu mai pot sa tac. Deci scriu.
Părinte drag, tu poate nu realizezi câtă munca am depus eu pana am primit o diploma. O diploma care sa spună ca sunt capabila sa iti educ copilul. Nu stii ca ma trezeam cu noaptea in cap pentru a termina un proiect de lectie, nu stii cate ore am fost asistata, criticata, slefuita de dascălii mei la practica, nu stii ca aveam zile cand abia mă târam spre casa, obosita si flamanda, nu stii de weekenduri întregi in care decupam, pictam, confectionam materiale, pana nu îmi simteam degetele…sau spatele, sau sufletul. Dar anii grei au trecut si am obtinut diploma. Si, lângă numele meu apare un frumos cuvânt, visat si râvnit: invatatoare…Dar anii de munca nu s-au terminat.
Si, părinte drag, chiar daca poate pare greu de crezut, eu iti iubesc copilul. Pe fiecare dintre ei, din clasa mea, din scoala mea, din jurul meu. Si îmi iubesc munca. Chiar daca am avut tentative de a o schimba. Meseria de invatator, de dascăl, rămâne in sufletul meu, indiferent ce îmi va fi dat sa mai trăiesc.
Acestea fiind zise, te rog TE ROG respecta-ma. Nu ma vorbi de rau, mai ales nu in prezenta copilului tau. Nu îmi spune, cu repros in glas, ca fratele băiatului tau reusea sa facă exercitii cu inmultiri mai dificile in clasa a treia, decât fac eu cu copilul tau acum. Tu nu stii, dar programa s-a schimbat intre timp. Si, ca mama iti spun, fiecare copil e unic. Nu ma considera un dusman, ci un aliat. Si nu uita un lucru: eu singura nu voi reusi niciodată sa-ti educ copilul, daca nu am tot sprijinul tau, daca tu nu continui acasa munca pe care o fac eu la clasa. Întreaba-ți copilul ce teme are.Pune-l sa citească in plus. Asculta ce are de spus. Si mai ales, nu astepta din partea mea sa fac minuni. Sunt doar un om. Gresesc si eu, stiu. Nu ma superi daca îmi spui ca am gresit, ci mă raneste tonul tau si atitudinea ta. Nu suntem sef si subaltern, tu si eu, ci o echipa. Iar castigatorul va fi copilul tau.
Îti multumesc daca ai avut răbdarea sa citesti tot. Si iti multumesc de o mie de ori mai mult daca vei tine cont de ce ai citit, înainte de a adresa cuvinte jignitoare la adresa colegilor mei, dascălii de pretutindeni.”
