Institutul de Biologie și Patologie Celulară „Nicolae Simionescu“ ‘30
Împlinirea a treizeci de ani de la înființarea Institutului de Biologie și Patologie Celulară „Nicolae Simionescu“ (IBPC) al Academiei Române a fost marcată de un simpozion internațional cu tema „De la biologia celulară la medicina moleculară“. În deschidere, acad. Ionel Haiduc, președintele Academiei Române, a afirmat că Institutul a fost creat de soții Nicolae și Maya Simionescu, cu sprijinul lui George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel, și „s-a impus de la bun început în viața științifică internațională cu publicații în principalele reviste ale domeniului, cu realizări de importanță deosebită și colaborări cu centre internaționale de cercetare de elită“. După treizeci de ani, „Institutul este centru de excelență al Comunității Europene, al Academiei Române, al Ministerului Educației, Cercetării și Inovării, un loc unde se face cercetare științifică la cel mai înalt nivel“.
Acad. Maya Simionescu, directorul Institutului de Biologie și Patologie „Nicolae Simionescu“, președintele Secției de Științe Biologice ale Academiei Române, a făcut o amplă trecere în revistă a istoriei Institutului, o poveste înfiripată ca un vis și întemeiată pe un crez: „Biologia celulară și moleculară în slujba sănătății omului“. Apoi, au avut alocuțiuni oaspeți de peste hotare, membri ai Academiei Române și cercetători ai Institutului: prof. Leonida Gherasim, membru de onoare al Academiei Române, dr. Anca Sima, membru corespondent al Academiei Române, prof. S. Silverstein (SUA), prof. Jim Jamieson (SUA), Werner Franke (Germania), prof. J. Bergeron (Canada), prof. S. Sasson (Israel), prof. J. Eckel (Germania). Dl Nicolae Onțanu, primarul Sectorului 2 al Capitalei, a înmânat Dnei. Acad. Maya Simionescu o plachetă aniversară. Lucrările au continuat la sediul Institutului cu prezentarea a cca. treizeci de comunicări științifice.
Pentru acad. Maya Simionescu, începutul a fost în urmă cu 40 de ani, când împreună cu Nicolae Simionescu au colaborat timp de zece ani cu Profesorul Palade la Universitățile Rockefeller și Yale din SUA. Atunci s-a născut dorința de a crea „un loc unde cercetătorii tineri din România să aibă șansa să-și demonstreze talentul și, la o scară mai largă, să dezvoltăm biologia celulară la noi în țară“. Și hotărârea: „Hai să facem un Centru modern de biologie celulară, să adunăm niște tineri în jurul nostru, să-i formăm ca un fel de familie și să asigurăm, astfel, o oază de muncă, liniște și seriozitate“. Timpul a confirmat că începutul a fost de bun augur, în pofida destul de numeroaselor piedici care, departe de a-i descuraja, a dat putere cercetătorilor să-și urmeze neabătut drumul. S-a ales o temă de cert interes științific, social și economic: „Să descifrăm la nivel celular și molecular funcționarea sistemului cardiovascular în condiții normale și patologice și, prin rezultatele noastre, să contribuim la combaterea principalei cauze de mortalitate în lume, bolile cardiovasculare“.
Practic, s-a pornit de la zero și s-a continuat cu perseverență și pricepere, cu dăruire și răspundere până când visul a căpătat certitudinea realității. La 20 septembrie 1979, avea loc simpozionul inaugural al Institutului, onorat de prezența lui George Emil Palade, Christian de Duve și Gunter Blobel, toți laureați ai Premiului Nobel. Institutul a avut ca model cele două laboratoare de biologie celulară din SUA (Universitățile Rockefeller și Yale) și Institutul Internațional de Biologie și Patologie Celulară, fondat de Christian de Duve. Următorii zece ani au fost ai afirmării, Nicolae și Maya Simionescu fiind recunoscuți pe plan internațional ca lideri în cercetarea endoteliului vascular, iar Institutul ca un important centru de cercetare în domeniu. Mărturisește acad. Maya Simionescu: „Am încercat să folosim experiența noastră din Statele Unite și să introducem idei noi și un mod normal de «a trăi» știința“.
Bucuria împlinirii avea să fie umbrită curând de numeroase piedici. Ministerul a anunțat că nu mai poate finanța Institutul. S-a recurs la singura soluție posibilă – subvenții din afara țării. Cum? Prin participarea la sistemul de competiție al Institutului Național de Sănătate (NIH) din SUA, singurul care acorda granturi în afara țării. Rezultatul: timp de 12 ani cercetarea a fost finanțată de NIH, Institutul fiind singurul beneficiar al acestor granturi din estul Europei. Soții Simionescu au rămas timp de 16 ani ca visiting proffesor la Universitățile Yale și Carolina din New York. În această perioadă, tinerii din Institut au participat la conferințe științifice internaționale și au făcut stagii de cercetare peste hotare. Presiunile asupra Institutului s-au intensificat și, povestește acad. Maya Simionescu: „Am avut mare noroc cu schimbarea din 1989… Important rămâne că Institutul există și și-a căpătat un binemeritat prestigiu și în acest prestigiu se află chiar viața noastră și a întregii echipe de cercetători“. În anul 1990, Institutul a trecut în rețeaua de cercetare academică și, „seduși de magia științei“, cercetătorii au numărat trecerea anilor în realizări care dau speranțe, pentru că activitatea de aici urmărește să scurteze drumul de la masa de laborator la patul celui bolnav.
După stingerea din viață a acad. Nicolae Simionescu, Institutul îi poartă numele și este condus de acad. Maya Simionescu, la fel de devotată „religiei laboratorului“.
Am reținut de la acad. Maya Simionescu felul în care provocările și piedicile pot duce la o „artă de a găsi soluții“: „Să abordăm teme rezolvabile cu mijloace accesibile nouă; să nu fim timorați de avantajele tehnologice ale cercetătorilor din restul lumii; să nu descurajăm în împrejurările neprielnice și nefavorabile“. Toate câte au fost, cu rele și bune, au fost trecute de întreaga echipă de cercetători, la care, prin ani, s-au adăugat tineri repede „molipsiți“ de „virusul“ cercetării. Programul prioritar al Institutului este „Studiul mecanismelor celulare și moleculare ale funcțiilor normale și modificărilor patologice ale sistemului cardiovascular“. De ce această opțiune? Pentru că „bolile cardiovasculare sunt cauza principală de mortalitate în toate țările dezvoltate (55%), iar la noi procentul este de 65%. În lupta împotriva acestor boli, cercetarea biomedicală are un rol esențial în prevenirea, detecția timpurie și terapie. Recent, s-a demonstrat că în tratamentul acestor maladii sunt mai eficiente medicamentele care normalizează disfuncțiile mecanismelor alterate la nivel celular, vorbindu-se de o farmacologie celulară. Viitorul medicament va fi croit pe pacient, țintind direct o celulă, un mecanism, o moleculă.
Optimismul echipei este deplin întemeiat câtă vreme a fost cultivată „vocația de a nu ne resemna“ și are, cum spune acad. Maya Simionescu, dimpreună cu bucuria cercetării în sine, o motivație puternică: „Lucrăm la un program ale cărui rezultate poate vor contribui la diminuarea și posibila rezolvare a bolilor sistemului cardiovascular. În acest fel slujim dreptului fundamental al omului la sănătate“.
În încheiere, tânăra cercetătoare Violeta Trușcă a vorbit despre importanța modelelor demne de urmat, despre valoarea reușitelor și nereușitelor „care mă fac să mai încerc încă o dată“, despre credința că „dacă nu sunt un om deosebit ca acei cu care lucrez, atunci, cu siguranță, va trebui să devin“.
