Caracatita care face afaceri si isi ingrasa buzunarele cu zeci de miliarde din vanzarea tigarilor romanesti a capatat dimensiuni pe care nu s-ar incumeta sa le imagineze nici macar creierul unui narcoman in delir, cu atat mai putin Ministerul Agriculturii, actionar cu 47% la -Tutunul Romanesc-. Ca se trag bani prin facturarea de servicii de consultanta, mai mult sau mai putin fictive, s-a mai auzit – vezi rapoarte ale Garzii Financiare, dar in alte cazuri, nu la -tutun- romanesc, Doamne fereste. Desi tocmai asta face SMK-Marketing si Distributie. Ca miliarde bune se scot -clasic-, doar din adaosuri-capusa practicate direct la sursa, iarasi s-a mai auzit – la SIDEX, odinioara, sau aiurea. Or, tocmai asta face la SNTR firma Interaction. Dar ca doua capuse pot semna intre ele contracte comerciale cu acelasi obiect (in cazul de fata tigari romanesti), asta chiar nu s-a mai imaginat. Pana acum, cand am intrat in posesia contractului semnat intre cele doua societati–vampir-, prin care Interaction, distribuitor, cica, trimite catre SMK niscaiva miliarde, sa aiba de consultanta. Contractul nu prevede plata vreunei sume fixe, ci tocmai 5% din valoarea tigarilor asa-zis distribuite, -valoare confirmata de SNTR-. Toate acestea arata cu degetul, geografic vorbind, spre impozanta cladire din Strada Verii nr. 1-3, unde Ioan Niculae dirijeaza afacerile imperiului sau, de la inaltimea celui de-al saptelea etaj. Acolo, la sediul principalului actionar al SNTR, se afla si sediul Interaction, zis -distribuitorul- si punctul de lucru al SMK – Marketing, zis -consultantul- si poate ca si originalul contract descris mai sus tot acolo s-a semnat, de doi fosti angajati, maziliti intre timp.
Martor este Ministerul Agriculturii, nu in sensul de prezent la semnarea contractului, ci al rolului de simplu observator pe care si-l asuma la afacerile derulate la -Tutunul Romanesc-. Desi detine 47% din capitalul social, MAAP nu a facut mai nimic pentru respectarea dispozitiilor legale: nu a facut demersuri reale pentru convocarea AGA,care sa-i aprobe majorarea participatiei la capitalul SNTR; nu a luat masuri de insanatosire a distributiei, ba dimpotriva; nu solicita imperativ respectarea clauzelor din contractul de la -privatizarea- SNTR. In schimb, MAAP a dat verde vanzarii de active si a acceptat, social-democratic, disponibilizarea a 900 de angajati, inainte de a se lua alte masuri, care se impuneau de la sine.
Sub privirea complice a oficialilor Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor (mergand pana la cele mai inalte niveluri), la -Tutunul Romanesc- continua distributia frauduloasa a tigarilor populare. Oare ce alt actionar decat statul ar accepta sa asiste placid la scurgerea profiturilor societatii (unde are nu doua procente sau trei, ci 47% din actiuni) in buzunarele -partenerului- de afaceri? Ce alt actionar decat statul ar mai putea consimti la incalcarea flagranta a dispozitiilor legale si cine altul decat statul ar ingadui, fara teama de a fi tras la raspundere, sa amane sa-si intre in drepturi? Pentru ca aceasta fac oamenii statului, prin reprezentantii MAAP: pe de o parte, se complac in postura de actionari minoritari desi ar fi trebuit, daca se respecta legea, sa-si majoreze aportul la capitalul social; pe de alta parte, ingaduie -capusirea- societatii mai ceva decat odinioara la SIDEX, promovandu-si, in schimb, politica social-democrata prin acceptarea de disponibilizari masive. Am prezentat, pana in prezent, o serie de fapte si chiar documente elocvente vizavi de fraudarea SNTR. Singura reactie de pana acum a fost din partea matei din sacul unui director din MAAP, care a inceput -sa scuipe- atunci cand s-a vazut -data in fapt-. Poate acum, cand am aflat despre o -metoda- intermediara la distributia de tigari: capusa cu stomac dublu.
Tranzactii intre birouri vecine
Asa cum am mai aratat, profiturile s-au scurs din SNTR prin doua metode. Prima, prin intermediul societatii SMK-Marketing si Distributie, care incasa un comision de 5% de la toti distribuitorii de tigarete, in schimbul informatiilor privind o asa-zisa consultanta: -studii privind cadrul organizatoric, stabilirea fluxului… si prezentarea legislatiei-. Cea de-a doua metoda, practicata in prezent, este cea directa, fara -fineturi occidentale-. O alta firma, SC Interaction trage 5,5% din vanzarile Societatii Nationale -Tutunul Romanesc-, interpunandu-se intre aceasta si adevaratii distribuitori de tigarete. Interaction, firma care imparte cu Ioan Niculae casa din Strada Verii, castiga 5,5% din veniturile realizate de SNTR prin vanzarea tigaretelor doar din completarea facturilor fiscale. Oul si gaina. Dar cine putea banui ca oul si gaina ar fi avut relatii de afaceri? Iata ca au avut. Pana cand s-a pus la punct logistica (doi-trei angajati si cate un birou pe la mai fiecare fabrica de tigari din SNTR) Interaction, aceasta a cautat sa dea aparenta unei distributii corecte (fara adaosuri-capusa). Acesta ar fi fost adevarul daca nu ar fi existat contractul intre Interaction si SMK, menit sa inchida cercul celor 100 si mai bine de miliarde -implinite- la SNTR de firmele lui Ioan Niculae. Un contract identic cu cele incheiate intre SMK si ceilalti distribuitori, care releva patrulaterul din -Tutunul Romanesc-: Interaction, firma de distributie a SNTR, care isi are sediul in Strada Verii nr 1-3, la un loc cu InterAgro, vizavi de punctul de lucru al SMK, de la aceeasi adresa, plata pentru -consultanta SMK- fiind 5% din valoarea tigarilor -ridicate- de la fabrica, -valoare confirmata de SNTR- (art. 4 din contract), care il are ca actionar majoritar pe InterAgro, -gazda- celor doua capuse.
Aceasta dupa ce a iesit la lumina ca si SMK si-a incercat muschii pe terenul distributiei, in luna ianuarie a acestui an, pentru 50 tone de tigarete in baza unui contract semnat cu SNTR, chiar daca SMK nu era autorizata legal sa desfasoare astfel de activitati.
