Sa va spun cum mi-am petrecut eu mareata zi cind natiunea romana a aflat, cu netarmurita mindrie si nestavilit entuziasm, ca va face parte din marea familie europeana. Mi-am petrecut-o incercind sa ma impac cu gindul ca-mi va fi darimat garajul, pe care l-am cumparat cu vreo 10 ani in urma de la -Granitul- (unde e acum Carrefour) si pentru care (loc etc.) am platit an de an taxele, mereu mai mari. De fapt, nu m-a instiintat absolut nimeni, nici in scris, nici telefonic, ca urmeaza sa mi se naruie garajul. M-au -anuntat- bubuiturile si taraboiul aferent darimarii celorlalte garaje, de linga al meu. Cu atit mai putin, nu mi-a spus nimeni de ce trebuie sfarimate garajele. Au costat o gramada de bani, apartin unor oameni cu venituri modeste si Primaria le transforma in moloz. Care e interesul public care justifica o masura atit de brutala: oare urmeaza sa treaca vreo autostrada prin -curtea interioara- a blocului meu cu 10 etaje din Socului (Pantelimon, un cartier modest al Bucurestilor)? Greu de crezut. O fi urmind sa se construiasca acolo o baza NATO? Nici asta n-as zice, NATO nu lupta cu manelele… Sa se fi descoperit vreun zacamint de titei prin zona? Am fi simtit damful. Oricare ar fi explicatia, noi, pacatosii ex-posesori de garaje de beton, n-o stim. Si care e urgenta? E razboi? E alunecare de teren-? E stare de asediu? Mister deplin.
Poate ca garajele ticaloase stateau in calea voiosului galop al tarii noastre spre inaltimile europene. Poate ca, din plictisul omului care, helas, a rezolvat toate problemele si nu mai stie ce sa faca sa-si omoare timpul, edililor Capitalei le-a venit hachita sa zdrobeasca garajele. Poate ca a picat chiar de la Bruxelles directiva ferma: -Nu mai tineti intemnitate masinile! Lasati-le sa respire aerul tare al vietii! Respectati Drepturile Automobilului!- Dar aceste lucruri minunate nu ni le-a spus nimeni. Noi am auzit doar barosul si buldozerul. Primul gind a fost ca e un atac terorist: Hopa!, Bin Laden nu mai intra cu Boeing-uri in Turnuri, da iama cu lama in garaje! Asa ne trebuie daca tinem ostasi in Irak! Dupa aceea, am vazut ca, in ciuda citorva elemente inselatoare care misuna pe acolo, nu e vorba, totusi, de arabi si Al Quaeda. Al doilea gind a fost ca Voican Voiculescu e un mincinos, ca nu l-au impuscat, de fapt, pe Ceausescu ci doar o sosie, si ca Tovarasul a revenit la putere si e nervos. Deschizi radioul: nu. La putere e tot Basescu. Basescu? Ce ne spune noua acest cuvint? Te pomenesti ca ei cred ca astea-s chioscuri si ca noi vindem carti aici, Doamne fereste?! Sau sa fie mina lui Chirac? Sa fi pretins d-lui canapele albe de piele si chisalita de garaje la micul dejun?! Ar fi dat Rodica Culcer stirea si am fi stiut mintenas. CNSAS-ul? Cu Securitatea n-au avut cum sa colaboreze garajele noastre, ca-s nascute dupa *90.
Intr-un capitalism sanatos la cap, cu respect fata de cetatean si de bunurile lui, solutia ar fi fost cu totul alta. Ai garaj? Foarte bine. Iti marim zdravan taxa de platit si, din banii obtinuti, facem spatii verzi, locuri de parcare, amenajari si alte bunataturi pentru onor populatia votanta. Admit ca garajul sa fie un -lux-, dar nu o -infractiune-. Viloaie cit toate zilele construite fara nicio autorizatie isi rinjesc bine-mersi termopanele, oribilitati arhitectonice se lafaie nestingherite unde vrei si unde nu vrei (v. banca cilindrica de doi bani de pe Calea Victoriei), hardughii de beton troneaza si-n Herastrau, stravechi parcuri bucurestene sunt inlocuite cu imobile de lux pentru miliardari – dar razboiul se poarta cu amaritele de garaje din cartiere la fel de amarite. Acolo e buba. De-aia sta tarisoara-n loc.
As fi de-a dreptul pisalog daca as mai pune si intrebarea: unde naiba vor fi parcate acum cele 45 de masini care pina deunazi aveau adapost? Probabil, tot acolo, pe maidanul (sau, in cel mai bun caz, cimentul) care va ramine, ca in casa nu le putem lua, iar celelalte locuri sunt ras-ocupate. Halal progres, halal cultura.
Stimabile cititor, mi-e ciuda ca in loc sa scriu de sutele de directori de scoli maziliti de parc-ar fi garaje, fiindca nu-s de-ai Aliantei, sau de Theodor Baconschi, un diplomat si un carturar exceptional, scos cu buldozerul si trimis pe linie moarta din acelasi motiv, mi-am varsat naduful intr-o chestiune care n-are nici adincimi politice, nici piscuri metafizice. Dar, ce sa-i faci, Anaximene? Traim printre fenomene.
Addendum Urez succes someului OIF, iubesc franceza si pe francezi ca si marea lor spiritualitate, am crescut cu Roudoudou si Riquiqui, pling la Marseieza cintata de Mireille Mathieu, am tradus mult din aceasta limba (gasiti pe saitul meu, alaturi de alte multe lucruri frantuzesti), dar trebuie sa spun urmatoarele:
Francofon inseamna -vorbitor de limba franceza-. Francofil inseamna -simpatizant a ceea ce este francez-. Noi, ca populatie, de la clasa de mijloc si pina la protipendada, am fost multa vreme (de pe la 1848 pina pe la cel de-al II-lea Razboi Mondial) francofili. La ora actuala nu se mai poate spune acest lucru (motive: efectele razboiului si calculatorul). Tineretul e, in covirsitoare masura, anglo-americanofil, iar celelalte straturi de virsta sunt mai mult -neutre-, indiferente (dar, din pragmatism, impinse spre engleza). Formula -Romania, tara francofona- e doar o bizarerie de-a politicii mondiale si locale, o -smecherie-, nu are niciun fond.
-) Alunecare de teren ar putea fi. De la cineva la altcineva…
