Ce vreme proastă a avut Dragnea în ziua încoronării sale ca lider al PSD! Pe o ploaie în care, vorba aia, niciun câine să nu scoți din casă, Dragnea a chemat 500.000 de suflete să-l voteze. Pesemne că mulți l-au bombănit copios. Emoții mari pentru unicul candidat. Bine că n-au fost exit-poll-uri altfel precis se contraziceau: unii l-ar fi dat câștigător cu 95%, alții cu 115% – ca-n Teleorman unde Dragnea s-a ales pe sine deși legea defăimării sociale îl descalifică total ca lider european și-l consacră definitiv ca lider provincial, neobișnuit cu marile capitale. Colegii săi din Moldova au fost nevoiți să-i cumpere pantofi ca să nu se facă de râs în București iar lumea face glume pe seama mustății sale a la Lukașenko – așa cum râdea odinioară de șuvița cu care dl. Băsescu încerca să-și acopere chelia. Fostul președinte tocmai s-a înscris oficial în PMP și a arătat presei cu mândrie adeziunea. Să fii președintele României timp de zece ani și apoi să te mândrești că ai intrat în PMP, un partid de 2%, e cam penibil. Motivul invocat de dl Băsescu pentru această revenire în politica mică e că trusturile de presă și instituțiile îi tot atacau mandatele. Sincer vorbind, nimeni nu le-a atacat mai dur decât a făcut-o el însuși preluând un discurs antieuropean, antiamerican, antijustiție și antisistem: „am avut dreptate când am spus că n-am înfrânt sistemul ci doar l-am îngenunchiat, imediat ce am plecat s-a ridicat în picioare”. Păi, dacă timp de zece ani ca președinte n-a reușit să înfrângă sistemul, ce șanse are acum ca liderul unui partid de opoziție atât de sfrijit că flutură hainele răposatului PRM pe el? Asta în timp ce discursul proamerican, proeuropean și projustițe preluat de Oprea plesnește pe trupul obez al UNPR. Dar n-ai ce să faci când politicienii țin să se sacrifice pentru noi. Dna Andreea Paul (PNL), de exemplu, ne-a mărturisit că de dragul „politicii, adică dumneavoastră, comunității” a născut într-o sâmbătă pentru ca luni să fie la serviciu. Foarte suspect! Ce încredere poți să ai într-o femeie care își abandonează copilul după două zile de la naștere ca să vină la serviciu – deși avea dreptul legal să stea acasă? Acum dna Paul vrea „cote de gen” și un „tsunami mental” care să ducă la promovarea masivă a femeilor în politică mulțumindu-le sincer înaintașelor care i-au netezit calea. Să nu-l uite și pe dl. Stolojan. Se pare însă că politicienii noștri nu stau lângă familie decât dacă-s în arest la domiciliu – unde Vanghelie simte că înnebunește: „dacă aș crede că sunt vinovat aș înnebuni, suntem o țară de nebuni, o să ajungem ca jumătate din români să denunțe cealantă jumătate”. Ei, asta-i greșeala curentă: vinovații sunt mereu în „cealantă” jumătate.
