Nu există zi în care Bianca Ioana Sora să nu fie „pictată“ pe mâini sau pe față cu diverse culori. La vârsta de opt ani, stă în camera sa, pe care a transformat-o și într-un mic atelier de pictură, și „lucrează“ pentru a se relaxa. „Când aveam doi ani, bunicul meu, Bubu, mi-a pus în mână, pentru prima oară, creioane colorate și acuarele. Bunicul a fost profesorul meu numărul unu de desen“, spune Bianca. Bunicul micuței pictorițe, Gheorghe Oprea, a terminat Artele Frumoase, fiind, ulterior, profesor de desen și pictor. Părinții Biancăi au urmat câțiva ani o facultate de Design, însă nu au mai terminat-o, deciși fiind să treacă la ceva mai „pragmatic“. La scurt timp după ce a pus mâna pe creioanele colorate și pe acuarele, micuța pictoriță a desenat patru portrete: al mamei, al tatălui, al bunicii și al bunicului. Părinții Biancăi își amintesc că fetița a reprezentat-o pe bunica cu mai mulți ochi. De ce așa? Pentru că „bunica vedea tot“. Niciodată, când mai greșea, Bubu nu o certa. Îi spunea doar atât: „Nu așa trebuia să faci!“, după care îi arăta ce trebuia să facă astfel încât tabloul să fie cât mai frumos. Bianca asociază foarte bine culorile și, deși la început a redat patru portrete, acum pictează numai peisaje. Cel mai mult îi place să transpună în culoare muntele, dar mai puțin urșii, căci îi este teamă de aceștia. Se uită la televizor, la desene animate, dar personajele și peisajele din acestea nu reprezintă o sursă de inspirație pentru ea. Bunicul a dorit să o învețe despre proporții, însă Bianca a refuzat. „Este foarte greu. Vreau să mai cresc și mai vedem. În scurt timp vreau să învăț grafica pe calculator“, spune micuța pictoriță. Părinții Biancăi sunt de părere că pentru un copil de opt ani grafica pe calculator este extrem de grea, dar nu se îndoiesc că fiica lor ar putea face așa ceva. În timpul liber, micuța pictoriță nu se joacă pe calculator: „Foarte rar deschid calculatorul. Îmi place să schiez, să merg la călărie, să cânt la pian, să merg la Operă și să joc tenis. Când aveam trei ani, mama m-a dus să văd «Rigoletto»“. Părinții o laudă: „Nici nu ne așteptam ca la o asemenea vârstă să stea atât de cuminte într-o sală de Operă. Tot timpul a stat în picioare, cu ochii ațintiți la scenă“. Drumețiile nu lipsesc din programul Biancăi, dar nu îi place să meargă la mare sau la munte pentru a picta: „Sunt pictor de atelier. Când nu am inspirație, nu mă enervez. Trec la altceva: confecționez origami sau felicitări, fac modelaj, pictez icoane pe lemn sau pe sticlă“. În fiecare an, de 1 Martie, Bianca îi face cadou mamei sale câte o felicitare sau câte un tablou. Își amintește cum îl mai „certa“ pe bunicul când acesta umbla în trusa ei: „«Nu mai umbla în trusa mea». Bubu a avut grijă să am tot ce-mi trebuie: trusă, paletă de pictură, șevalet“.
„Bubu trăiește prin fetiță“
Participarea la cursurile educative organizate de către Muzeul Național de Artă al României a reprezentat pentru Bianca o perioadă de pregătire intensă: „O oră vizitam muzeul, discutam despre o anumită temă, după care, prin ochii noștri, trebuia să redăm pe hârtie acea temă. În paralel, făceam pregătire și cu bunicul“. În anul 2006, a participat la proiectul Konstruktion coordonat de către Simona Vilău. Din anul 2005, urmează cursul de pictură organizat de către Cornelia Gherlan. Pentru Bianca, cea mai fericită zi de până acum a fost cea în care s-au deschis porțile expoziției sale și a bunicului la Cercul Militar Național. Această expoziție a fost deschisă în perioada 30 iunie-13 iulie 2008. Și acest an, pentru micuța pictoriță a fost plin de muncă și roade. A luat mențiune la ediția a șasea a concursului „Primăvara prin ochii copiilor“, a participat la expoziția de desen și pictură „1 Iunie la Camera Deputaților“ și la proiectul „Cine e Mitică?“ organizat de către organizația „I Love Bucharest“ și Fundația Mora. În scurt timp, ea va avea și un blog www.biancasora.wordpress. com. Bianca pictează, acum, cu fratele ei mai mic, în vârstă de trei ani: „Poate moștenește și Andrei talentul lui Bubu și al meu“. Părinții spun însă, acum, că: „Bubu trăiește prin fetiță“.
