Spre deosebire de fosta guvernare, puterea PSD a constientizat din primul moment forta pe care o reprezinta presa intr-o tara cu pretentii democratice, motiv pentru care Guvernul si partidul conduse de Adrian Nastase au declansat, inca de la inceputul lui 2001, operatiunea de cucerire a tot ce misca in materie de informare. Pentru a duce la bun sfarsit aceasta misiune, liderii PSD au folosit tot arsenalul din dotare, de la presiuni financiare la acuze directe si chiar la incercari de intimidare prin promovarea unor proiecte legislative restrictive, cel mai elocvent exemplu in acest sens fiind Legea Pascu. E drept ca o buna parte a presei a raspuns cantecului de sirena interpretat, pe mai multe voci, de actuala Putere, fapt ce i-a determinat pe unii analisti straini sa aprecize ca, in general, in Romania presa s-a transformat intr-o gazeta de perete. Nu este insa mai putin adevarat ca au ramas si cateva voci critice si acuzatoare la adresa PSD, fapt ce l-a determinat pe ministrul Ioan Mircea Pascu sa aprecieze ca -sunt ziare care nu vor sa fie deloc controlate-, motiv pentru care se impune, in opinia sa, o lege a dreptului la replica cu rol de botnita pentru presa caraitoare.
Primul asalt la presa scrisa
Prima institutie intrata in vizorul Guvernului, inca din ianuarie 2001, a fost Rompres. Printr-un act normativ, agentia nationala de presa a fost transferata direct in ograda Palatului Victoria, seful acesteia dobandind rang de secretar de stat in Ministerul Informatiilor Publice condus de Vasile Dancu. Pentru aceasta functie, premierul Nastase l-a ales pe fostul purtator de cuvant al Guvernului Vacaroiu, Ioan Mihai Rosca.
Ministrul Dancu afirma la vreme aceea ca, cu exceptia dependentei financiare fata de Guvern, noul act normativ care reglementeaza functionarea Rompres asigura independenta si autonomia editoriala a acestei institutii de presa. Independenta Rompres s-a dovedit doar vorba in vant, intrucat, de-a lungul timpului, consilierii prezidentiali au facut adesea presiuni asupra conducerii institutiei, fiind nemultumiti de modul in care ziaristii acreditati au reflectat pozitia lor si cerand chiar pedepsirea -vinovatilor-.
Pentru un control cat mai direct asupra presei scrise, in martie 2001 consilierul prezidential Octavian Stireanu a fost numit in Consiliul de Administratie la Rodiped, singurul difuzor national de presa.
Radioul national merge doar pe undele guvernarii
In urma cu un an, reprezentantii Puterii au dat semnal pentru asaltul la reduta Radioului national. Comisiile parlamentare pentru cultura ale Parlamentului au respins raportul de activitate al Societatii Romane de Radiodifuziune (SRR) pe anul 2000, cu toate ca anul financiar 2000 a fost cel mai bun din ultimii 11, SRR obtinand un profit de 60 miliarde de lei. Desi conducerea SRR mai avea trei ani de mandat, partidul de guvernamant a propus ca raportul de activitate al acestei institutii sa fie discutat in plenul Camerelor reunite si supus la vot, pentru ca raportul sa primeasca un vot negativ si conducerea sa poata fi schimbata.
Scenariul a functionat perfect, iar in decembrie 2001 conducerea SRR a fost inlaturata de PSD si UDMR, care au respins raportul pe anul 2000 al SRR, iar Dragos Seuleanu a fost validat director general interimar al Radiodifuziunii pentru o perioada de sase luni. Una dintre primele griji ale sale a fost sa-si mareasca salariul de la 48 de milioane la 70 milioane de lei. Luat la intrebari de Comisia de cultura a Senatului, in urma reclamatiilor facute de unii membri din Consiliul de Administratie al Radioului, Dragos Seuleanu a declarat ca si-a acordat acel salariu -din neglijenta-.
La scurt timp de la instalarea lui Seuleanu in fruntea SRR, Paul Grigoriu si-a inaintat demisia din functia de director general al programului -Romania actualitati-, motivand: -Este clar pentru noi toti ca Dragos Seuleanu este trimisul Guvernului si al Presedintiei in Radio si ca vrea sa transforme aceasta institutie, care se mandrea cu independenta ei, intr-o goarna a guvernantilor. Radioul este deja politizat-. Spusele lui au fost intarite chiar de proaspatul sef al Radioului, care la prima intalnire cu angajatii le-a transmis: -Sa va fie clar, noi lucram pentru decidenti, nu pentru ascultatori-.
Intentiile Guvernului de a controla undele nu s-au oprit la portile Radioului national. In februarie 2001, printr-o ordonanta de urgenta, Guvernul a scos de sub responsabilitatea CNA, organism independent, acordarea licentelor de emisie pentru radiourile de mare putere si si-a atribuit exclusiv aceasta sarcina. Protestele presei, ale societatii civile si ale Opozitiei au dus in cele din urma la anularea acestei exclusivitati, CNA reintrand in drepturile sale firesti in acest domeniu.
Televiziunea de partid si de stat
Mai multe studii si monitorizari ale presei demonstreaza ca Adrian Nastase este cel mai mediatizat prim-ministru de la caderea comunismului si ca PSD este mediatizat de doua ori mai mult decat toate celelalte partide la un loc. Conform acelorasi monitorizari, in jurnalele de stiri, premierului Adrian Nastase, PSD si Presedintiei li s-au acordat, in doua saptamani, sapte ore de emisie, in timp ce PNL si PD au adunat 26 de minute, respectiv 20 de minute.
Daca in cazul TVR presiunile nu au dus pana la schimbarea Consiliului de Administratie inainte de termen, gratie prieteniei dintre premierul Nastase si Cristian Hadji Culea, in cazul televiziunilor private, sperietoarea datoriilor la stat a functionat de minune, aducand la tacere orice voce critica la adresa mai-marilor tarii.
Ultimul pumn in fata televiziunilor este recent modificata Lege a audiovizualului, care prevede amenzi coplesitoare, de pana la o jumatate miliard de lei, pentru posturile de televiziune care refuza difuzarea dreptului la replica. Aceeasi lege, adoptata in ultimele zile ale sesiunii parlamentare, demonstreaza ca Guvernul se substituie CNA, accentuand politizarea televiziunii nationale printr-un articol care prevede ca evenimentele de importanta majora ce vor fi difuzate de posturile nationale de radio si televiziune vor fi selectate de Palatul Victoria.
Legi pentru tacerea ziaristilor
Prima actiune legislativa de reducere la tacere a presei apartine ministrului justitiei, Rodica Stanoiu, care, in mai 2001, intr-un document privind modificarea Codului penal, prevedea inasprirea pedepselor pentru ziaristi. Astfel, ministrul justitiei elimina modificarile care imblanzeau pedepsele pentru insulta (art. 205) si calomnie (art. 206), aduse de Camera Deputatilor, iar in ce priveste ofensa adusa autoritatii (art. 238), Stanoiu cerea condamnarea la 5 ani de puscarie a ziaristilor incomozi. Dorintele doamnei Stanoiu incalcau insa Rezolutia 1.123 a Consiliului Europei, care cerea reducerea la minimum a pedepselor in cazul art. 205 si 206 si abrogarea articolului 238.In raportul confidential inaintat de presedintele delegatiei romane la Adunarea Parlamentara a CE, Viorel Hrebenciuc, pe 12 martie 2002, scria ca art. 205 privind insulta, 206 privind calomnia au fost amendate si ca art. 238 privind ofensa adusa autoritatii a fost abrogat si, prin urmare, -obligatiile legate de Codul penal au fost in totalitate indeplinite. -In realitate, la sosirea in tara a Comisiei de monitorizare a Consiliului Europei s-a constatat cu stupoare ca autoritatile romane mintisera in mod deliberat la Strasbourg, pentru a arata liderilor europeni ca si-au facut temele la acest capitol.
Abia dupa plecarea oaspetilor europeni, Guvernul a decis printr-o ordonanta de urgenta modificarea Codului penal in aceste puncte sensibile, renuntand la ofensa adusa autoritatii, dar introducand in schimb pedepse noi pentru calomnia si insulta adusa functionarilor publici, aflati in exercitiul functiunii.
Ioan Mircea Pascu – cel mai -iubit- dintre demnitari
Pe langa Codul penal, cea mai agresiva forma de punere la colt a presei prin lege apartine ministrului apararii, Ioan Mircea Pascu. In noiembrie 2001, Pascu a depus in Parlament o propunere legislativa privind dreptul la replica pentru materialele publicate in presa. Aceasta lege risca sa falimenteze presa scrisa si sa inlocuiasca informatiile din ziare cu drepturi la replica. Legea prevede ca ziarele sunt obligate sa publice dreptul la replica, altfel vor trebui sa plateasca amenzi de pana la 100 milioane de lei, iar persoana lezata are dreptul sa ceara si daune morale in instanta, chiar daca dreptul la replica a fost publicat.
Reactiile la acest proiect represiv nu au intarziat sa apara, iar pe 24 mai, intr-o scrisoare adresata presedintelui Iliescu si premierului Nastase, Asociatia Mondiala a Ziarelor cerea retragerea legii lui Pascu . -In Romania exista prevederi foarte sanatoase pentru apararea dreptului la replica si, credem noi, o legislatie mai stricta in aceasta privinta este de natura sa puna serios in pericol libertatea de exprimare din tara dumneavoastra-, se arata in mesajul sustinut de semnaturile a mii de ziaristi.
Ziaristii, intre -maimute- si fiinte cu -poteci pe creier-
In istoria postdecembrista vor ramane fara indoiala si apelativele extrem de plastice ale demnitarilor romani in relatia lor cu ziaristii. Drumul l-a deschis fara indoiala presedintele Iliescu, in primul sau mandat constitutional, cand s-a adresat presei cu celebrul -mai, animalule-. Dupa alegerile din 2000, premierul Nastase a crezut ca este de datoria sa sa continue traditia in partid. In vara anului trecut, ziaristii care si-au exprimat nedumerirea in legatura cu celebra cravata albastra purtand marca Nastase au fost catalogati de premier ca avand -poteci pe creier-, seful Executivului apreciind ca -s-au prefacut ca sunt prosti-. Mai mult, Nastase si-a acuzat criticii ca -au ramas cu mintea la nivel de pionieri-.
Scandalul Armagedon II a determinat o noua serie de reactii ale premierului Nastase. La conferinta de presa saptamanala a partidului, acesta s-a enervat cand o ziarista l-a intrebat cum afecteaza imaginea Guvernului scandalul Armagedon II. Reactia sefului de la Palatul Victoria a fost absolut surprinzatoare. Batand de doua ori cu pumnul in masa, premierul s-a rastit: -Pentru cetatenii romani, eu trebuie sa negociez niste probleme foarte serioase. Daca eu, in momentul in care merg in strainatate, sunt conceput, sunt privit ca un neispravit, ca un corupt, cum pot eu sa particip la lucrurile astea? Nu pricepeti?-.
Nervos ca ziaristii l-au acuzat pentru comportamentul sau in cazul Armagedon II, premierul a acuzat presa ca se -intoarce tot timpul spre lucrurile rele- si ca procedeaza -cum se scarpina maimuta!-,presedintele Iliescu a recidivat si el la inceputul anului 2002. Nemultumit de felul in care unele ziare au relatat vizita sa la Iasi, Iliescu a cerut presei -sa revina cu picioarele pe pamant-. Iliescu a spus ca ziaristii cu manifestari maladive, care deformeaza realitatea, ar trebui izolati de comunitate, pentru ca relatarile lor -pot lichida comunitati intregi-.
Atitudinea mai-marilor partidului fata de presa a fost luata drept model si de alti reprezentanti ai PSD. In aprilie 2002, deputatul PSD de Vaslui, Vasile Mihalachi, a fost interpelat de un ziarist cu privire la calitatea unor parlamentari, iar drept raspuns li s-a spus: -Nu tu trebuie sa ne spui ce sa facem si nu ne analizezi tu pe noi-. -Daca ti-as spune tie dute-n p… ma-tii, cum te-ai simti?-
Suparare pe presa straina
Razboiul puterii de la Bucuresti cu presa nu s-a rezumat numai la actiuni interne. Articolele aparute in ziare de prestigiu precum -Wall Street Journal- sau -Le Monde-, au starnit mania liderilor de la Palatul Victoria, care au amenintat chiar cu procese externe. Primul care a reactional la un material publicat in -Wall Street Journal- privind pericolul pe care-l reprezinta fostii securisti pentru aderarea la NATO a fost nimeni altul decat ministrul apararii, cel cu dreptul la replica.
Ioan Mircea Pascu a dat imediat publicitatii un comunicat in care se spune ca ziaristii romani utilizeaza metoda -tropaitului informativ- prin -balariile presei suverane-. Comunicatul lui Pascu se incheia cu amenintari cu moartea la adresa ziaristilor: -Nu ne mai ramane decat sa le multumim celor care -mor de grija altora-, amintindu-le totusi ca si viata lor este scurta, iar sanatatea este si pentru ei un bun prea de pret, care nu trebuie pus in pericol, prin lansarea unor dezbateri cu un inalt consum emotional, stresant-. La presiunea opiniei publice, Ioan Mircea Pascu a fost nevoit sa revina asupra mesajului, dar nu si-a cerut scuze, ci doar si-a exprimat regretul ca vorbele sale au fost interpretate altfel decat intentiona.
In luna mai a acestui an a fost randul Ministerului roman de Externe sa se supere pe presa straina. Institutia condusa de Geoana si-a exprimat, printr-o scrisoare trimisa postului TV5, nemultumirea ca postul francez de televiziune a refuzat sa insereze, in cadrul programului dedicat Romaniei, un interviu cu prim-ministrul Adrian Nastase, asa cum i se sugerase din partea MAE roman.
Ultima suparare are ca adresant presa franceza. Referindu-se la un articol aparut in cotidianul francez -Le Monde-, premierul Adrian Nastase sustinea ca criticile aduse de ziaristii straini in publicatiile internationale au ca origine -prieteni de la Bucuresti-, si nu realitatea interna a Romaniei. In articolul cu pricina, ziaristul Mirel Bran scotea in evidenta amploarea si profunzimea coruptiei din Romania, intrebandu-se retoric daca este o intamplare porecla de Mickey Bakchich data secretarului general al Guvernului in mediile politice din Bucuresti. Suparat, Serban Mihailescu, cel care se ascunde in spatele poreclei celebre, a anuntat ca il va da in judecata pe ziaristul de la -Le Monde-chiar acolo la el, in Franta.
