-Imprimeria Nationala este obligata sa cumpere, pana in luna octombrie 2002, cantitati enorme de hartie securizata la preturi de aproape patru ori mai mari decat cele practicate pe plan mondial. Supraaprovizionarea companiei nationale provine dintr-un contract fraudulos semnat de Ion Barbu, fostul director al companiei si SC -M Associates- SRL. Lasand deoparte faptul ca hartia in cauza ar putea acoperi nu mai putin de 11 ani, este de mentionat ca produsele finite realizate din aceasta hartie (facturi cu regim special) costa Imprimeria de 4,5 ori mai mult decat pretul de piata al acestora.
Hartie la mare pret
Comercializarea produselor, cum ar fi alcoolul, bauturile alcoolice, cafeaua sau tutunul, se poate face in Romania folosindu-se numai formulare (facturi fiscale si avize de insotire a marfii) cu regim special, inscriptionate pe diagonala cu numele produsului comercializat, executate pe hartie si cu cerneluri speciale. Incepand din luna aprilie 2000, Imprimeria a achizitionat o hartie autocopiativa, securizata cu fibre fluorescente vizibile in lumina ultravioleta. Hartia a fost achizitionata pana in luna august a anului trecut exclusiv pe baza de comenzi, pana cand -s-au gandit- capii de atunci ai CN -Imprimeria Nationala- ca ar fi mai -profitabil- un contract ferm de achizitie de astfel de hartie. Zis si facut. Mai intai, seful Serviciului aprovizionare a intocmit o nota prin care a specificat ca cea mai buna hartie este cea livrata de un SRL -M Associates-, propunand incheierea unui contract urias cu acesta (valoarea contractului – 4,7 milioane de euro). In aceeasi zi, Imprimeria a facut o cerere de oferta pentru cantitatea de 720 de tone pentru trei sortimente diferite (3 x 240 tone), care ar fi trebuit sa ajunga pentru consumul pe doi ani (se consumau lunar cate 10 tone din fiecare sortiment). Raspunsul l-a primit doua zile mai tarziu, contractul fiind semnat peste alte opt zile, la data de 15 august 2001. Pana aici totul ar parea cat de cat normal si tot asa ar fi ramas, in lipsa reactiei dure a lui Dan Docan, fost magistrat si actual director al -Imprimeriei Nationale-. Acesta a sesizat faptul ca hartia in cauza este cu mult mai scumpa decat cea ofertata de liderul mondial in domeniu. O simpla privire aruncata peste ofertele de preturi este edificatoare: hartia tip CB 5481, euro/tona (-M Associates- SRL) fata de 1.772 euro/tona oferta reprezentantei in Romania a firmei Koehler; hartie CFB, 5587 euro/tona -M Associates- – 2.101 euro/tona Koehler, diferenta fiind chiar mai mare in cazul hartiei CFB – 5.379 fata de 1.559,4 euro/tona. La aceasta aberanta diferenta de pret s-au mai adaugat alte cateva -amanunte-.
Antedatari, falsuri, -paste corectoare-
In primul rand, nota sefului Serviciului de aprovizionare (Iulian Cojocaru), prin care se specifica -hartia livrata de SC -M Associates- corespunde cel mai bine (…) din alte sortimente testate-, nu-si gaseste acoperirea, dat fiind ca nu au fost gasite rezultate ale testelor, se arata in adresa Imprimeriei catre Ministerul de Interne. In al doilea rand, acelasi Cojocaru recunoaste ca, in momentul in care i-a fost inmanat contractul, acesta era deja semnat, ocazie cu care fostul director Ion Barbu i-a dat dispozitie, in prezenta Gloriei Gugui (administrator -M Associates-) si a lui Razvan Galan (director economic), -sa intocmeasca toata documentatia necesara, antedatata, in aceeasi zi (n.r. – 17 august 2001), deoarece doamna Gugui pleaca in concediu a doua zi-. Cojocaru s-a executat, drept pentru care cererea de oferta catre -M Associates-, mentionata mai sus, a primit numar de inregistrare din data de 7 august, atribuit initial unei comenzi de formulare de compensare a unui SRL din Sotanga – Dambovita. Mai mult, Amalia Bucur, salariata care a aplicat pasta corectoare in registrul societatii inregistrand fraudulos cererea de oferta, a declarat ca a primit dispozitie in acest sens chiar de la directorul Barbu, care i-a si inmanat documentul.
Hartia ar putea ajunge buna de… impachetat
Intre timp insa, Ordonanta de Urgenta 158, intrata in vigoare la 1 decembrie 2001, a redus volumul formularelor cu regim special, desfiintandu-se obligativitatea folosirii acestora pentru relatiile comerciale la tigarete, vin si bere, astfel incat in prezent se consuma doar sase-sapte tone de hartie pe luna. Un calcul simplu arata ca, adaugata la cele 140 de tone din depozitele imprimeriei, hartia ar ajunge pentru 11 ani de zile. Ar ajunge este doar un fel de-a spune, daca tinem cont ca termenul de garantie stipulat in contractul cu -M Associates- este de doar un an si doar daca hartia este depozitata in conditii speciale, riscul deteriorarii hartie fiind deosebit de mare (in luna martie 2002 se folosea hartie cumparata in octombrie 2000. Fapt ce ridica mari probleme si din punct de vedere al depozitarii, -Imprimeria Nationala- urmand a fi nevoita, in viitorul apropiat, sa inchirieze un spatiu de depozitare de cel putin 500 de metri patrati, cu posibilitati de supraetajare, in conditii de paza si supraveghere speciale, ceea ce inseamna costuri de depozitare suplimentare de circa 80.000 de dolari anual.
Balast
Cum hartia achizitionata are un regim special, elementele de securizare fiind unice (chiar daca acestea nu sunt mentionate decat la modul general in contract), nu poate fi comercializata. Mai mult, conducerea -Imprimeriei Nationale- sustine ca hartia poate fi folosita doar pentru facturi sau avize. In aceste conditii, costul unui carnet de facturi ajunge la 275.000 de lei fara TVA, fata de 62.500 de lei in mod normal, pe hartie autocopiativa. Adaugati la aceasta diverse clauze contractuale dezavantajoase, plata unui avans de 30% in 24 de ore de la primirea facturii pro-forma si mai ales imposibilitatea rezilierii contractului, care -va curge- nestingherit pana in luna octombrie, si aveti imaginea jafului de la -Imprimeria Nationala-. Pe de alta parte, se subinteleg motivele pentru care Dan Docan, actualul director general a devenit obiectul -sapaturilor- facute de persoane din Finante si nu numai, nemultumiti de darea in vileag a afacerii.
