Necesitatea tinerii -la rece- a butoiului cu pulbere numit Valea Jiului a determinat Guvernul sa toarne fonduri cu galeata, din bani bugetari sau pe baza de imprumuturi acordate de organisme financiare internationale, in programele de restructurare si reabilitare a activitatii economice din regiune, care sa duca, in final, la cresterea standardului de viata in regiune. -Disciplina in afaceri- a agentilor economici romani, de stat sau particulari – dar cu functii in aparatul guvernamental – a determinat insa ca o buna parte din aceste fonduri sa se scurga in propriile conturi -capusa-. Prezent, in urma cu mai putin de doua saptamani, la Petrosani, pentru a lansa, alaturi de reprezentantii Bancii Mondiale, -Strategia de dezvoltare socio-economica a Vaii Jiului-, primul-ministru, Adrian Nastase, a sustinut sus si tare necesitatea, chiar obligativitatea starpirii firmelor- capusa din Vale. Premierul a reluat atunci criticile exprimate in cadrul videoconferintei cu prefectii, cum ca institutiile statului nu au luat masurile necesare stoparii firmelor-capusa. Ce nu stia premierul este ca una dintre persoanele care au realizat afaceri dubioase la Petrosani este chiar un protejat al ministrului industriilor, Dan Ioan Popescu, venit in Valea Jiului la dreapta primului-ministru.
Controalele -organelor- sunt doar -in constatare-
Mihai Prisacariu, fost consilier al ministrului Dan Ioan Popescu, mazilit (promovat?) ulterior ca director general al ISCIR (Inspectia de stat pentru controlul cazanelor, recipientilor sub presiune si instalatiilor de ridicat), a desfasurat prin firma sa mai multe afaceri cu CNH (Compania Nationala a Huilei) si indirect cu Regia Apelor Petrosani. Cu CNH a avut relatii de afaceri prin firma General Com Trust Petrila, unde era unic administrator si actionar pana in primavara anului 2001 cand si-a cesionat, cel putin in acte, actiunile. Una dintre relatiile de afaceri ale General Com Trust cu CNH s-a derulat in domeniul activitatilor de intretinere si service la echipamentele de telecomunicatii din dotarea Companiei Huilei. Aspectele care privesc aceasta relatie de afaceri au fost verificate, la sfarsitul lunii mai, de doi comisari ai Garzii Financiare Centrale, Ioana Victor si Gheorghe Parlaci. Acestia au si incheiat o nota la sediul firmei la data de 24 mai, dar aceasta a cuprins doar constatari, fara a se merge mai departe, asa cum se cam intampla si cu alte controale in Valea Jiului. Cei doi comisari au constatat ca in magazia societatii au fost depozitate componente pentru centrale telefonice fara a fi intocmite fise de magazie si fara ca primirea in gestiune a acestor componente sa fie semnata de o comisie de receptie, cum este practica legala. Dar acest fapt nu ar parea atat de important, daca cei doi comisari nu ar fi -constatat- doar ca subansamblele pentru centralele telefonice au fost cumparate de firma lui Mihai Prisacariu de la persoana fizica… Mihai Prisacariu. -Achizitia- a fost parafata printr-un contract de vanzare-cumparare incheiat la data de 28 decembrie 2000, intre Prisacariu si Prisacariu, semnat ca atare, si in stanga si in dreapta, contract care a ajuns si pe mana notarului care a legalizat… semnatura. Valoarea contractului a fost de nu mai putin de 4,5 miliarde de lei, ce urmau a fi incasati de persoana fizica Mihai Prisacariu pana cel mai tarziu la data de 31 decembrie 2001, in caz contrar firma urmand a fi penalizata cu 0,1% pe zi (?!?). Din acestia, Prisacariu a incasat, pana la data de 29 aprilie a acestui an, 1,8 miliarde (iar, potrivit contractului, penalizarile ce urmeaza a fi incasate de fostul consilier al ministrului sunt de cel putin 2,7 milioane pe zi), reiese din constatarile comisarilor.
Cerc vicios
Acum, intrebarea legitima (care lipseste din nota imputernicitilor Garzii Financiare Centrale) este de unde a achizitionat Mihai Prisacariu componentele pe care le-a vandut propriei firme. Intrebare pe care, cum era deontologic, i-am adresat-o personal, ieri, lui Mihai Prisacariu, la sediul ISCIR, pentru a inlatura speculatiile unor rauvoitori privind anumite conexiuni cu neregulile semnalate la investitia -Monitorizarea sistemului de alimentare cu apa in Valea Jiului- (subiect asupra caruia vom reveni), lucrare la care General Com Trust este subcontractant, alaturi de o firma din Bucuresti. Raspunsul lui Prisacariu (de care se spune, de altfel, ca a schimbat in bine activitatea ISCIR) a fost insa: -Prefer sa nu vorbesc, deocamdata, despre acest subiect-, acelasi fiind raspunsul si la intrebarea daca detine, ca persoana fizica, autorizatie de comercializare. Cert este ca Prisacariu nu are cum sa iasa din acest cerc vicios: daca si numai daca ar putea dovedi provenienta componentelor (caci nu poti gasi la targ asemenea componente), ramane problema autorizatiei de comercializare. Daca nu o are, este in culpa. Daca are autorizatie, atunci sumele pe care le-a incasat, mentionate in nota comisarilor GFC, trebuiau evidentiate ca atare in declaratia de venit global si impozitate in consecinta cu 40% din incasari. Numai ca, in declaratia depusa de Mihai Prisacariu la Administratia Financiara, se regasesc doar veniturile incasate la Ministerul Industriei si Resurselor, unde a fost consilierul ministrului si de la ISCIR. Plus indemnizatia incasata in calitate de reprezentant in AGA la Distrigaz-Sud. Astfel incat rubrica -Venit din activitati comerciale- este imaculata, zero lei fiind -inscrisi- bineinteles si in dreptul impozitului care trebuia achitat pentru veniturile realizate ca simplu cetatean. Chiar si daca acestea vin ca urmare a -dotarii- Companiei Nationale a Huilei.