Cum treci de limuzinele parcate in fata Casei Vernescu, dai peste o cladire mai putin fastuoasa decat cea care adaposteste cazinoul, dar in care ai norocul sa te ciocnesti de oameni importanti din literatura romana. Aici, la etaj, intr-un birou coplesit de caldura si de rafturile cu carti, l-am gasit pe Nicolae Manolescu. In urma cu doi ani, Nicolae Manolescu a schimbat haina scrobita de politician cu tinuta lejera de profesor, dedicandu-se in totalitate scrisului, revistei -Romania literara-, studentilor si, nu in ultimul rand, familiei sale, care s-a inmultit, cu putin timp in urma. Biroul sau e un du-te-vino, iar in anticamera s-au strans mai multi oameni care asteapta sedinta saptamanala a revistei. Cu toate ca afara sunt aproape 40 de grade, iar ziua se anunta destul de aglomerata, profesorul Nicolae Manolescu este mult mai detasat decat politicianul Nicolae Manolescu, despre care primul isi aduce aminte cu nostalgie si chiar cu un zambet fugar in coltul gurii. Cu toate acestea, o data deschisa discutia despre politica, pasiunea pentru subiect reinvie in privirea profesorului, care, desi a decis sa se aplece exclusiv asupra literelor, nu poate ramane nepasator la ceea ce se intampla in jurul sau, mai ales ca 10 ani din viata sa au fost dedicati lumii politice.
– Cum vedeti din afara criza prin care trece acum PNL?
– In momentul in care am plecat, in urma cu doi ani, de la liberali, mi-am promis mie insumi ca n-am sa fac nici o apreciere cu privire la situatia din PNL. Chiar daca ii cunosc, chiar daca stiu multe, am lucrat ani de zile impreuna, am o versiune personala a evenimentelor din PNL, nu vreau sa-mi dau cu parerea, pentru ca n-ar fi corect fata de niste oameni cu care am lucrat cot la cot. Prea dau toti cu piciorul dupa ce pleaca dintr-un anumit loc. Pot sa spun insa ceva mai general, ca tot ce se intampla acum in PNL si in politica romaneasca mi se pare a fi un scenariu politic extrem de bine pus la punct si care dovedeste un talent politic extraordinar al actualului partid de guvernamant. Mie poate sa-mi placa sau sa-mi displaca efectele acestei strategii, dar trebuie sa recunosc ca ea este eficienta pentru PSD. Cred ca PSD a descoperit in toamna lui 2000, si a reconfirmat aceasta impresie recent dupa alegerile din Franta, ca este perfect sa ai o Opozitie care functioneaza ca o sperietoare. O Opozitie de care mare parte din cetatenii tarii sa se teama, dintr-un motiv sau altul, si care sa nu aiba sansa niciodata, in vecii vecilor, de a veni la putere. Si atunci, cea mai buna politica pe care un partid poate sa o faca in situatia asta este sa incurajeze discret si sa nu sanctioneze niciodata o Opozitie de tip PRM, nationalista si sovina, si chiar periculoasa pentru interesle natiunii romane, daca ne gandim la scrisoarea trimisa lui Michael Guest de catre Vadim, si sa descurajeze adevarata Opozitie. Si atunci, jocurile sunt destul de clare. Cine vrea cinci-sase-sapte procente, partide precum PD, PNL, le invitam eventual la guvernare, precum UDMR, unele vin, altele vor veni, nu se stie niciodata si lasam ca singura Opozitie sa o faca un partid de tipul PRM. Si in campania electorala spunem votati-i, dar uite care sunt riscurile.
– Pulverizarea dreptei si a opozitie este un scenariu in regia PSD?
– Da, eu cred ca este o regie si un scenariu PSD, desi vreau sa spun ca ar putea fi intr-o buna masura si instinctul politic, nu neaparat constiinta, care i-a manat spre chestia asta. Nu sunt foarte sigur ca ei conceptualizeaza acest scenariu, asa cum o fac eu, dar politic actioneaza in consecinta. La un moment dat, o sa vina si cu teoria, deosebirea este ca eu pot sa spun, iar lor nu le convine sa o spuna.
– Prin urmare, credeti ca la alegerile din 2004, PSD va deveni partidul unic cu 90%?
– Nu, partidul unic cu 90% nu va fi pentru ca PSD e compus la nivelul liderilor din oameni inteligenti, care vor negocia castigul sau pierderea de procente in asa fel incat sa castige intotdeauna la limita. N-ar fi rau 50,1%, dar merge si 48% pentru ca daca nu UDMR, PNL sau PD pot fi aliati provizorii. Deci e foarte bine, cum se vede si acum. Cine si-ar fi imaginat inainte de 2000 ca PSD va guverna alaturi de UDMR? Nimeni. Imi vine greu sa spun cu cine va guverna alaturi PSD in 2004. Cred ca va gasi un partener. Oricum, nu cu PRM.
– Daca privim in interiorul Opozitiei democratice, nu credeti ca si PNL, si PD sunt responsabile de mentinerea lor la nivelul de sapte procente?
– Niciodata nu e de vina celalalt. Intotdeauna tu esti de vina. Problema este daca ei puteau sa faca mai mult. Si aici am eu un semn de intrebare. Nu stiu daca puteau, in conditiile unei Romanii care trece nu atat greu tranzitia, cat mult mai lent decat ar fi fost necesar. Aici este problema mea. Tranzitia asta era oricum dificila si insuportabila. Numai ca daca facem o comparatie cu ce s-a intamplat in Polonia, ne dam seama imediat unde am gresit noi. In Polonia, Guvernul instaurat imediat dupa caderea comunismului a facut toate reformele utile si ireversibile, cazand la 14 luni de la instaurare, cu mare scandal. Fostii comunisti care au venit la guvernare nu au mai avut ce face si au continuat reformele. Noi am inceput prost si am amanat atat de mult reformele, incat pe unele dintre ele le-am facut, practic, imposibile. Ceea ce se putea face in *91, *92, *93, nu se mai poate face in 2000 sau 2001. Si, in plus, aceasta amanare a atras niste tensiuni si probleme sociale importante. Astfel, s-a ajuns ca astazi, o buna parte din populatie sa priveasca cu mare ingrijorare tabelele de intretinere, costurile caldurii si apei secatuind practic veniturile oamenilor.
– Credeti, in aceste conditii, ca e posibila o revolta sociala?
– O revolta sociala nu poate fi posibila acum, dar o catastrofa electorala da, in sensul de a ne trezi cu o asemenea amestecatura la putere incat sa se intample ca pe vremea regretabilei CDR, cand nu se putea guverna, pentru ca PNTCD zicea una, PNL alta, PD alta, iar UDMR alta. Era ca o caruta trasa in toate sensurile. In fata am pus doi cai, iar in spate si pe laturi cate unul, iar rezultatul s-a vazut clar in toamna lui 2000.
– Vedeti posibila o noua constructie politica la alegerile din 2004?
– Mai degraba o noua alianta, pentru ca un nou partid nu prea cred. Anul 2000 a aratat cam care este limita de suportabilitate a romanului, in ceea ce priveste numarul partidelor politice. Limita nu trece de patru-cinci. Daca scoatem UDMR din discutie, raman patru partide. Cam asta e situatia. De ani de zile, e limpede ca societatea romaneasca nu e pregatita pentru existenta unui numar prea mare de partide. Si acum s-a ajuns la un numar potrivit si de aceea cred ca nu mai poate aparea un partid nou, decat stiu eu, dat fiind ca viata politica este la fel de irationala ca si economia. Te poti trezi cu un succes extraordinar al unui partid care acum nu exista. Am vazut chiar zilele trecute intr-un ziar prezentandu-se un partid de tineri, URR, care face minuni. Nu stiu, eu personal nu cred. Dar aliante se vor face sigur.
– Intrevedeti si posibilii aliati?
– Posibilitatile nu sunt multe. PNL si PD au o buna sansa sa faca o alianta. Dupa care, oricand, PSD poate sa faca o alianta sau cu PD sau PNL.
– Are nevoie PSD de aliati?
– Are, pentru a nu avea 60 de procente sau 66, ca FSN, pentru ca ar fi compromitator. Vrem sa intram in Europa si nu poti intra cu 66% in Europa, nu te crede nimeni. Si atunci e bine sa ai 48%, la care mai lipesti trei procente de la partidele aflate in Opozitie.
– Omul politic Nicolae Manolescu va ramane in continuare in umbra profesorului Manolescu?
– Eu nu mai sunt om politic. Am fost, intre 1991 si 2000, si am renuntat. Nu mai gasesc in mine motivatia. Nici inainte nu aveam eu una foarte puternica, dar acuma nu mai am deloc.
– In conditiile in care ar aparea un partid nou, de Dreapta, si v-ar solicita sa va implicati in acest proiect nou, ati accepta?
– Decizia mea de iesire din politica este irevocabila.
– Veti ramane numai la catedra?
– La catedra, la -Romania literara- si in alte locuri.
– In campania din 2000 v-ati implicat in sustinerea lui Mugur Isarescu. Va mai vedeti cu guvernatorul BNR? Credeti ca Isarescu mai are sanse in politica romaneasca?
– Asta depinde numai de el. Daca se hotaraste sa reintre in politica, de fapt sa intre cu adevarat in politica, ar avea sanse, pentru ca este un om inteligent, placut, cu o anumita experienta de conducere, pe care l-ar vrea si multi din tara, si multi din afara. El e bine situat. A fost, probabil, cel mai bun prim-ministru pe care l-am avut.
– Isarescu este mai bun ca prim-ministru sau ca presedinte?
– Eu cred ca este mai bun ca prim-ministru, pentru ca e un bun manager. Cred ca e si putin tanar pentru presedinte.
– Cum comentati conflictul BNR-Tanase Joita pe tema BIR?
– Nu ma pricep la finante, dar este atat de evident ca recursul in anulare al lui Joita Tanase este rezultatul unor jocuri de interese si ca BNR are dreptate, incat imi permit sa spun cu voce tare chestia asta.
– Credeti ca cineva are interesul sa subrezeasca pozitia lui Mugur Isarescu la conducerea BNR?
– Nu neaparat. In orice caz, cineva vrea sa invie mortul.
– Exista un interes politic?
– Poate unul economic, nu neaparat politic.
– Credeti in sansele de revenire a fostului presedinte Emil Constantinescu?
– Nu.
– De ce?
– In primul rand, pentru ca-i va fi greu sa recupereze handicapul guvernarii precedente, handicapul gestului de a nu mai candida, in conditiile in care Opozitia avea totusi nevoie de el si, in al doilea rand, nu cred ca mai poate aparea un partid nou. Jocurile sunt facute. Putem sa ghicim de pe acum cine va fi presedinte, cine va fi prim-ministru in 2004. E limpede ca amandoua functiile vor fi ocupate de oamenii PSD. Nu vad nici o piedica pentru ca Nastase sa nu fie presedinte sau prim-ministru, gasind oricand un candidat pentru presedinte in PSD. Chiar daca se va eroda la guvernare, PSD are sanse bune sa-si propuna in continuare echipa. Restul politicienilor trebuie sa mai astepte o mana, cum se spune la carti.
– Acest partid nou, URR se spune ca ar fi ghidat din umbra de fostul presedinte. Credeti ca un partid al tinerilor ar putea fi o trambulina pentru Constantinescu?
– Exista un lucru care pe mine ma face circumspect. Acesti tineri au venit cu niste mesaje pline de un umor neobisnuit in politica romaneasca. Or, n-am observat ca umorul sa fie calitatea principala a presedintelui Constantinescu. Poate ca acum, cand nu mai e presedinte, sa se fi gandit ca e bine sa-i lase pe altii sa faca programele si, eventual, limbajul. Cata vreme a fost presedinte, nu prea a apelat la tineri. Si acum, deodata, apeleaza. Nu stiu, poate ca e invatatura de minte dupa esecul din 2000. Dar eu nu cred. E un umor special aici, pe care nu-l regasesc la fostul presedinte.
– Tinerii din URR se identifica cu cei 15.000 de specialisti?
– Da, eu totdeauna am sustinut ca cei 15.000 de specialisti exista. Problema a fost ca nici un partid, si cu atat mai putin CDR, n-a fost capabil sa-i puna la treaba. Presedintele, cand a vorbit de cei 15.000 de specialisti, a dat o cifra valabila, teoretic. Problema e ca nu s-a nascut inca partidul care sa functioneze ca un aspirator si sa atraga in el tot ce e mai valoros in intelectualitatea romaneasca. Pana la urma, partidul e o treaba de intelectuali. Un partid al clasei muncitoare sau al taranimii este o naivitate.
– Cum explicati atunci esecul PAC?
– Era un partid al elitei. Doar o mentalitate comunista i-a facut pe unii sau pe altii sa conteste aceasta chestie. Politica se face de catre o elita si se aplica de sus in jos. Eu nu cred intr-o politica de masa pe baza de referendum. Nimeni n-a facut vreodata in istorie asa ceva.
– Cum comentati, in aceste conditii, modificarea Legii partidelor politice, in sensul cresterii numarului de semnaturi necesare inscrierii la 50.000?
– Cred ca aceasta masura va imputina numarul de partide si-i va impiedica pe toti veleitarii sa-si faca partid.
Iulia Nueleanu
caseta
Nopti albe pentru Ana
Cu putin timp in urma, Nicolae Manolescu aparea in paginile ziarelor la rubrica mondena, fapt mai putin obisnuit pentru un om al literelor si un fost politician. Evenimentul era insa deosebit. Nicolae Manolescu a devenit, in urma cu doar doua saptamani, tatic. Minunea din viata sa poarta numele de Ana. -Am ales numele pentru ca ne-a placut. Nu are o semnificatie deosebita. Nu ne-am gandit nici la mama fecioarei Maria, nici la bunica mea paterna, asa s-a nimerit-, sustine Nicolae Manolescu. Cum era si firesc, venirea pe lume a Anei a schimbat radical viata familiei Manolescu. -Dorm mai putin noaptea. Scriu mai mult ziua. Inainte scriam si noaptea, acum nu mai pot. Nu-mi fac concediu anul asta-. Cam acestea ar fi marile schimbari de moment prezentate de proaspatul tatic. Avand in vedere faptul ca Ana are doar doua saptamani, parintii ei nu au stabilit inca data botezului, asteptand ca ea sa mai creasca un pic.
Pana atunci insa, Nicolae Manolescu lucreaza cu sarg la volumul doi din -Istoria critica-, lucrare despre care nu stie insa cand va apuca sa vada lumina tiparului, avand in vedere ultimele evenimente din viata sa person
