Din ce în ce mai rare și mai firave la diametru sunt bulele care ies din găleata unde a fost aruncat peștele cel gras Roman Polanski, prins cu trudă de pescarii americani, după ani de påndă la buza copcii. Totodată, s-a fåsåit și unul dintre primii mari revoltați de prinderea peștanului, e vorba de ministrul Culturii din Franța. Acesta, poponaut declarat, purtånd mărimea 62 la ani, nepoțel de-al fostului președinte Mitterand (plouă și la ăștia cu rubedenii prezi-dențiale!), a fost prins descheiat la șliț, dovedindu-se că a practicat pedofilia turistică axată pe băiețași asiatici, după cum el însuși a recunoscut într-o carte autobiografică, publicată și premiată acum cåțiva ani. Precum se vede, ministrul-nepoțel avea motive întemeiate să-l privească pe Polanski ca pe un guru și să-l apere mai mult în nume personal, decåt guvernamental.
Iar petiția cu artiștii care cereau eliberarea imediată (rețineți, imediată, adică acum, pe loc!) a maestrului Polanski s-a transformat, mult mai repede decåt speram, într-o listă a rușinii. Și-au depus iscălitura pe-acest pomelnic de intimidare a autorităților peste 700 de barosani ai peliculei, între care, spre decepția mea, inși pe care îi admiram, precum Woody Allen, Martin Scorsese, spaniolul Almodovar (și ăsta cu bătături la fund!), Costa Gravas ș.a. De ce nu și-or fi văzånd oamenii ăștia numai de filmele lor, nu știu. Doar ca să ne arate că talentul poate să nu aibă nimic de-a face cu inteligența și moralitatea?
Tot în aceste zile, cånd lumea artistică își întinde la uscat pe sårmă toată gama de orificii din dotare, am mai aflat că unul dintre cei patru componenți ai grupului „Mamas and Papas“ s-a culcat, vreme de zece ani, cu fiică-sa.
Mă doare capul. Fără supărare, dar unde întorci capul, doar artiști incestuoși, pedofili, homosexuali și, uneori, ca-n cazul ministrului Culturii din Franța, homosexuali-pedofili. Fără supărare, întreb spre ceruri:
-Dumnezeule, pe ce hal de planetă ne-ai aruncat?
