Toamna plina si blanda, cu trei zile de veselie la Buzau. Fum des, lume multa, mancare din belsug in centrul orasului, pe spatiul din fata Palatului Comunal, cunoscut ca -platoul Dacia-. Buzaul tomnatic si european si-a sarbatorit produsele traditionale – renumitii carnati de Plescoi si covrigii buzoieni, marci intrate in circuit european – cu un festival devenit el insusi marca si aflat in aceasta toamna la editia a doua.
Considerate posibile produse de dezvoltat pe piata Uniunii Europene, inregistrate de catre Ministerul Agriculturii la Bruxelles, carnatii de Plescoi si covrigii de Buzau au o identitate clara pentru buzoieni, pentru romani si poate, de acum incolo, si pentru alti cetateni ai Europei. Fundatia Pro Civitas din Buzau a avut ideea de a face din aceste produse un prilej de mandrie pentru buzoieni: un festival care sa prezinte in fiecare toamna traditionalele retete care au facut faima Buzaului. -Dupa integrare, odata cu descentralizarea atat administrativa, cat si bugetara, se va produce o competitie intre judetele Romaniei – care vor trebui sa se subventioneze prin ceea ce produc – si alta pe plan european, intre alte marci europene. Si atunci, de ce sa participam la un festival al vinurilor de Bordeaux si sa nu participam la unul al celor de Buzau?-, explica Vlad Pufu, directorul fundatiei amintite, imboldul de a organiza un astfel de festival. Mai spune ca tot acest eveniment e tinut in mana de un singur om: Monica Dogaru, coordonatorul de program, care spune ca asa ceva n-ar fi putut organiza in alta parte. -Ţin la locurile acestea si lucrul care ma duce inainte este entuziasmul-.
Vinurile de Buzau nu sunt inca marca europeana, dar pot deveni. Pana atunci, insotesc foarte bine carnatii si covrigii la veselie.
Povestea carnatilor
Nimeni nu mai stie azi parcursul exact al carnatilor de la Plescoi, dar legendele, multe la numar, se incheaga intr-o poveste. Ea spune ca traditia lor dateaza de pe vremea popoarelor migratoare, carora le trebuia mancare uscata pentru a fi rezistenta la drum lung si care sa poata fi preparata din vitele pe care le pasteau. Reteta, atat de veche si de bine pastrata, este intr-adevar greu de contrafacut. Se stie ca ea contine carne de oaie, carne de capra si de vita si condimente foarte multe, dar cum anume se prepara si in ce proportii, este secret. La fel se intampla si cu istoria covrigilor de Buzau: ea vine de pe la 1800, cand aici se stabilisera negustori bulgari, sarbi si greci. -Kovrig–ul era un inel din faina, drojdie, sare si zahar, crocant si rumenit, pe care il serveau carciumarii greci musteriilor care beau vin.
Veselie in piata Dacia
Zeci de mese si bancute lungi din lemn formeaza o plasa sub care mozaicul compact si neted aminteste cu greu de fostul spatiu pe care adolescentii pe role il taiau in sus si in jos cu doar o zi inainte. Lumina galbena a unui octombrie clar patrunde printre snopurile de stuf ce inconjoara micile terase care vand vin de Pietroasa si carnati. In partea opusa, exact in fata Palatului Comunal, o constructie complicata, din fier si cabluri electrice, asteapta si ea tacuta. E scena de pe care artistii veniti din tara le vor tine companie petrecaretilor cu muzica populara, usoara, folk, dance. E ora pranzului si deocamdata nu e multa lume: batrani curiosi, studenti picati pe acasa din intamplare, gospodine in trecere. Miroase a mici, a pastrama si a carnati fripti. Miroase a fum.
Strada dintre Palat si fostul CEC, spre Chiristigii, e sub asediul cosarilor si al tuturor mesterilor populari pe care ii puteti imagina: olari, impletitori, pielari, tesatori. Fiecare vinde ce a lucrat cu mana lui: cosuri, papusi, seturi de cesti din lut, oale, linguri, posete, palarii, bijuterii, cufere, milieuri, pulovere, caluti din lemn, fotolii si scaune impletite, masti, oluri de Transilvania, decoratiuni rustice, obiecte din lemn. I-am mai vazut si la alte festivaluri, dar aici vestitele -vrajitoare pe bat- de la Sinaia, numai bune de pacalit fazanii de turisti, au fost inlocuite cu oale de fiert sarmale, pe scurt, cu lucruri mult mai practice si mai variate. E aglomeratie mare, oamenii sunt curiosi, se uita, intreaba, pipaie, cumpara. Organizatorii spun ca mestesugarii au aflat singuri de festival si au cerut sa participe, ba chiar ca au venit cu noaptea in cap si s-au certat un pic pe locul pe care sa-l ocupe fiecare cu taraba sa. Metoda ingenioasa de a-i calma a fost sa li se ofere protectie si posibilitatea de a vinde pana noaptea tarziu, in paralel cu desfasurarea spectacolelor de pe scena.
Ora dupa ora, piata se anima si ajunge la lasarea serii atat de ticsita de oameni, incat aproape nu te mai poti misca. Pe scena, ansambluri folclorice indeamna -sa bem si sa ne veselim-. Artistii care au animat petrecerea cunosteau festivalul de acum un an. Prima editie a fost organizata in parcul Crang, dar ea s-a mutat in plin centru pentru ca oamenii sa aiba acces mai usor si sa poata ramane pana tarziu. Europene sau nu, -marcile- traditionale buzoiene au dat prilejul oamenilor de a se strange impreuna intr-o toamna calda si de a petrece pur romaneste. Sonia Cristina Stan
