Mai mult decât în orice altă perioadă a vieții, traumele lasă urme adânci în copilarie, putând aduce schimbări chiar la nivelul ADN-ului. Mai ales în cazul copiilor predispuși genetic la depresie și anxietate, traumele pot mări această vulnerabilitate, făcând ca organismul să aibă dificultăți în a gestiona stresul. Rezultatul: apariția depresiei, a stresului post-traumatic, afecțiuni înrudite cu anxietatea pe întreg parcursul vieții. Descoperirea este o premieră, ea aparținând oamenilor de știință de la Institutul de Psihiatrie Max Planck din Munchen. Gena cel mai des afectată de traume este FKBP5, aceasta fiind cauza instalării diferitelor afecțiuni, relatează ScienceDaily. Multe dintre boli apar pe fondul interacțiunii dintre gene și influențele din afară. Evenimentele traumatice, mai ales în copilărie, constituie un factor de risc major în bolile psihice. E drept însă că o contribuție are și bagajul genetic, predispoziția purtată de ADN. Se pare că dacă vor apărea sau nu boli în urma abuzului, traumelor, depinde de anumite variante ale genelei FKPB5. În urma analizării unor mostre de ADN provenind de la copii și adulți ce trecuseră prin traume, s-a descoperit că subiecții care ajunseseră să sufere de boli psihice erau cei care suferiseră în copilărie. Pe fondul stresului extrem și a abundenței de hormoni ai stresului au loc schimbări la nivelul genei mai sus menționate, bineînțeles dacă și predispoziția genetică este prezentă. În cazul în care acești factori există, schimbările la nivelul ADN-ului sunt permanente. Descoperirea de față este prețioasă pentru că poate duce la schimbări în tratament și, implicit, la o mai mare eficacitate a acestuia.
Geo Ioanid
