Sunt cateva luni de cand a plecat discret dintre noi – discret, asa cum a trait in anii din urma – o actrita care ne-a incantat, odinioara, cu farmecul ei, in zeci si zeci de roluri, pe scena si pe ecran. Am vrut sa-i schitez un portret chiar atunci, cand am aflat trista veste. Dar m-am luat cu viata, intre timp am fost si plecat, la Festivalul international al filmului de la Moscova, astfel ca au trecut, iata, cateva luni de la despartire. Recurg la zicala cu -mai bine mai tarziu decat niciodata- si simt nevoia sa-i desenez in ziar, astazi, o -schita de portret-: nu de alta, dar Nineta Gusti este, pentru toti cei care au cunoscut-o sau au vazut-o, in teatru si in film, o amintire draga, de neuitat, iar pentru generatiile tinere, care n-au avut prilejul s-o vada, biografia sa artistica este de luat aminte…
-Crevedia e cum iesi din Buftea. Consiliul popular e cum intri in Crevedia, iar in spatele lui, casuta verde in care domneste regina hazului de odinioara si a farmecului de a trai cu farmec, chiar si la pensie-. La 13 ani dupa ce Nineta Gusti iesise la pensie – asta se intampla prin primavara lui 1984 -, colega mea de breasla Eva Sarbu lua autobuzul si mergea prin Buftea s-o intalneasca pe actrita retrasa departe de lumea dezlantuita. A fost una dintre ultimele relatii importante ale actritei cu presa (a aparut, atunci, un interviu amplu in revista -Cinema-, intitulat – cu vorbe ale Ninetei Gusti – -Am iubit lumea. Oamenii. Toti oamenii-). De atunci au trecut inca vreo 18 ani, actrita a trait uitata in casuta ei verde din Crevedia si s-a stins, ca o lumanare ajunsa la capat, in primavara acestui 2002, in pragul venerabilei varste de 90 de ani (ar fi devenit nonagenara in noiembrie 2003), luand cu ea o intreaga lume, a scenei si a ecranului romanesc de odinioara (ultima aparitie pe ecran a Ninetei Gusti dateaza din 1983, in filmul Cristianei Nicolae, De dragul tau, Anca!).
Actrita s-a nascut la Iasi, in 27 noiembrie 1913. In teatru a fost eleva doamnei Lucia Sturdza Bulandra. Dupa doua saptamani de Conservator a si inceput sa joace pe scena (un rolisor mic, era o balerina de circ). Isi aminteste Nineta Gusti: -Eu vorbeam moldoveneste pe atunci si doamna Bulandra mi-a pus conditia asta: ?çVrei rolul, in doua saptamani sa nu mai aud la tine nici un si si nici un s?ê. Si nici c-a mai auzit-. Despre doamna Bulandra are numai cuvinte de lauda si de recunostinta: -Era grozava. Avea prestanta, avea o forta extraordinara. Si era o profesoara. Ii placea sa o infrunti. La inceput n-am indraznit, dar cand am vazut eu ca mai mult spor ai la dansa cu infruntarea decat cu supunerea, mi-am luat inima in dinti si m-am apucat sa-i spun cum nu sunt eu de acord cu plansul pe scena. Ca – ziceam eu – totul e sa planga cel din sala, nu eu, pe scena. Si nu s-a suparat-. A jucat la inceputurile carierei cu Ion Manolescu, cu Gheorghe Storin, a avut mereu cuvinte frumoase despre marii actori cu care s-a intalnit pe scena in primavara carierei sale teatrale. -De Ion Manolescu am fost atat de indragostita, ca nu-mi vedeam capul. Dar cate colege de-ale mele, fete frumoase, frumoase, nu ca mine, nu-l iubeau!? Si pe Storin l-am iubit… Daaa! Erau atat de talentati, erau atat de mari, aveau atat farmec si atata personalitate, ca nu se putea sa nu-i iubesti-… In amintirile actritei, pe cat de cald este evocata doamna Bulandra, care-i spunea -mititica- si o iubea, pe atat de rece parea Tony Bulandra: -Nu putea sa ma sufere. Si nu stiu cum se intampla, dar rolisoarele mele tot cu el le aveam si toate erau asa ca trebuia sa fiu amorezata de el. Tony nici nu se uita la mine. Isi spunea rolul lui, se uita in alta parte si eu vorbeam singura. La o repetitie m-am oprit in mijlocul replicii. <Ce este acolo, ce se intampla?> – a intrebat doamna Bulandra din sala. <Ce stiu eu, mititica dumitale!> S-a oprit. <Ce, nu mai stii rolul?>. <Ba-l stiu, dar daca va uitati in alta parte, nu mai pot sa-l spun>. Si doamna Bulandra din sala, <Are dreptate mititica!>-. Ei, se uita pe urma Tony la mine, dar cu o ura in ochi de-ti taia tot amorul. Sigur, in amintirile acestea e toata candoarea si franchetea actritei de farmec care a fost Nineta Gusti. A lasat in urma multe roluri de neuitat pe scena. Printre ele, acelea din Femeia indaratnica – spectacol care s-a jucat ani la rand -, din Fizicienii, Gaitele, Nunta lui Figaro, pe scenele de la Teatrul Armatei, de la -Nottara-, unde a jucat alaturi de multi actori mai tineri (despre care, de asemenea, are cuvinte frumoase), Sanda Toma, Migri Avram-Nicolau, George Constantin. Dar, la ora amintirilor, actrita nu ezita sa-i marturiseasca Evei Sarbu si regretele, in camera cu trei pisici din Crevedia: -Numai stii ce-mi pare rau? Ca televiziunea si radioul isi aduc aminte de noi numai dupa ce murim. Dar, uite, eu as fi teribil de curioasa sa revad si sa ascult anumite roluri pe care le-am facut la viata mea. Exista niste inregistrari la televiziune si cu Fizicienii, si cu Nunta lui Figaro, cu Gaitele si mi-ar placea sa ma vad cu ochii mei de acum si, daca sunt proasta, sa ma injur singura. Ca dupa ce n-oi mai fi au sa ma injure destul altii…-.
Majoritatea rolurilor cinematografice ale Ninetei Gusti au fost roluri episodice. Unul dintre primele sale roluri cinematografice (in acelasi an juca si in Avalansa de Gheorghe Turcu) a fost insa un rol principal: juca – alaturi de Grigore Vasiliu Birlic, Carmen Stanescu si Ion Lucian – in comedia Doi vecini de Geo Saizescu, dupa Tudor Arghezi. A fost o adevarata bucurie a ochiului personajul portretizat de Nineta Gusti, intr-o companie actoriceasca selecta: haz, distinctie, simt al nuantelor, ironie, eleganta, diplomatie, actrita avea tot ce-i cerea rolul si afisa, de la debut, disponibilitati cinematografice multiple si complexe. Din pacate, cinematograful romanesc n-a stiut sa profite de insusirile sale deosebite decat arareori, oferindu-i indeosebi roluri micute. Geo Saizescu, simtindu-i harul, avea s-o mai distribuie, de-a lungul anilor, in multe dintre filmele sale: Un suras in plina vara, Asta seara dansam in familie, Pacala, Eu, tu si Ovidiu… Avea sa joace in Telegrame de Aurel Miheles si Gheorghe Naghi, Doi baieti ca painea calda de Andrei Calarasu, Canarul si viscolul, Puterea si adevarul, Operatiunea -Monstrul-de Manole Marcus, Parasutistii de Dinu Cocea, Raul care urca muntele de Cristiana Nicolae, Singur de cart de Tudor Marascu. Si cam atat… Nu-i prea putin?
Ne vom aminti mereu cu dragoste si veneratie de Nineta Gusti…
