Biserica -Curtea Veche- din ansamblul Palatului Domnesc din Capitala reprezinta cel mai vechi edificiu de cult din Bucuresti. Secolul al XVI-lea este marcat, din punct de vedere arhitectural, de ridicarea noului Palat Domnesc si construirea bisericii-paraclis cu hramul -Buna Vestire-, care, mai tarziu, va fi cunoscuta drept biserica -Curtea Veche-. Zidita in timpul primei (1545-1552) ori al celei de a doua domnii (1553-1554) a lui Mircea Ciobanul, ctitoria religioasa de la Palatul Domnesc constituie, din punctul de vedere al arhitecturii, expresia artei ecleziastice muntene, completata cu influentele moldovenesti specifice secolului al XVI-lea. Comparativ cu bisericile ridicate anterior sau cu alte biserici din Muntenia datand din acelasi secol, biserica -Buna Vestire- se remarca prin intrebuintarea contrafortului, element specific arhitecturii moldovenesti, utilizat mai degraba cu rol decorativ si numai izolat in Muntenia acestei perioade. Nu in ultimul rand, specificitatea arhitecturala de secol XVI este data de simplitatea si, in acelasi timp, impozanta decorului fatadelor, format printr-o alternare de zone orizontale de tencuiala si fasii de caramida aparenta.
Edificiul de cult a suferit mai multe modificari in timp, cauzate in principal de incendiile si cutremurele care au afectat Bucurestii de-a lungul secolelor. Insa. prin grija domnitorilor Gheorghe Ghica, Serban Cantacuzino, dar mai ales a lui Constantin Brancoveanu, biserica a fost refacuta si renovata. De asemenea, portalul, care nu se leaga de restul cladirii, dar care se evidentiaza printr-un reusit efect decorativ, a fost asezat in 1715, de Stefan Cantacuzino, din timpul caruia dateaza si cateva resturi de picturi din interior.
In prima jumatate a secolului trecut, mai exact in anul 1935, este realizata, dupa planurile arhitectului Horia Teodoru, casa parohiala, asezata in fata bisericii. Cu un aspect asemanator acesteia, casa parohiala este decorata la colturi cu doua mozaicuri ce redau imaginea biblica a -Bunei Vestiri-.
