Aventura a debutat acum trei ani, cand Bernard Faivre D*Arcier, directorul Festivalului de la Avignon, a conceput proiectul de cooperare europeana THEOREM. Titlul ales, reprezentand initialele frantuzesti ale Theatres de l*Est et l*Ouest. Rencontres Europeennes du Millenaire exprima si scopul acestui program. El vizeaza reunirea profesionistilor europeni din lumea teatrului si a dansului, scopul fiind promovarea si sustinerea tinerilor artisti din Est. De-a lungul anilor, originala organizatie a coprodus peste 20 de spectacole, a organizat stagii de formare, a initiat schimburi intre creatori, pe care i-a prezentat la mari festivaluri si pe scene importante. Faivre D*Arcier declara: -THEOREM s-a nascut din constiinta ca largirea unei Europe presupune un embrion de politica culturala comuna-. In acest sens, dupa caderea Zidului Berlinului, in noul context geopolitic, THEOREM a fost o sansa pentru tinerii oameni de teatru si coregrafi de a supravietui in locuri unde regulile clasice de formare si finantare au fost bulversate, de a exista dincolo de frontiere, intr-un context international. Programele erau o invitatie la a vorbi o limba universala sau la punti de confruntare cu traditii nationale. Aceasta -gura de aer- s-a dovedit benefica pentru mai multe talente. THEOREM a sustinut si lansat niste valori astazi europene: romanul Silviu Purcarete, lituanianul Oskaras Korsunovas, polonezii Korzysztof Warlikowski, Grzegorz Jarzyna, ungurul Arpad Shilling, directori de scena, multi dintre ei, elevi ai patriarhilor regiei moderne Grotowski, Giorgio Strehler, Peter Brook, Krystian Lupa, Eimuntas Nekrosius. In proiectele THEOREM s-au aflat si multi artisti romani. Astfel, organizatia a promovat Danaidele, coproductie internationala realizata de Silviu Purcarete, si a avut printre colaboratorii ei foarte apreciati pe regizorul Alexandru Dabija, coregraful si dansatorul Mihai Mihalcea.
THEOREM a fost o prezenta puternica si la editia 2002 a Festivalului de la Avignon, cu cinci productii in programul oficial, din Polonia, Rusia, Bulgaria. Vedeta acestei selectii, facuta la Nathalie Vimeux, colaboratoare apropiata si inspirata a lui Bernard Faivre D*Arcier, a fost Krysztof Warlikowski cu Purificati de Sarah Kane, un spectacol crud, la nivelul textului si al montarii, intens mediatizat. Autoarea, care s-a sinucis in 1999, la varsta de 28 de ani, vorbeste despre maladiile Occidentului consumist, vazut prin prisma erosului, in ipostaza lui pervertita, degradata si denaturata. Calvarul dragostei, alienarea provocata de incest, homosexualitate, schimbarea sexului. Eroina este o fata obsedata de relatia incestuoasa cu fratele ei ucis si caruia doreste sa-i pastreze imaginea vie, incercand sa-si schimbe sexul si, astfel, sa se identifice cu el. In jurul ei misuna fiinte degenerate, victime ale unui tortionar, care are voluptatea de a le intretine viciul pentru ca, apoi, sa-i extermine. Reprezentatia te izbeste cu o violenta care vine din frica de viata si pe care presa franceza o numeste -neobrutalism-, iar regizorul declara: -Montand Purificati, eu violez publicul (…), asa cum las viata sa ma violeze. Eu permit ca armura pe care societatea mi-a dat-o sa fie distrusa. Nu ma aflu in tenebre, ci intr-o cautare nelinistita. Dar nu am scop. Ca si Brook si Lupa, maestrii mei, eu caut dincolo de limite. Vreau sa stiu cum sunt, cum ma simt, o creatura care nu are rusine sa se imparta si cu altii pe acest drum. Ca si Sarah Kane, nu ma ascund dincolo de intelect-.
Sub semnul -neobrutalismului- se inscrie si Festen, montare a compatriotului sau, Grzegorz Jarzyna. Este o varianta scenica a celebrului film al regizorului Thomas Vitterberg, revelatia Festivalului de la Cannes. Varianta teatrala demasca ipocrizia si minciuna in familie, cucerind publicul si critica. Austeritatea mizanscenei contrasteaza cu virulenta replicilor si a tacerilor. La aniversarea a 60 de ani de viata a unui tata, un pastor respectat de comunitate, fiul isi va razbuna, printr-un rechizitoriu ritual, sora care s-a sinucis torturata de incestul la care a fost supusa de venerabilul sarbatorit.
La antipod, s-a situat Planeta de rusul Evgheni Griskoviet, realizatorul unor monospectacole pe care le-a prezentat cu succes in turneu in Europa. Emblema lor este, declara regizorul-dramaturg, -noua sentimentalitate-. In Planeta, el aduce la rampa amintirile sale din copilarie, din timpul serviciului militar, impreuna cu reveriile existentei sale cotidiene. Este un lung monolog provocat de imaginea unei tinere care priveste la fereastra. Un dialog cu un martor tacut – publicul, ale carui replici sunt hohotele de ras sau lacrima din coltul ochiului. -Ceea ce ma intereseaza – marturiseste Griskoviet – este sa fiu inteles. Oamenii vin la teatru ca sa auda vorbindu-se de ei-.
Pe afisul de la Avignon a figurat si o dezbatere de anvergura, organizata de THEOREM, intitulata Cultura si Constructie Europeana, la care au participat importante personalitati. Genavieve Fraisse, parlamentar european, Antonios Kosmopulos, responsabil cu programul Cultura 2000 in Comisia Europeana, Raymond Weber, director al Departamentului Cultura si Patrimoniu la Consiliul Europei, coregrafa Sasha Waltz, dramaturgul Jochen Sandig, Rose Fenton, directoarea Festivalului LIFT de la Londra. Concluzia intalnirii, moderata de Emmanuel Walon, a fost ca fondurile Comisiei Europene trebuie sa sprijine, in continuare, programul THEOREM, care are un rol insemnat in crearea unei Europe culturale ce trebuie sa armonizeze Estul cu Vestul. Iar obiectivul acestei prestigioase organizatii, care este spectacolul viu, il dau contextele politice, sociale si artistice diferite. Artistul e liber, au semnalat participantii, dar nu independent, ci dependent de publicul caruia i se adreseaza, responsabil de ce imagine ofera lumii prin teatru si dans.
