Așa cum îl recomandă numele, bretonul și ochii săi mari, albaștri, Crin Antonescu este o persoană sensibilă. Poate prea sensibilă, dacă luăm în calcul declarațiile sale recente făcute la emisiunea lui Ciutacu. Întrebat când a plâns ultima dată, candidatul PNL la prezidențiale a răspuns senin: „acum vreo două luni eram singur acasă și mi-am amintit niște întåmplări din viața mea“. Răspunsul denotă ceva cam mult estrogen la un politician care dorește să fie un bărbat de stat, gata să conducă o țară complicată, ce se confruntă cu prea numeroase și dureroase probleme.
Deoarece candidatul liberal nu ne-a spus motivele pentru care a dat frâu liber lacrimilor, în timp ce era singur acasă, am făcut un scurt sondaj, încercând să aflăm de ce ar fi trist Crin. Primul răspuns: îi era frică să stea singur acasă. Sărăcuțul de el! Dacă viziona „Singur acasă“ 1, 2, 3 ar fi avut probabil o alternativă… Cel de-al doilea răspuns oferit de cei întrebați: nu-i mai răspundea Alina Vălean la cererea în căsătorie. Trist cu adevărat, mai ales că cererea era publică și toată lumea se întreba de ce doamna nu-i mai dă niciun sms. Cel de-al treilea răspuns, și probabil cel mai plauzibil: a aflat că nici măcar Patriciu nu-l mai susține așa cum îi promisese. Pentru această veste merita să plângă în hohote, întrucât mulți îl urmăresc pe la colțuri (uite-l pe Tăriceanu!), așteptând, precum vulturii, să se hrănească din cadavrul politic al lui Crin.
Dincolo de motivele care l-au determinat pe Crin să plângă în pumni, singur acasă, mai rămâne fără răspuns o întrebare importantă: cine-i cocoșul în PNL?
