Fostul șef al unității de contraspionaj “țări estice” (UM 0110), numită și “unitatea anti-kgb”, a dezvăluit și el anumite informații cu privire la scenariul pe baza căruia s-au derulat culisele evenimentelor din decembrie 1989.
Deși depoziția făcută de el în fața Comisiei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 n-a fost făcuută publică, am intrat în posesia notițelor făcute, în timpul audierii acestuia, de către unul dintre membrii Comisiei. Aflăm, astfel, că general maiorul Nicolicioiu a oferit comisiei informații despre cåțiva indivizi racolați de serviciile de spionaj ungare sau sovietice. Primul dintre ei, Laszlo Tokes, despre care Nicolicioiu declară că era dovedit 100% ca agent al Budapestei, este deja cunoscut. Al doilea personaj, al cărui nume nu este făcut public, avea să ajungă adjunct al ministrului culturii, dar nu se cunosc alte amănunte cu privire la identitatea sa. “În 1988 a venit un agent ungar, sub acoperire de angajat al unui institut de economie mondială, a recrutat un romån, un viitor adjunct de ministru al culturii, să recruteze grupuri de romåni să acționeze în interior pentru credibilitate” – spune generalul Nicolicioiu. Urmează activistul Gheorghe Apostol, racolat de sovietici pe cånd era ambasador în Argentina și care, la întoarcere ar fi fost preluat de atașatul II de la Ambasada URSS, Krasnov. Întrebat de “Gheorghe”, unul dintre filorii de la unitatea anti-kgb, de ce s-a întålnit cu Krasnov, Apostol ar fi spus că “rușii l-au salvat și nu poate uita”. Brucan ar fi fost “lucrat” de Direcția a III-a (contraspionaj), ceea ce înseamnă că era suspectat că ar fi agent al unei țări occidentale. Trecem (vorba golănasssului SOV), peste truismul privind racolarea generalului Militaru de către GRU. Cea mai interesantă dintre informații este, însă, cea despre legătura informativă dintre Victor Athanasie Stănculescu, adjunct al ministrului apărării și atașatul militar Aradi, de la ambasada Ungariei la București. “În septembrie (1989 – n.red), atașatul Aradi a fost presat de la Budapesta să dea informații și a răspuns că “måine” primește setul de informații. A doua zi l-am urmărit și Aradi a intrat în cabinetul ministrului adjunct al apărării, care apoi nu pentru acest lucru și-a pus piciorul în ghips” – a declarat în fața Comisiei generalul Nicolicioiu. Legătura dintre cei doi a fost recunoscută, ulterior, de Victor Stănculescu, care a declarat că i-ar fi dat atașatului militar ungar doar informațiile de care avea nevoie! “Aradi vorbea românește perfect, am discutat cu el de câteva ori, mi-a povestit cum a trăit în România și cum a ajuns apoi în Ungaria. L-am simpatizat. Mi-am dat seama că vrea să afle mai mult despre noi, știam că are nevoie să obțină anumite informații, i-am dat exact ce știam că avea nevoie să obțină, nu i-am dat nimic în plus, care să penetreze în interior. Aveam destule variante pentru străini, să le dau ce voiam eu, nu ce voiau ei” – a declarat Stănculescu, ulterior, într-un interviu. Nicolicioiu mai prezintă și o dovadă că operațiunea “Tokes” a fost atent pregătită. Astfel, el invocă o înregistrare telefonică din 12 decembrie (deci cu trei zile înainte de încercarea de evacuare a lui Tokes) din care rezultă că fuseseră deja stabiliți și se aflau “în dispozitiv” cei care aveau să facă “lanțul viu” din jurul pastorului racolat. Sau reformat.
Ungurii au racolat, în 1988, un viitor adjunct de ministru al culturii
“Serviciile secrete din URSS, Ungaria, Jugoslavia, țările NATO, erau deosebit de active în țară înainte de 1990 – avånd bază de lucru aici.
Din punct de vedere al KGB-ului pe noi ne socoteau importanți ca orice țară occidentală. Acționau prin turiști, delegați, etc. Am cunoscut multe din sursele lor de informații. Din 1987 s-a intensificat culegerea de informații. Căutau date negative, motivații pentru amplificarea negativului din țara noastră. Incitau împotriva țării dar cu adresă: discreditarea și înlăturarea lui Ceaușescu – se gåndeau și la urmașul lui Ceaușescu. Colaborau – aveau schimburi de informații cu occidentalii- pe aceeași poziție – în general ostilă țării noastre. Serviciul nostru avea competență pe teritoriul național. În ce privește serviciile ungare – ele erau subordonate țelurilor iredentiste.
În 1988 a venit un agent ungar, sub acoperire de angajat al unui institut de economie mondială, a recrutat un romån, un viitor adjunct de ministru al culturii, să recruteze grupuri de romåni să acționeze în interior pentru credibilitate. Apoi, s-a încercat crearea unei agenturi puternice din råndul preoților.
Problema s-a preluat de Direcția l-a care avea competență cu iredentismul, naționalismul, cultele. Apoi Györfy a și fost expulzat – șeful agenției comerciale – era amestecat și Hodiș – au creat filiere active de difuzare a unor materiale iredentiste – chiar și în gențile lor diplomatice, în județele din Transilvania. Asta făcea și consulatul de la Cluj – difuzau materiale cu tentă iredentistă. Au fost prinși, atenționați, dar să nu complicăm relațiile politice alte măsuri nu s-au luat.
Ungurii au trimis în Romånia circa 1000 de agenți
La nivelul nostru, dacă serviciul ungar sau sovietic s-ar fi implicat în declanșarea evenimentelor din decembrie ’89 – dacă ar fi primit ceva ordine în acest sens, trebuia să știm și noi! Dar nu am avut astfel de informații. Dar a fost acea situație că au determinat, în special tineri maghiari romåni, să emigreze. Din 1988, 1989 începeau să-i trimită înapoi, printre care și unii recrutați în serviciile lor. Din cei 30.000 s-au trimis cca 1000.
Noi aveam acreditați în Ungaria 9 persoane cu 2 mașini – ei aveau 87 acreditați cu 127 mașini aici la București.
Am un singur caz, în 12 dec. – viceconsulul Csikos este sunat din Timișoara si i se spune că “suntem organizați, avem lanț viu Timișoara – Gyula – sîntem în jurul lui Tokes”, și au luat legătura și cu consiliul județean! (Tokes era lucrat de Direcția I și nu de noi – Unitatea 110; este o anomalie aici, Tokes dovedit 100% că-i agent al Budapestei trebuia “lucrat” de noi, dar noi nu mai aveam bani). Contra americanilor lucra Direcția a lll-a,(…) dar noi o aveam pe fiica lui Pacepa.
Din 20 decembrie n-am mai lucrat, stăteam în sediul de pe Roma, cu armamentul, să ne apărăm, am cumpărat cozi de mături să ne apăram dacă vin huligani peste noi.
A crescut numărul turiștilor – veneau și dinspre sud. Am discutat cu șeful vămilor. Nu puteam urmări turiștii decåt (…..) nu știu de ordinul prin care s-ar fi renunțat la notarea în vamă a numerelor mașinilor ce intrau în țară. Primeam de la județe – dacă se înscriau la hoteluri. De hoteluri se ocupa Direcția a lll- a, ca pt occidentali.
N-am făcut problemă specială că s-a înmulțit numărul turiștilor sovietici în 1989. Acțiunile erau orientate în București, dar și în Timșoara, Transilvania etc.
Nu cunosc nimic despre conflictele între “turiști sovietici” și agenți maghiari (Vîlcea)
Iulian Vlad a fost informat despre “scrisoarea celor șase”, dar nu a stopat-o
Din sept. ’89 erau informații că se precipită niște acțiuni – foști activiști- ilegaliști aveau aderență la servicii străine, în special sovietice! Ex: “scrisoarea celor 6”. Apostol și Bîrlădeanu s-au întålnit cu Brucan în ’88 în vară de două ori. Apostol a fost recrutat de KGB prin Argentina. Cånd a revenit a fost contactat de Krasnov – de la ambasada URSS- atașat ll. “Gheorghe” al nostru care i-a filat l-a întrebat apoi ce a căutat acolo. A spus că rușii l-au salvat și nu poate uita. Apostol avea 10.000 pensie. Buhoiu a publicat în SUA ceva materiale scrise de Apostol. “Scrisoarea celor 6” a fost redactată de Brucan – ceilalți nu mai aveau ce să completeze. Niciunul n-a semnat, Brucan doar le-a scris numele pe scrisoare. Sencovici, Fazecas n-au acceptat să semneze. Pîrvulescu a a spus să nu dea scrisoarea la occidentali, ci la ruși. Ceilalți erau șocați că nu mai au ce completa la scrisoare, că era deja redactată. Brucan a fost la Viena, în America, la Moscova, iar apoi a revenit în țară. Pe Brucan îl lucra Direcția a lll-a. Am știut și cînd va preda scrisoarea, am raportat la Vlad, dar nu l-au stopat. Pe Bårlădeanu l-a contactat un evreu- comerciant.
După predarea scrisorii, toți în afară de Brucan au făcut scrisori de căință către Ceaușescu!! Astfel, am scos cazul din sfera penalului, doar că au fost excluși din partid. Militaru era “lucrat” de Direcția a lV-a – contrainformații militare – așa că nu cunosc legătura lui cu KGB.
În septembrie, atașatul Aradi a fost presat de la Budapesta să dea informații și a răspuns că mîine primește setul de informații. A doua zi l-am urmărit și Aradi a intrat în cabinetul ministrului adjunct al apărării, care apoi nu pentru acest lucru și-a pus piciorul în ghips.
În Cluj aveam opt persoane lucrate de Direcția l, ca și Tokes, pentru că iredentismul și cultele erau în sarcina lor, nu a noastră.
(26 ianuarie 1994, General Maior Nicolicioiu, fostul șef al unității de contraspionaj “țări estice”, UM 0110)
