Pe ultima suta de metri inainte de a fi prezentat oficialilor romani, raportul consultantului Schroder Salomon Smith Barney, selectat pentru finalizarea procesului de privatizare a RomTelecom, da la iveala un fapt naucitor: scaderea valorii actiunilor operatorului de telecomunicatii. Astfel, daca in 1998, cand compania OTE a achizitionat pachetul de 35% din actiunile RomTelecom, valoarea de piata a operatorului national de telefonie era de 1,9 miliarde dolari, azi, dupa trei ani si jumatate, in care s-au investit circa 1,5 miliarde de dolari in modernizare si dezvoltare, societatea este evaluata la 700-800 milioane de dolari, ne-au declarat surse din Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei (MCTI). Ceea ce inseamna ca, in decurs de patru ani, in ciuda investitiilor facute, valoarea operatorului national de telefonie s-a diminuat de circa 2,5 ori. Aceleasi surse au precizat ca exista mai multi factori ce au condus la o astfel de concluzie, unul dintre acestia fiind chiar situatia financiara critica a operatorului de telecomunicatii.
Conjunctura internationala nefavorabila, cu o piata a comunicatiilor in declin, precum si faptul ca de aceasta data nu va mai urma un monopol de patru ani, asa cum s-a intamplat la prima etapa a privatizarii, sunt doua din aspectele ce au determinat o cotatie la un nivel asa de scazut. La acestea se adauga situatia financiara critica a RomTelecom, datoriile pe termen scurt ale operatorului de telecomunicatii catre banci si furnizori fiind de circa 650 milioane de dolari, fata de 300-350 milioane de dolari, cat inregistra societatea ca obligatii de plata, pe termen lung, la momentul privatizarii din 1998.
Trebuie spus ca directorul general al RomTelecom, Panagiotis Kargados, a atras atentia asupra dificultatilor majore cu care se confrunta RomTelecom, dificultati ce au determinat sistarea programului de modernizare. Kargados a avertizat in cursul lunii iulie ca fara o majorare a capitalului care sa aduca bani in companie, RomTelecom risca sa intre in faliment. Mai mult, dl. Kargados a invinuit statul roman, principalul actionar, de aceasta situatie, aratand ca nici nu au venit cu bani, nici nu au mai permis majorarea tarifelor in acelasi ritm cu devalorizarea monedei nationale si cu inflatia. Se pare insa ca ministrul comunicatiilor, Dan Nica, nu este nici pe departe ingrijorat de criza pe care o traverseaza RomTelecom, cu toate ca statul este inca proprietarul a 65% din capitalul social al operatorului de telecomunicatii.
Afirmatiile mai mult decat nonsalante ale ministrului de resort ne fac sa ne intrebam daca domnia sa nu ignora cu buna stiinta aceasta situatie, pentru a linisti de fapt Executivul in privinta viitorului acestei societati nationale. Astfel, domnia sa a declarat ca situatia financiara a RomTelecom nu difera semnificativ de cea a altor operatori din Europa, uitand ca operatorul roman de telecomunicatii este inca monopol si in aceste conditii inregistrarea unor astfel de pierderi nu este deloc normala, asa cum vrea sa induca dl. Nica. Nu trebuie uitat ca ceilalti operatori din Europa chiar activeaza pe o piata concurentiala si nu multi sunt in situatia de a avea datorii pe care sa nu le poata acoperi.
Cum s-a ajuns in aceasta situatie, greu de spus.
Sursele citate ne-au precizat ca declinul a inceput in momentul in care s-au consumat banii ce au revenit operatorului de telecomunicatii din majorarea de capital, ca urmare a tranzactiei din 1998 (cele 337,5 milioane de dolari), respectiv in primavara lui 2000. Programul investitional, de 2,5 ori mai mare comparativ cu cel de dinaintea momentului privatizarii, a condus la acumularea de datorii catre furnizorii de echipamente si fata de banci. Mai mult, investitiile realizate nu au fost directionate catre zonele care aduc profituri, grecii avand obligativitatea, prin contractul de privatizare, a instalarii unui anumit numar de linii in mediul rural.
Daca mai tinem cont de faptul ca s-au facut si multe investitii nejustificate economic si ca din 2001, prin instituirea controlului Oficiului Concurentei asupra tarifelor, grecii nu au mai dispus de veniturile pe care scontau, avem o imagine a colapsului in care a intrat RomTelecom. Odata consumate cele peste 300 milioane de dolari, grecii au facut demersuri pentru obtinerea unui imprumut de la BERD, dar momentul ales nu a fost prielnic, fiind sfarsitul mandatului guvernarii Isarescu. Apoi a fost randul grecilor sa schimbe mandatul, in aprilie- mai 2001, si astfel aranjamentul financiar nu s-a mai realizat. Existau si speculatii, conform carora grecii au adus cu buna stiinta societatea intr-o astfel de situatie, pentru a putea perfecta un aranjament cu statul roman, care sa le fie favorabil.
Indiferent de interesele ce exista de ambele parti, este cert faptul ca RomTelecom a devenit dintr-o societate ce inregistra un profit net de 10,8 milioane euro in 2000 intr-una cu pierderi. Cel mai grav este ca parte romana, prin persoana dlui. Nica, nu da nici un semn ca ar fi dispusa sa ia masuri de redresare a societatii, iar negocierile de pana acum cu partea greaca nu au condus la nici un rezultat. Nu ar fi de mirare ca, in conditiile unei valori de piata a RomTelecom de numai 800 milioane de dolari, statul roman sa anunte ca renunta la privatizarea acestuia.
