Compatrioții noștri foarte rotofei la portofel se asigură nu doar să trăiască boierește, ci să și aibă parte de condiții de cinci stele, după ce se învrednicesc să treacă râul Styx, spre cele veșnice. Pentru cei cu potență financiară deosebită, cavourile nu mai sunt doar niște adăposturi decente pentru petrecut eternitatea, ci niște viloanțe la șapte ace, prevăzute cu dotări ce îmbină confortul maxim cu o arhitectură foarte plăcută ochiului. Marmoră, termopane, tigri împăiați, fotolii și canapele de piele pentru servit cafeaua și citit ziarul, cameră de oaspeți – că nu se știe niciodată ce persoană apropiată pică în vizită -, poate și o mică piscină; toate laolaltă asigură în cavou niște condiții la care visează a pagubă mulți chiar dintre cei vii.
Dar lucrurile nu se opresc aici. Respectându-se probabil niște ultime dorințe ale defuncților, mulți români cu dare de mână își îngroapă rudele și prietenii alături de accesorii tehnice despre care se presupunea eronat că s-ar adresa doar viețuitorilor: televizoare de preferință cu plasmă, telefoane mobile ca să le porți cu tine când te plimbi pe bulevardele paradisului, leptopașe pentru a accesa „www. Rai-Iad“ ori site-uri din alea cu diavolițe mai mult fără țoale pe ele, decât cu…
Ce să-i faci, posteritatea e lungă, după unele teorii chiar nesfârșită, așa că, pentru a nu te cuprinde urâtul și a nu căsca prea des, te mai iei cu una, te mai iei cu alta… Te mai uiți la revista presei sau la un thriller pe „HBO“, mai contempli câte o reclamă la absorbante sau la vinul „Sânge de taur“ cu grețoșii ăia doi pe care mi-e scârbă și să-i numesc; ori îți suni la telefon neamurile, să le întrebi cum e vremea pe acolo pe jos, unde lumea dă drăcos din mâini și din picioare. Dacă ai mai multe de discutat, poți intra cu cei dragi pe „messenger“, deși nu știu cât de des cade Internetul pe lumea cealaltă.
Sunt convins sută la sută că, puțin depășit de evenimente, Dumnezeu se gândește tot mai des să-și vândă afacerea.
