Fiica a cunoscutului editor Suneo Igaya, proprietarul Editurii Kobunsha, Akiko Igaya a descoperit inca din adolescenta Romania si, mai ales, cultura romaneasca. Dupa ani de zile, alaturi de sotul sau, o adevarata vedeta internationala, Chiharu Ikeda, primul medaliat olimpic la schi dupa al Doilea Razboi Mondial, va fonda, in 1994, Asociatia Japonia – Romania, al carei presedinte este fostul prim-ministru al Japoniei, domnul Hata. In 1996, la Bucuresti, are loc primul Festival de Cultura Japoneza. Inceputul lunii viitoare va fi marcat de cea de-a doua editie a acestui festival, organizat de Asociatia Japonia – Romania in colaborare cu Fundatia Culturala Romana, sub inaltul patronaj al presedintelui Romaniei, eveniment care va aduce la Bucuresti in jur de 250 de artisti si oameni de cultura din Tara Soarelui Rasare. Am profitat de prezenta in Capitala a doamnei Akiko Igaya pentru un interviu in exclusivitate.
Arte menite sa bucure sufletul oamenilor
– In 1996, ati organizat primul Festival al Culturii Japoneze in Romania si, din cate stiu, de 30 de ani incoace sunteti adevarati ambasadori ai Romaniei in Tara Soarelui Rasare. Cum s-a nascut interesul dumneavoastra pentru cultura romana?
– Am aflat despre Romania de la tatal meu, care ne-a parasit in luna februarie a acestui an. In anii *60, el a inceput sa viziteze tara dumneavoastra pentru a colectiona spoturi, principala activitate a editurii sale. Aici a gasit insa carti minunate si, avand si o editura specializata in beletristica, a hotarat sa publice in Japonia aceste carti. Astfel am avut o legatura stransa cu partea aceasta de lume in acea perioada. Apoi, dupa ce am terminat colegiul in Statele Unite, am studiat arta bizantina in Bulgaria. Veneam des in Romania, mi-am facut prieteni aici, iar in 1994 am fondat, impreuna cu sotul meu, Asociatia Japonia – Romania, el fiind director, iar eu membru al consiliului de conducere. Pe de alta parte, am o companie care se ocupa cu importarea in Japonia a costumelor populare romanesti. Interesul meu pentru toate acestea s-a datorat insa faptului ca tatal meu legase prietenii cu intelectuali si editori din Romania.
– De cate ori ati vizitat tara noastra?
– Oh! Mi-e greu sa numar calatoriile. Am fost de foarte multe ori si, desigur, voi mai veni foarte des. Chiar in luna octombrie a acestui an voi insoti la Bucuresti o delegatie japoneza.
– Actuala editie a festivalului este inclusa in seria de manifestari dedicate centenarului stabilirii relatiilor diplomatice romano-nipone. Ce ne puteti spune despre ea?
– Acum o suta de ani, au fost stabilite, la Viena, pentru prima data, relatii diplomatice intre tarile noastre. Am hotarat, impreuna cu Ambasada Japoniei in Romania, sa serbam acest eveniment, organizand un festival, care sa prezinta publicului romanesc cultura japoneza. De fapt, el va reprezenta punctul culminant al unei serii de manifestari si se va desfasura in octombrie. Cu aceasta ocazie va veni la Bucuresti o seama de oameni de cultura niponi, dintre care as aminti pe scriitorul Saotome, membru al PEN Clubului International, autor al unui mare numar de romane inspirate de perioada medievala din Japonia, care va sustine o conferinta despre Spiritul samurailor. El va fi insotit de doi-trei tineri studenti care vor face demonstratii de dans razboinic, in holul Fundatiei Culturale Romane. Din fericire, Saotome este si membru al asociatiei noastre. Un eveniment special il constituie prezenta la pupitrul Orchestrei Filarmonice -George Enescu- a marelui dirijor Omachi, solista fiind violonista Mistenma, devenita celebra pentru felul in care interpreteaza Balada de Ciprian Porumbescu. Muzeul Municipal de Istorie si Arta va gazdui mai multe expozitii, cea mai interesanta dintre ele fiind o colectie de kimono-uri de la Burka Cacen Museum. O alta expozitie va cuprinde operele unui renumit caligraf, Iuai, care va da si lectii de caligrafie publicului. Trebuie sa va spun ca in Japonia onoarea de a-l avea profesor pe Iuai este aproape de neconceput. Vor expune, de asemenea, doua plasticiene, una specializata in obiecte din piele, cealalta in pictura pe sticla, care a invatat mult din acest gen de arta romaneasca, ceea ce va face confruntarea foarte interesanta. Cea mai spectaculoasa manifestare va avea insa loc in seara zilei de 11 octombrie, la Teatrul National. Va fi un defileu de moda al stilistei Katzura, care va prezenta peste o suta de modele, fiind astfel primul si cel mai mare spectacol de moda la standarde internationale, organizat la Bucuresti. Tot in ziua de 12, incepand de dimineata, vom organiza un workshop de Ikebana, la Palatul Sutu, in cadrul expozitei prezentand diversele scoli ale acestei arte. Vizitatorii vor invata cum se face o Ikebana, iar in continuare, un profesor de la Burka Cacen College va tine o conferinta despre Istoria kimonoului. Speram ca publicul va fi interesat de toate aceste arte, menite sa bucure sufletul oamenilor, si astfel li se va trezi interesul pentru cultura japoneza. Festivalul se va termina cu o receptie oferita membrilor delegatiei japoneze de catre presedintele Romaniei, Ion Iliescu. Suntem fericiti ca Printesa Sayako, fiica Imparatului, va onora acest eveniment cu prezenta sa si romanii vor constata ca avem o Alteta Regala foarte frumoasa.
– Care sunt partenerii dumneavoastra in acest proiect?
– Relatiile romano-japoneze ar fi putut fi mult mai stranse. Din pacate, in ultimii ani ai regimului Ceausescu, s-au pierdut multe oportunitati. Noi am dorit sa oferim burse, sa facem schimb de expozitii, dar nu se putea. Am pierdut in felul acesta foarte mult timp. Situatia, chiar atunci, era diferita in Bulgaria. Veneau in Japonia studenti care se specializau in computere, multi dintre ei aveau propriul computer. Rezultatul este vizibil acum, cand, in Bulgaria, sute de oameni vorbesc japoneza si este foarte usor sa organizezi ceva. Apoi, este usor de realizat un proiect, pentru ca exista foarte multi oameni dornici sa dea o mana de ajutor. Voluntar. La fel se intampla in Ungaria. Fundatia Japonia – Romania este foarte dornica sa colaboreze cu Romania. Noi, toti cei de acolo, lucram ca voluntari. Un asemenea festival, de exemplu, costa foarte multi bani si presupune un efort de organizare considerabil. O facem din toata inima, fara sa fim platiti in nici un fel. In Romania nu gasesti aproape pe nimeni care sa fie dispus sa lucreze voluntar. Este si motivul pentru care am cerut parteneriatul Fundatiei Culturale Romane. Apoi, am beneficiat de sprijinul Presedintiei Romaniei, fara care, probabil, lucrurile n-ar fi putut fi finalizate.
Culturile vechi, o generoasa sursa de inspiratie
– Activitatea Fundatiei Japonia – Romania nu are, dupa cum am aflat, numai aspecte culturale.
– Este adevarat, desi celelalte sunt secundare. In mai anul acesta, de exemplu, un medic a organizat un concert de binefacere cu Orchestra Transilvania. El va aduce acesti bani in Romania pentru a fi donati unui spital de copii sau pentru ajutorarea handicapatilor, in functie de nevoile momentului.
– Ce stiti despre turneul teatrului din Sibiu in Japonia?
– Din pacate, am plecat din Japonia in 20 august, dar asociatia noastra a acordat tot sprijinul acestui proiect prin promovarea lui in scopul obtinerii unei cat mai mari audiente.
– Se poate spune ca dupa atatia ani sunteti o cunoscatoare a tarii si culturii noastre. Ce va place mai mult in Romania?
– Sunt interesata, asa cum v-am spus, de costumul popular si de icoane. Aveti o cultura foarte bogata, o muzica formidabila si muzicieni talentati, o sculptura in lemn foarte interesanta si, nu in ultimul rand, o arta culinara foarte speciala. Eu am deschis in Tokyo un restaurant romanesc, Darie, cu bucatari adusi de aici si care se bucura de o apreciere considerabila.
– La ultimele festivaluri cinematografice internationale, filmele japoneze si mai ales cele de animatie au fost deosebit de apreciate. Ce credeti ca determina interesul occidental pentru filmul de animatie japonez, al carui impact asupra culturii romanesti si americane este comparabil cu acela al stampelor in secolul al XIX-lea?
– Cred ca multi oameni de cultura din tarile occidentale au inceput sa se gandeasca la nevoile spirituale ale oamenilor, la binele lor launtric. Si apoi, din timp in timp, cam din 50 in 50 de ani, apare o moda a culturilor vechi. De exemplu, nimeni nu se gandea acum 50 de ani ca americanii vor manca sushi. Astazi nu numai ca mananca, dar le si place. Nimeni nu se gandea ca occidentalii vor adopta aroma-terapia. Acum o practica. Exista in culturile vechi, inclusiv in cea japoneza, o sursa generoasa de inspiratie.
– Se poate vorbi si despre un interes similar in Japonia pentru cultura occidentala?
– Noi suntem destul de diferiti de Europa, dar avem, de foarte multi ani, o mare admiratie pentru arta ei. Tokyo este un oras in care, mai mult decat oriunde in alta parte, poti aprecia aproape zilnic creatii artistice occidentale. Organizam multe expozitii de arta europeana, multe Teatre de Opera vin acolo, ca si orchestre. Un exemplu este turneul, in octombrie, al Filarmonicii -George Enescu-.
Culturile nu au fost niciodata statice
– Inceputul acesta de veac si mileniu obliga artistii, creatorii, la intrebari privind viitorul. Rezultatul incepe sa se vada deja in arta, care se imparte cumva intre un bilant al secolului trecut si cautari inca nu foarte conturate ale viitorului. Care sunt tendintele culturii nipone contemporane?
– Ca in multe alte tari ale zonei, exista o apreciere din ce in ce mai pronuntata a artei occidentale. In acelasi timp insa, multi creatori si oameni de cultura, printre care ma numar si eu, doresc sa pastreze si sa sustina formele traditionale ale artei japoneze. Ca sa fiu sincera, nu este cel mai usor lucru si inca, banuiesc, ca in Japonia este mai putin dificil decat in tarile europene. Exista o suma de elemente culturale pe care simtim ca trebuie sa le pastram in secolul care abia a inceput. Desigur, este nevoie de oameni care sa doreasca si sa reuseasca acest lucru, si acesta este aspectul cel mai important. Pe de alta parte, culturile nu au fost niciodata statice. Cel putin in ultima mie de ani, ele au circulat, s-au intrepatruns, au evoluat. Dorim sa pastram o buna parte a traditiilor, dar este neaparata nevoie sa facem loc aspectelor moderne.
– Credeti ca discutiile frecvente si contradictorii referitoare la globalizare si identitate culturala au un suport real?
– Asa cum evident stim, formele culturale nu se formeaza intr-un an sau doi. Ele sunt continuarea unei culturi cu o anumita vechime. Este o necesitate si este un proces aceasta creare a formelor culturale si fiecare dintre ele are o ratiune de a fi. De cate ori te apleci asupra unei culturi, te cufunzi, de fapt, in istoria fiintei umane. Si este absolut indispensabil, pentru ca numai integrand istoria poti aborda viitorul. In plus, orice cultura traditionala isi aduce pace in gand. Daca vreti, putem considera ca apartinand civilizatiei lupta, armele. Dar dansul, cantecul, costumul traditional ii ajuta pe oameni sa fie impacati cu ei insisi. Le dau un echilibru intelectual si sufletesc. De aceea cred ca este atat de important sa pastram aceste lucruri. Nu putem trai numai cu computere.
Pana la urma, totul va fi bine
– Cum vi s-a parut Romania in vizitele dumneavoastra succesive?
– Este, de fapt, o intrebare foarte grea. Cunosc tara dumneavoastra de mult timp. Structurile sociale pot fi schimbate, dar e mult mai greu sa schimbi firea oamenilor. Fiecare cultura, fiecare popor are parti bune si parti rele. Imi place poporul dumneavoastra pentru firea lui optimista, pentru incercarea continua de a se bucura de viata, pentru artistii lui si conversatiile interesante cu ei. Pe de alta parte – si ma refer si la festivalul din aceasta toamna -, este de multe ori foarte complicat sa lucrezi in Romania. Noi, japonezii, suntem foarte punctuali, ceea ce nu se poate spune despre partenerii romani intotdeauna. Prietenii din Romania imi spun mereu: -Nu te teme, linisteste-te, pana la urma, totul o sa fie bine-. Incerc, dar noi suntem obisnuiti sa planificam ceva foarte punctual si planificarea sa ramana ferma in tot timpul realizarii unui proiect. Am inceput sa pregatim acest festival cu doi ani si jumatate in urma si nimic nu s-a pus in miscare pana acum. Dar, daca totul se va termina cu bine, vom fi foarte fericiti.
