Trantorii

Proaspat intors din vacanta, Senatul dlui Vacaroiu a votat in numai cinci minute – se abtine cineva? impotriva? – o lege importanta pentru trantori: partidele pot sa-si cumpere cu numai cateva zeci sau sute de mii de lei sediile (la pretul de inventar din *90) – asta in timp ce un banal apartament de bloc -pentru tineri- costa cateva zeci de mii de dolari. Logic, nu? Cine da, lui isi da. Dar ce-au facut partidele noastre ca sa merite o asemenea pomana? Cu ce le e datoare tara – ca sa le ofere asemenea cadouri? Vasazica, pentru ca au adus tara in halul in care este – un adevarat Facaeni generalizat -, in loc sa-si plateasca pacatele stand pe coji de nuca la coltul strazii, partidele sunt rasplatite cu sedii somptuoase? Unde mai pui ca de acest chilipir beneficiaza si partidele de hartie de care n-a auzit nimeni si pentru care sediile nu erau altceva decat lacasuri de firme, buticuri si cafenele. Legea care ar readuce la nefiinta aceste partide-trantori n-a intrat inca in dezbaterea aceluiasi Senat iar -democratii- din opozitie, -justitiarii- din PRM si -europenii- din UDMR au consimtit cu inconstienta la aceste donatii fata de partidele-fantoma. Ca sa se ajunga aici a fost nevoie de un prim pas iar acesta s-a facut atunci cand, in aceeasi solidaritate monstruoasa, parlamentarii au votat exceptarea de la retrocedare a imobilelor nationalizate ocupate de partide – incalcand astfel Constitutia. Cu ce sunt mai presus de lege partidele? Cand ele ar trebui sa fie primele care s-o respecte? Acum s-a facut pasul decisiv: partide de care tara n-a auzit niciodata sau partide pe care le aude tot timpul pana la asurzirea generala s-au facut proprietare, pe preturi de nimic, ale unor imobile de lux, in timp ce amaratii care n-au bani sa plateasca intretinerea lunara – de sute de ori mai mare decat pretul Palatelor partidelor – risca sa fie evacuati. Cum o sa-i explice dl Nastase – in cadrul programului vizite-surpriza la domiciliul alegatorilor – scolarului caruia-i ofera laptele si cornul de 7.000 de lei ca partidul care-l iubeste atat cumpara cu cinci cornuri si cinci pahare de lapte (adica 32.000 de lei) un sediu de 75 de metri patrati in Baba Novac? O fi fost Baba Novac un viteaz, dar nici chiar asa! Si cum explica PSD – in caz ca se osteneste sa mai dea explicatii – unui tanar care n-are cu ce sa-si cumpere o garsoniera, ca trebuie sa intretina partide de mucava oferindu-le sedii luxoase la pretul unui kilogram de branza? Dar proprietarii caselor nationalizate ce sa mai creada? Partidul le-a luat casele si i-a bagat in puscarii, partidul le pastreaza si acum, partidele misuna ca gandacii in casele lor in timp ce ei trebuie sa-si caute dreptatea tocmai la Strasbourg. Le-ar conveni oare marilor proprietari de partid de azi ca sa le ia cineva vilele si sa-i lase fara ele si dupa revolutie? Si ca restituirile sa se faca pe spranceana, pe bani si pe carnet de partid? Asa incat nu trebuie sa ne miram ca portretul lui Al. Draghici, seful securitatii din perioada nationalizarilor si crimelor staliniste, a ajuns pe peretii Camerei Deputatilor. Dimpotriva, ar trebui pus si la Senat – mai ales ca a -lucrat- chiar in acelasi sediu -, ca sa aiba o satisfactie: ce-a confiscat el, au luat definitiv fiii si ginerii PCR – care si-au schimbat initialele si stiu sa-si joace cartile. In muzica, in schimb, e loc pentru toata lumea: o ancheta tv pe strada a relevat ca trecatorii intrebati de recitalul cantaretei Hildegard Puwak la -Cerbul de aur- s-au declarat incantati de vocea acesteia. Poate ca ia si trofeul. In fond, important nu e sa participi, ci sa apuci.